Dezvăluirile lui Snowden slăbesc poziţia SUA în privinţa atacurilor cibernetice chineze

Dezvăluirile lui Edward Snowden privind operaţiunile americane de supraveghere sunt văzute tot mai mult ca fiind de un mare ajutor pentru regimul comunist chinez care operează propriul său program de supraveghere internă şi externă.

Impactul a fost atât practic cât şi retoric, susţin criticii. În sensul că prin expunerea manierei în care îşi desfăşoară activitatea agenţiile americane de informaţii, incluzând penetrarea reţelelor de calculatoare din China, Snowden a compromis securitatea naţională americană.

Potrivit criticilor, Snowden a oferit de asemenea un imens cadou propagandistic Partidului Comunist Chinez, prin îndreptarea atenţiei de la spionajul cibernetic industrial al Beijing-ului către propriile operaţiuni de supraveghere ale Statelor Unite.

Dezvăluirile lui Snowden au ajun în mass media tocmai când preşedintele american Obama zbura către California pentru a se întâlni cu liderul comunist chinez Xi Jinping. Principalul subiect de pe agenda de discuţii a fost furtul de secrete corporatiste americane întreprins de regimul chinez prin spionarea reţelelor de calculatoare.

Se crede că un astfel de furt tehnologic este desfăşurat sistematic şi la o scară mare de către armata chineză şi alte organe oficiale, fapt ce a rezultat în “cel mai mare transfer de bogăţie din istorie”, conform şefului Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA), generalul Keith B. Alexander.

Cazul lui Snowden a avut efectul creării unui “echivalent moral” între activităţile cibernetice comuniste chineze şi cele americane, conform lui John Bolton de la Institutul American pentru Iniţiativă.

“Acum, China se poate descrie ca o victimă asaltată de America care încearcă pur si simplu să se apere”, a declarat acesta. “Prin ridicarea incorectă a Beijing-ului la o echivalenţă morală cu Washington-ul, Snowden a eclipsat această distincţie critică, oferind Chinei un adăpost politic”, a scris John Bolton.

Totuşi, diferenţele sunt dramatice. China este un regim autoritar care îşi supraveghează propria populaţie pentru a limita libertatea de exprimare sau pentru a fura secrete corporatiste de la ţările străine, în timp ce supravegherea americană este desfăşurată de un guvern ales, cu multiple niveluri de monitorizare, în scopul identificării teroriştilor – conform autorităţilor americane.

Preşedintele Obama a căutat să traseze o distincţie între furtul de proprietate intelectuală realizat de China şi “tariful standard” plătit de ţările care se spionează reciproc pentru secrete politice.

După ce a ieşit din ascunzătoare pentru o scurtă aparţie în mass media, Edward Snowden a căutat să convingă Hong Kong-ul să refuze orice ordin de extrădare înaintat de SUA. De asemenea, el a prezentat ziarului South China Morning Post documente despre care el a spus că demonstrează că NSA a compromis calculatoarele în Hong Kong, incluzând cele ale Universităţii Chineze din Hong Kong, sau ale oficialilor, oamenilor de afaceri şi ale studenţilor.

Apoi el s-a ascuns din nou prin Hong Kong.

Hong Kong-ul, fie că e vorba sau nu de documente secrete, are propriile sale motive pentru a complica orice cerere de extrădare pentru Snowden. Mass media de stat a susţinut: “Imaginea Hong Kong-ului va fi calcată în picioare pentru totdeauna” dacă îl trimit înapoi în SUA, a raportat South China Morning Post. “Aceasta ar însemna o ‘trădare’ a încrederii sale şi ar fi un rezultat negativ pentru Beijing”, scrie ziarul.

Opinia publică din Hong Kong a fost de aproape 50% în favoarea nepredării lui Snowden dacă SUA ar cere extrădarea, conform unui sondaj desfăşurat de ziarul taiwanez China Post.

În SUA, Snowden a fost puternic criticat de fostul vicepreşedinte Dick Cheney într-un interviu la Fox News. “Cred că el este un trădător. Cred că el a comis crime prin încălcarea acordurilor impuse de poziţia care a ocupat-o”, a spus Cheney.

“El a fost un contractant, dar în mod evident i s-a acordat acces la informaţii secrete. Şi, conform memoriei mele, cred este una dintre cele mai grave situaţii în care cineva cu acces la informaţii secrete aduce pagube enorme pentru interesele securităţii naţionale ale SUA”, a declarat Cheney.

Congressmanul din New York Peter King a apărut la MSNBC în 14 iunie şi a lansat întrebarea dacă Snowden spionează pentru China. El a precizat că Snowden a transferat bani în China şi a studiat limba chineză, chestionând alegerea lui Snowden de a merge acolo. El a spus că întrebarea dacă Snowden este un agent chinez este investigată, notând că divulgarea de informaţii a coincis cu întâlnirea dintre preşedintele Obama şi omologul său chinez, Xi Jinping.

Negând acuzaţiile Washington-ului că Snowden este un spion ce cooperează cu Beijing-ul, purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Hua Chunying, a replicat: “Aceasta este o absurditate totală”.

Snowden a fost în mod similar netulburat de denunţările făcute de SUA. “A fi numit trădător de Dick Cheney este cea mai mare onoare pe care o poate primi un american”, s-a lăudat el.

Într-o sesiunede întrebări şi răspunsuri în direct, desfăşurată pe website-ul ziarului Guardian în 17 iunie, Snowden a răspuns la întrebările cititorilor.

El a negat faptul că a avut vreun contact cu chinezii şi a negat faptul că le-ar fi oferit informaţii secrete, spunând: “Ca şi în cazul [ziarelor] Guardian şi Washington Post, eu lucrez doar cu jurnaliştii”.

Când a fost întrebat dacă a oferit sau “va oferi chinezilor sau altor guverne informaţii secrete americane în schimbul azilului”, Snowden a răspuns cu întrebări ipotetice în loc să adreseze direct întrebarea.

Snowden a discutat despre rolul giganţilor de Internet Google şi Facebook în privinţa breşelor de intimitate. El le-a spus cititorilor: “Negările lor au trecut prin câteva revizuiri deoarece a devenit tot mai clar că erau înşelătoare şi includeau un limbaj identic şi specific folosit de ambele companii”. El a continuat, spunând că deşi companiile sunt “obligate legal să se conformeze şi să îşi menţină tăcerea cu privire la specificul programului”, acest lucru nu le eliberează de obligaţia lor etică.