Depardieu reaprinde disputele despre capitalism, actorii ruşi şi apucăturile ţariste (presa occidentală)

Fugind de costisitoarea democraţie franceză în autocraţia mai ieftină şi mai simplă din Rusia, actorul Gerard Depardieu a făcut ceea ce fac zilnic corporaţiile occidentale care îşi transferă întreprinderile în China, subliniază mai mulţi analişti. Ruşii consideră toată această poveste o farsă şi le plâng de milă artiştilor naţionali, care nu se bucură de atenţia autorităţilor. De altfel, la fel şi fosta soţie a lui Depardieu afirmă că lui Gerard în Franţa îi 'lipsea iubirea şi atenţia'.

Oferindu-i lui 'Obelix' cetăţenia rusă, Putin s-a amestecat în treburile interne ale Franţei, este convinsă publicaţia Le Nouvel Observateur, care dedică însă un comentariu celor 'trei motive de indignare a ruşilor'. 'Fără îndoială, Gerard Depardieu este foarte iubit ca actor în Rusia, însă ruşilor nu le place agitaţia politică din jurul acestei epopei', notează publicaţia franceză de stânga.

În primul rând, ruşii, la fel ca francezii, consideră această poveste o farsă. Ea este cu atât mai absurdă în contextul recentei interdicţii impuse asupra adoptării de copii ruşi de către americani şi al lipsei unei norme pentru oferirea dublei cetăţenii în Federaţia Rusă.

În al doilea rând, continuă publicaţia, actorul francez nu a făcut nimic pentru a 'merita' protecţia lui Putin, iar toate declaraţiile sale conform cărora Rusia este o mare democraţie nu sunt unele întemeiate.

În afară de aceasta, în ochii ruşilor Putin s-a comportat ca un ţar, hotărând să-i ofere cetăţenia rusă amicului său Gerard doar pentru că acesta îi este pe plac, fără a respecta legislaţia şi procedurile juridice în acest sens. Acest gest de samavolnicie intră în contradicţie cu altă realitate: guvernul rus nu face nimic pentru actorii naţionali, şi ei foarte cunoscuţi şi iubiţi de poporul rus.

În Rusia, însă, oamenii nu se bagă în politică, pentru că ştiu cum se poate încheia aceasta şi de aceea preferă să gândească în tăcere ceea ce francezii strigă în gura mare, conchide Le Nouvel Observateur.

Atunci când Depardieu a primit paşaportul rusesc, mass-media anglofone au explodat în comentarii uluite şi ironice, în pofida faptului că nimeni nici nu a clipit atunci când finanţiştii de la Paris au traversat în masă Canalul Mânecii, împreună cu familiile şi conturile lor bancare, constată The New York Times. Însă, atunci când a fugit din haotica şi costisitoarea democraţie într-o autocraţie mai ieftină şi mai simplă, actorul francez a făcut de fapt acelaşi lucru pe care îl fac zilnic mii de corporaţii occidentale, care îşi transferă întreprinderile în China, iar structurile de conducere a acestora - în Emiratele Arabe Unite.

Potrivit cotidianului american, în Rusia actorul francez ar putea profita de pe urma standardelor duble care există pentru elite: pentru început, el a primit rapid cetăţenia rusă în baza unui decret prezidenţial, în timp ce oamenii simpli aşteaptă cu anii paşaportul rusesc.

Democraţia şi drepturile omului nu sunt ieftine, astfel că nu este de mirare că asemenea ţări precum Rusia şi China au un avantaj neobişnuit în faţa concurenţilor occidentali. Potrivit filosofului american Michael J. Sandel, logica vânzării-cumpărării se aplică acum nu doar la mărfuri comerciale, 'ea conduce din ce în ce mai mult întreaga viaţă umană'. Astfel, mai degrabă pieţele şi nu lăcomia umană sau burta nesăţioasă ale lui Depardieu au depăşit toate graniţele posibile.

În condiţiile în care lucruri care înainte nu erau de vânzare, precum cetăţenia unui paradis fiscal sau drepturi de muncă într-un stat totalitar, pot fi în prezent cumpărate, este greu să acuzi un om sau o companie pentru faptul că fac paşi în vederea cumpărării acestora, conchide The New York Times.

'Strigăt după iubire', astfel se intitulează articolul despre Depardieu publicat în cotidianul german Sueddeutsche Zeitung. În opinia publicaţiei, nu este vorba câtuşi de puţin de fuga în faţa impozitelor din Franţa: Depardieu, care a apărut între altele şi într-o reclamă rusească, duce lipsă de iubire în Franţa condusă de socialişti. După cum a declarat fosta soţie a artistului, Elisabeth Depardieu, Gerard a părăsit Franţa pentru că aici ducea lipsă de iubire şi atenţie, iar atunci când el este lipsit de ceva, devine un provocator înrăit. În afară de aceasta, potrivit rudelor şi prietenilor săi apropiaţi, Gerard nu şi-a revenit încă pe deplin după moartea fiului său Guillaume.

Depardieu nu va vedea niciodată Rusia aşa cum este ea în realitate pentru 99,9% din actualii săi concetăţeni, este convinsă revista bisăptămânală americană The New Republic. Acest favorit al lui Putin 'a fost ferit de infrastructura învechită şi sărăcia din provincia rusă, inexplicabile pentru o ţară care extrage mai mult petrol decât în Arabia Saudită. Depardieu nu va trebui să stea la coadă la medicii ruşi, lui nu i se va cere mită: într-un cuvânt, el va duce în Rusia o viaţă minunată.

Este adevărat că o viaţă minunată duc inclusiv toţi ruşii bogaţi şi somităţile din orice ţară a planetei. Însă, există o nuanţă importantă: bărbaţii occidentali se mută în Rusia şi o laudă pentru libertate şi simplitate. Potrivit afirmaţiilor lor, rusoaicele sunt mai frumoase decât femeile din Occident, se îmbracă mai bine, adică mai 'explicit', au o atitudine mai deschisă faţă de bărbaţi, mai ales faţă de cei bogaţi, iar în relaţiile sexuale le fac întotdeauna pe plac. Experţii occidentali interpretează aceste trăsături de caracter ale rusoaicelor drept o dovadă în sprijinul opiniei lor ascunse conform căreia feminismul este 'o armă brutală a urâtei femei occidentale'.

În afară de aceasta, Rusia le pare celor veniţi din alte ţări o lume nu tocmai reală: totul este feeric şi imprevizibil. În ochii lor nu este vorba despre fărădelege, ci de libertate în faţa regulilor agasante.

Potrivit The New Republic, ruşii 'continuă să-i aduleze pe oaspeţii din Occident şi visează să devină, într-o formă autodistrugătoare, oameni occidentali, lepădându-se de latura lor neeuropeană, văzând în ea ceva ruşinos şi înapoiat', însă în acelaşi timp ei 'continuă să insiste asupra supremaţiei spirituale a Rusiei'. Un dans psihologic ciudat, care îşi are rădăcinile în nebunia bizantină, conchide revista americană.