Dulciurile – necesitate sau dependenţă?

Există foarte mulţi oameni care nu îşi pot imagina viaţa fără dulciuri. Totuşi, sunt oare aceste produse de o importanţă vitală pentru corpul nostru, asemenea celorlalte alimente?

Se consideră că pofta de dulciuri apare în mod instinctiv, încă de la naştere. În timpurile străvechi, în condiţiile unor penurii de alimente, copiii, care consumau hrană bogată în calorii aveau şanse mai mari de supravieţuire. Poate că acesta este motivul pentru care copiilor le plac mai mult dulciurile.

În general, oamenii folosesc următoarele tipuri de zahăr:

- Fructoza - o zaharidă simplă (monozaharidă), conţinută în fructe. Este cea de-a doua componentă a zahărului alimentar.

- Zaharoza (zahărul alimentar) - se produce din trestie de zahăr sau sfeclă de zahăr.

- Glucoza – o monozaharidă, care se absoarbe uşor în sânge. Zahărul alimentar este compus pe jumătate din glucoză, care este absolut indispensabilă pentru o funcţionare normală a organismului nostru.

- Siropul de porumb – este un amestec, în care jumătate din glucoză este transformată în fructoză. După compoziţia chimică, un astfel de sirop este similar zaharozei.

- Lactoza – este un glucid care există în laptele de vacă.

- Maltoza – zahărul din malţ. Este compus din două molecule de glucoză.

Sistemul nervos şi creierul nostru sunt foarte sensibili la nivelul de glucoză din sânge, care de altfel, ne asigură o dispoziţie bună şi o eficienţă sporită în muncă. În cazul unei concentraţii mărite de glucoză în organism, se face resimţită starea de somnolenţă, iar în cazul unei proporţii reduse a acesteia apare nervozitatea şi slăbiciunea. Dacă alimentele conţin o cantitate insuficientă de glucide complexe, apare senzaţia de foame şi dorinţa de a mânca ceva dulce.

Ce se petrece în organism, atunci când mâncăm ceva dulce? Glucoza se absoarbe prin intestin în sânge şi ajunge rapid la toate celulele. Aceasta hrăneşte miliarde de celule nervoase, care singure nu sunt în stare să acumuleze şi să stocheze rezerve de glucoză. Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că, doar clătind gura cu apă îndulcită, ne putem activa creierul.

Ingerarea dulciurilor determină o explozie emoţională şi duce la creşterea nivelului de insulină, iar în acelaşi timp, organismul încearcă să normalizeze nivelul zahărului din sânge. Consumând dulciuri în mod regulat, o persoană îşi poate forma o obişnuinţă, deoarece zahărul, similar morfinei şi nicotinei, este în stare să creeze dependenţă.

Un alt aspect al problemei este legat de calitatea zahărului pe care îl obţinem împreună cu produsele alimentare. Zahărul alb alimentar este un "ameliorator" al gustului bucatelor. În mod tradiţional, zahărul este produs din trestie de zahăr şi sfeclă de zahăr. În procesul prelucrării acesta este tratat cu substanţe, cum ar fi varul, dioxidul de sulf, etc. Desigur, într-o anumită cantitate, aceste substanţe vor rămâne şi în produsul finit.

În plus, procesul de digestie a zahărului necesită acţiunea mai multor oligoelemente şi enzime, care sunt conţinute în zahăr. Pentru aceasta, zahărul "absoarbe" din organism substanţele necesare.

Nici consumul înlocuitorilor de zahăr nu ar fi o alternativă prea potrivită, pe motiv că poate provoca reacţii alergice.

În zilele noastre, multe semipreparate conţin cantităţi excesive de zaharoză, care, în proporţie de 50%, este compusă din fructoză. În corpul uman, toate zaharidele se descompun în glucoză şi fructoză şi sunt metabolizate de ficat, fiind transformate în grăsime sau rămânând în sânge sub formă de glucoză, care alimentează celulele.

Zahărul este un produs sintetic. Încercaţi să-l înlocuiţi cu fructe proaspete, siropuri (de exemplu, din arţar canadian), miere sau fructe uscate. Aceste produse conţin carbohidraţi naturali complecşi, care se asimilează lent în sânge şi saturează mult mai bine corpul.