DOCUMENTAR - Întrebări şi răspunsuri privind alegerile prezidenţiale din Rusia

Alegerile prezidenţiale ce vor avea loc duminică în Rusia sunt urmărite cu interes în întreaga lume, după protestele fără precedent ale opoziţiei şi a acuzaţiilor de fraude înregistrate la alegerile legislative din decembrie.

CINE CÂŞTIGĂ ALEGERILE?

Candidatul câştigător trebuie să primească peste 50% din voturi. Dacă nu există un câştigător clar, candidaţii clasaţi pe primele două poziţii intră în al doilea tur de scrutin.

CINE CANDIDEAZĂ?

Pe lângă premierul rus Vladimir Putin, favorit în sondaje, se mai află în cursă patru candidaţi: liderul Partidului Comunist Ghennadi Ziuganov, naţionalistul Vladimir Jirinovski, liderul formaţiunii Rusia Justă Serghei Mironov şi omul de afaceri Mihail Prohorov.

Deşi popularitatea sa părea la un moment dat în scădere, sondajele recente îl creditează pe Putin cu peste 50% din intenţiile de vot. Cu toate acestea, este puţin probabil ca rezultatul său să se compare cu cel de la alegerile prezidenţiale din 2004, când a obţinut 71% din voturi.

Dintre ceilalţi candidaţi, numai Ziuganov se bucură de peste 10% din intenţiile de vot.

Potrivit analiştilor, niciunul dintre candidaţi nu reprezintă mişcarea de contestare populară a lui Putin.

CARE ESTE MIZA?

Deşi, potrivit aşteptărilor, Putin va câştiga cu uşurinţă, votul este perceput ca un referendum privind activitatea sa, după 12 ani în care a dominat scena politică rusă.

După două mandate de patru ani ca preşedinte, el i-a cedat fotoliul aliatului său Dmitri Medvedev, în 2006, şi a devenit premier, dar a menţinut, în general, controlul.

Unii ruşi, în special din clasa de mijloc din mediul urban, au primit cu nemulţumire decizia sa de a candida pentru un al treilea mandat.

Această nemulţumire, căreia i s-au adăugat acuzaţiile de fraudă după alegerile parlamentare din decembrie, au dus la cele mai ample proteste ale opoziţiei organizate la Moscova după prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Putin a contraatacat, prezentându-se ca cel care a salvat Rusia de la instabilitate în anii '90 şi i-a redat statutul de putere mondială, capabilă să reziste "planurilor de hegemonie ale Occidentului".

CUM VOR AFECTA PROTESTELE OPOZIŢIEI ALEGERILE?

Deşi mişcarea de protest a afectat în mică măsură popularitatea lui Putin, a impulsionat eforturile societăţii civile şi opoziţiei de a monitoriza desfăşurarea alegerilor.

Două mişcări independente de monitorizare au fost formate pentru a recruta observatori voluntari - Liga Alegătorilor, formată în ianuarie de un grup de personalităţi publice care au jucat un rol proeminent în protestele din decembrie, şi Rosvîborî, condusă de bloggerul şi activistul anticorupţie Aleksei Navalnî.

Ambele organizaţii cooperează cu cele care au monitorizat alegerile parlamentare din decembrie, precum Golos, cel mai vechi institut de acest fel din Rusia.

Metodele folosite pentru a atrage observatori includ clipuri pe YouTube şi chiar aplicaţii pentru telefoanele mobile.

CARE A FOST RĂSPUNSUL AUTORITĂŢILOR?

Principalul răspuns a fost un ordin al lui Putin pentru instalarea de camere în toate cele 96.000 de secţii de vot din Rusia. În plus Comisia Electorală Centrală le-a ordonat şefilor de secţie să arate camerelor fiecare pagină din procesele verbale încheiate.

Însă criticii spun că nu este nicio garanţie că lăţimea de bandă va permite vizionarea imaginilor sau dacă observatorii opoziţiei vor avea acces la înregistrări.

În timp ce noile grupuri de monitorizare nu au reclamat probleme din partea autorităţilor, Golos susţine că este hărţuită la ordinele Guvernului, membrii săi fiind chiar daţi afară din sediu fără nicio explicaţie.

VA FI EFICIENTĂ MONITORIZAREA?

În condiţiile în care activiştii de opoziţie spun că fraudele au modificat cu până la 15% rezultatele alegerilor legislative din decembrie, unii observatori spun că numărul fără precedent de observatori ar putea avea un impact.

Există, însă, îndoieli în legătură cu eficienţa observatorilor. Teoretic, ei pot circula liber în secţiile de vot, dar, în trecut, au fost obstrucţionaţi şi chiar daţi afară.

În plus, majoritatea observatorilor independenţi se vor concentra pe oraşele mari.

CE ROL VA JUCA MEDIA?

La fel ca în trecut, Putin poate conta pe susţinerea entuziastă a principalelor posturi de televiziune, controlate de stat. Numai posturile mici, private, se vor abate, probabil, de la această linie, însă acestea sunt urmărite numai de un număr limitat de persoane din mediul urban.

Televiziunea de stat a continuat tradiţia şi l-a prezentat pe Putin ca un lider puternic, capabil să apere interesele naţionale atât în ţară, cât şi în străinătate.

Totuşi, după alegerile din decembrie posturile şi-au atenuat poziţia faţă de vocile critice, invitând mai mulţi politicieni de opoziţie, după ani de absenţă.

Cu toate acestea, tendinţa a coincis cu presiuni din ce în ce mai mari exercitate de autorităţi asupra presei independent, inclusiv asupra cotidianului Novaia Gazeta şi postului liberal de radio Ecoul Moscovei.

În plus, Putin şi-a sfidat rivalii refuzând să ia parte la dezbateri televizate. El a spus că sarcinile de premier îl împiedică să participe şi a trimis reprezentanţi.

Un purtător de cuvânt al opoziţiei a spus că această măsură arată lipsa de respect faţă de contracandidaţi.

În timp ce televiziunea - în continuare principala sursă de informare pentru majoritatea ruşilor - îl favorizează încă pe Putin, internetul joacă un rol din ce în mai important. Vocile opoziţiei au o prezenţă puternică online, un spaţiu slab reglementat de guvern.