De ce Partidul nu poate regla economia chineză

Inegalitatea veniturilor este în general recunoscută ca fiind un obstacol major atât pentru stabilitatea economică şi socială cât şi pentru dezvoltarea continuă a Chinei. Mulţi au observat cu neîncredere nivelul de polarizare în China, şi s-au întrebat ce a mers greşit cu sistemul.

Nimic, de fapt, nu a mers greşit. Aparatul de stat a executat cu precizie ideile lui Deng Xiaoping, designerul modelului economic actual al Chinei.

Cand Deng a stabilit iniţial cadrul reformelor economice, scopul său a fost de a menţine guvernarea şi puterea absolută a Partidului Comunist Chinez (PCC), controlată de un grup mic de oameni. La acel moment, China tocmai terminase Revoluţia Culturală, iar economia fusese distrusă de un deceniu de haos.

Pentru a scoate din încurcătură Partidul, Deng ştia că el trebuia să crească economia. Dar egalitatea de şanse nu a fost niciodată parte din plan. El a declarat în mod clar că reformele erau menite să "permită unor oameni să se îmbogăţească mai întâi." Desigur, cei din centrul cercului de putere, şi cei aproape de ei, au fost "unii oameni", care s-au îmbogăţit primii.

Corupţia a crescut agresiv, oficialii utilizând fiecare ocazie pentru a abuza de puterea politică şi a obţine astfel beneficii economice. Extinderea rapidă a decalajului dintre venituri şi a inflaţie a creat furie la nivelul de bază. Pentru a protesta faţă de corupţia oficială, studenţi au ieşit în stradă în 1989 pentru a cere dreptate şi democraţie, eveniment finalizat cu notoriul masacru din Piaţa Tiananmen.

După incident, Deng a subliniat faptul că "dezvoltarea este de o importanţă primordială" şi "menţinerea stabilităţii este prioritatea de top", în parte pentru a justifica masacrul. Aceste idei au devenit apoi principiile directoare care au condus la completa desconsiderare a stării de bine a populaţiei.

Politicile macroeconomice fundamentale, de dependenţă faţă de exporturi, creştere bazată pe investiţii, predarea monopolurilor către întreprinderile deţinute de stat, şi ratele scăzute ale dobânzilor pentru a jefui averea populaţiei, au fost toate consecinţe ale acestor idei iniţiale.

Aceste principii macroeconomice şi derivatele lor - inclusiv problemele discutate pe scară largă, cum ar fi bulele imobiliare şi achiziţia violentă a terenurilor - totul a servit pentru beneficiul celor cu puterea politică.

Industriile cele mai profitabile, cum ar fi energia şi telecomunicaţiile, sunt toate monopoluri de stat şi conduse de oficiali PCC sau de membrii familiilor lor. Industria energetica, de exemplu, este controlată de fiica ex-premierului Li Peng, în timp ce telecomunicaţiile sunt controlate de fiul fostului şef al Partidului, Jiang Zemin.

Investitorii străini şi interni de multe ori trebuie să plătească taxe mari de "consultant" familiilor şi prietenilor funcţionarilor pentru a obţine permise pentru a face afaceri în China, sau pentru a câştiga poliţe favorabile, sau, uneori, doar pentru a evita probleme.

Investitorii străini şi interni de multe ori trebuie să plătească taxe mari de "consultant" familiilor şi prietenilor funcţionarilor pentru a obţine permise pentru a face afaceri în China, sau pentru a câştiga poliţe favorabile, sau, uneori, doar pentru a evita probleme.

Loialitatea faţă de PCC şi cadrele sale de conducere a devenit prioritatea numărul unu la angajarea de personal în poziţiile cheie în China, inclusiv în sistemul judiciar, sistemul de educaţie, precum şi mass-media, pentru a se asigura că politicile sunt făcute pentru a proteja şi a maximiza beneficiile acestor grupuri de interese. Cu întreaga maşină de stat concepută în acest fel, politicile care aduc beneficii cu adevărat chinezului de rând şi care reduc diferenţa de venituri au puţine şanse să fie promovate şi executate.

Exemplele abundă. Reforma distribuţiei veniturilor, eliminarea sistemului Hukou rezidential care discriminează persoanele din zonele rurale, aprecierea yuanului chinezesc, şi măsurile anticorupţie reale sunt doar câteva dintr-o listă lungă de iniţiative care au fost discutate de ani de zile, dar nu au fost niciodată puse în aplicare. Aplicarea oricărei iniţiative de acest fel, va bloca în mod semnificativ calea de îmbogăţire perpetuă pentru unii oameni puternici.

Nu este realist să ne aşteptăm că PCC va efectua reforme de sus în jos, care să ducă la împărţirea prăzii cu populaţia chineză. De aceea, în viitor, ultimele trei decenii vor fi percepute ca o perioadă în care PCC a mers mai departe şi mai departe într-o spirală a morţii.

Cadrele Partidului doresc să beneficieze de un sistem nedrept şi în acelaşi timp să atenueze cumva furia restului populaţiei. Având în vedere că reforma autentică este imposibilă, în cele din urmă această furie se va revărsa asupra lor, şi Partidul va înceta să existe.

Raportare de către Pingping Yu.