Deţinuţii-scriitori. Liiceanu: Niciun om de ştiinţă din lume, nicio minte prodigioasă, nu face 4 cărţi în acelaşi timp

"Eu sunt năucit de mai multă vreme, văzând ce se petrece la noi pe linia asta. Nu vă ascund că, de 20 de ani, am un caieţel pe care scriu lucrurile strigătoare la cer. Mi-am notat în el tot ce ce depăşeşte cadrul de înţelegere al minţii umane în viaţa societăţii noastre. Ei bine, povestea cu legea asta este pentru mine un lucru strigător la cer. Discutaţi de săptămâni de zile lucrurile acestea şi văd că le luaţi foarte în serios.

Ori aici este vorba de o comedie demnă de teatrul absurdului. Cum să-ţi treacă prin cap că închisoarea este un institut de cercetare ştiinţifică şi deţinuţii sunt oameni de ştiinţă. Vă daţi seama?! Noi stăm să dezlegăm acum o asemenea enormitate... Păi o chestie de genul acesta dacă s-ar afla în lume, cred că ar face deliciul planetei. Gândiţi-vă că cine a făcut legea asta, şi-a bătut joc de noi de fapt şi de bunul simţ", a declarat scriitorul Gabriel Liiceanu, într-o intervenţie pentru B1 TV.

Legea, din capul locului, este, din perspectiva scriitorului, creaţia unei minţi complice cu condamnatul care propune ceva care este nefezabil în spaţiul unei închisori.

"Reiau, închisoarea nu este un institut de cercetare ştiinţifică, iar deţinutul, indiferent cine e, nu poate fi un om de ştiinţă, tocmai pentru că nu are condiţii. Chiar dacă am accepta că e Einstein cel condamnat n-ar putea să-şi facă teoria relativităţii în condiţii de detenţie. Deci cine a făcut legea asta şi tot lanţul pe care merge ea, căci este un lanţ infracţional cu 5 verigi, toţi au făcut-o în complicitate cu deţinutul. Despre asta putem discuta", a explicat scriitorul.

Liiceanu a ţinut să expună cele cinci verigi ale lanţului infracţional de care vorbea, care introduce frauda în inima închisorii şi crează, de fapt, un mecanism de anulare a unei hotărâri judecătoreşti.

Cele cinci verigi ale lanţului infracţional

"Păi, pe locul întâi, prima verigă este legiuitorul, este cel care a creat acest mecanism diabolic pus la punct impecabil de anulare a unei hotărâri judecătoreşti favorizând condamnatul şi batjocorind statutul ştiinţific şi bunul nostru simţ. A doua verigă pe care a implicat-o legiuitorul în povestea asta este profesorul, profesorul care devine complice la ceva fraudulos. De ce devine complice şi de ce e frauduloasă prestaţia profesorului? Pentru că, din capul locului, chiar dacă nu contactează condamnatul, el are în faţă o temă. Fie tema este irelevantă ştiinţific, fie este relevantă ştiinţific, dar el ştie perfect că deţinutul nu va putea să o facă pentru că nu este om de ştiinţă.

Am în faţă, pentru că m-a fascinate povestea asta, câteva teme: un domn care este condamnat pentru spargerea unei bănci - Un profesor i-a acceptat tema "Iertarea lui Iisus Hristos din perspectiva Noului Testament". Altă lucrare care are statut ştiinţific, atestat ca atare de un profesor: "Faţa nevăzută a deţinutului", sau "Conceptul de alteritate în spaţiul carceral". Un domn care a fost condamnat pentru uciderea şi tranşarea unei adolescente a primit acceptul pentru o lucrare "Evoluţie şi creaţie". Altul, "Băuturi şi arta de a prepara mixuri". Care e profesorul care a atestat această temă ca fiind ştiinţifică? Sau o doamnă care a fost condamnată a primit acceptul pentru "Pietrele preţioase colorate".

Dacă trecem la fotbalişti: "Resurse umane în fotbal", aşa progresează ştiinţa la noi. "Complexe sportive acvatice" sau "Am fost preşedintele unui vis, Dinamo". Ce are legătură asta cu ştiinţa? O doamnă pedepsită pentru corupţie cu fonduri europene scrie lucrarea "Femeia, parte egală a unei societăţi prospere".

Vă daţi seama că toate lucrurile astea sunt făcute cu complicitatea profesorului. E imposibil ca el să susţină că nu are nicio parte la această fraudă. Repet, din capul locul, n-ar putea să intre în această comedie un profesor dacă se respectă pentru că ştie că nu este o bibliotecă academică.

A treia veriga a fraudei şi a complicităţii – editorul - ori nu comercializează cartea, tirajul, indiferent de câte exemplare are –şi atunci e simplu complice al condamnatului căruia îi oferă gestul prin care îşi reduce detenţia, ori o comercializează şi atunci îşi dezminte scopul activităţii pentru care a fost creată firma punând pe piaţă un produs nul.

A patra veriga a corupţiei - membrii comisiei penitenciarului. Nu? De ce sunt ei complici la chestia asta? Pentru că girează neverosimilul situaţiei. Ei stiu că deţinutul X, Voiculescu sau altul, a scris 4 cărţi în acelaşi timp, în câteva luni. Dar niciun om de ştiinţă de pe lume, nicio minte prodigioasă, nici Iorga, nu făcea 4 cărţi în acelaşi timp. Bun.

Iar deţinuţii ar trebui să intre încă o dată în faţa completului de judecată pentru că fie n-au scris ei lucrarea, parte dintre ei fiind agramaţi, fie au scris-o ştiind că e o încropeală ştiind că nu are nimic comun cu povestea cu ştiinţa şi cu celelalte basme..."