"E adevărul": Eco-Civica acuză că autorităţile nu doresc să se afle numărul exact de urşi pentru a putea fi "extrase trofee"

Fundaţia Eco-Civica a declarat, cu privire la cazul tinerei ucise de un urs în munţii Bucegi, că există o serie de măsuri pentru a reduce numărul de incidente care implică urşii – inclusiv un act normativ din 2018 privind extragerea exemplarelor periculoase sau care revin în locaţiile din care au fost izgoniţi – dar care nu au fost puse în practică din diverse motive.

Potrivit fundaţiei, unul dintre motive este acela “autorităţile şi acoliţii lor nu doresc să se afle numărul exact de urşi” pentru că în baza legii din 2018 “nu poţi extrage TROFEE, ci acele exemplare rele”.

De asemenea, Eco-Civica îi critică dur pe acei “‘oameni de munte’ în adidaşi, pe tocuri sau în maşini, cei care generează toate acele selfiuri îndrăzneţe, provocatoare”. Un exemplu recent a avut loc pe Transfăgărăşan, când un turist a hrănit un urs şi, când a vrut să facă un selfie cu acesta încercând să îl şi atingă cu mâna, animalul a sărit asupra lui, însă fără a-l răni sau ucide, cum s-a întâmplat în Bucegi.

Reamintim, în acest context, că tânăra atacată de urs pe Jepii Mici - unul dintre cele mai cunoscute şi circulate trasee din munţii Bucegi - n-a avut nicio şansă în faţa animalului, o ursoaică de circa trei ani. Se pare că ursoaica a apărut brusc şi a atacat-o. A muşcat-o de picioare şi a târât-o într-o prăpastie. În plus faţă de muşcături, fata a căzut în gol peste 100 de metri.

Prietenul fetei a precizat că la momentul atacului se aflau într-o zonă împădurită şi n-au apucat să vadă ursul în timp util pentru a se refugia într-un loc mai sigur.

Tragedia a fost practic live. Fata a reuşit să sune la Salvamont chiar în timp ce ursoaica o târa şi a spus că animalul a muşcat-o de picioare şi că o trage. Un salvamontist a vorbit cu ea până când n-a mai avut cu cine vorbi, a relatat pentru Epoch Times şeful echipei Salvamont Buşteni, Sergiu Frusinoiu, care a şi participat la intervenţie.

Salvamontiştii au pornit în fugă spre fată, dar când au ajuns era prea târziu. Murise. Ursul era pe cale să-i omoare şi pe salvatorii montani. Din fericire, la faţa locului a ajuns un paznic de vânătoare, dotat cu puşcă, şi a omorât animalul. Cel mai probabil ursul i-a atacat pe salvamontişti pentru că îşi apăra prada. Când salvamontiştii au ajuns la fată, ursul mânca din ea.

Moartea tinerei a redeschis o discuţie controversată între asociaţiile de vânători care susţin “recoltarea” (împuşcarea) urşilor şi ONG-urile de mediu, care cer în instanţe anularea ordinelor emise de ministrul de resort cu privire la aprobarea numărului de urşi care pot fi împuşcaţi anual.

Comunicatul Eco-Civica

În primul rând, ne exprimăm, sincer, regretul pentru dispariţia unei fiinţe tinere, plină de viaţă şi ne imaginăm ce durere este pe familie şi apropiaţi!

De mai mulţi ani, ONG-urile de mediu au prezentat 10 puncte prin care putem limita, în mare măsură, contactul om-urs.

Din 2018 există act normativ de extragere a exemplarelor periculoase sau care revin în locaţiile din care au fost izgoniţi.

Academia Română a avizat împuşcarea anuală a nu mai mult de aprox 250 de exemplare, pentru a nu pune în pericol specia. Niciodată ONG-urile nu s-au opus extragerii exemplarelor periculoase.

Ne întrebăm şi, poate, vă întrebaţi de ce aceste măsuri nu s-au pus în practică? Pentru că nu au fost atât de multe evenimente provocate de urs care să necesite extragerea unui număr mai mare. Astfel nu au fost vânaţi mai mult de 150 exemplare pe an.

Anual se atribuie o cotă de vânătoare, stabilită pe baze ştiinţifice, aşa cum cere şi Academia Română, forul suprem în gestionarea speciilor protejate. Asta înseamnă să identifici câte exemplare de urs ai, stabilite pe date clare, ştiinţifice: amprenta labei, fecale, fire de păr.

Toţi neaveniţii, inclusiv autorităţile (in)competente, afirmă că avem peste 8.000 de exemplare, peste 10.000 etc., şi nu ne mai ajung munţii pentru ei.

Dar autoritatea nu vrea să facă numărătoarea ştiinţifică. Autoritatea nu vrea să extragă exemplarele în baza actului normativ din 2018. Vă întrebaţi, iarăşi, de ce?!

Pentru că autorităţile şi acoliţii lor nu doresc să se afle numărul exact de urşi. Pentru că-n baza legii din 2018 nu poţi extrage TROFEE, ci acele exemplare rele. Vă garantăm că acesta este adevărul.

Dacă ursul care punea în pericol poteca de pe Jepii Mici era extras după mai multe apariţii, poate că evitam această tragedie.

Poate vă mai întrebaţi de ce urşii sunt prezenţi la arterele şi potecile intens circulate?! Poate ne răspund acei “oameni de munte” în adidaşi, pe tocuri sau în maşini, cei care generează toate acele selfiuri îndrăzneţe, provocatoare.

Ar trebui să ne întrebăm şi de ce acest urs a devenit atât de violent în acest caz tragic şi nu a fost la fel de violent şi-n celelalte apariţii?! Poate că şi însoţitorul victimei ar trebui să ne spună exact ce s-a-ntâmplat acolo, de ce el e teafăr, senin şi declară că a fost un accident şi nimic mai mult?!

Să nu înţelegeţi greşit, niciun ONG nu pune viaţa ursului mai presus de viaţa omului, şi-o spunem cu toată tăria, dar trebuie să fim raţionali şi să nu pedepsim o specie emblematică a ţării pentru faptul că nu au pus în aplicare acte normative încă din 2018.

Răzbunarea aceasta este şi arma prostului şi dăm această armă în mâna unor legiuitori-vânători care, oricum, fac praf cea mai minunată biodiversitate a Europei, cea din România.

Mai întrebăm:

- pădurea cui aparţine, şi nu ne referim la mafia imobiliară?

- animalele sălbatice unde ar trebui să trăiască?

- cine s-a apropiat la mai puţin de 1 km, 2 km de habitatele animalelor sălbatice, noi? Sau ursul s-a apropiat de habitatele omului?

Sunt multe de discutat. Să ne calmăm, să ne aşezăm cu toţii la masă şi să stabilim reguli corecte şi care să fie puse-n practică. Dumnezeu s-o ierte pe acea fiinţă minunată şi nouă să ne dea minte limpede!