De ce nu a organizat Ţarnaev atentatul în Daghestan

Într-o ţară normală, violenţa este un mijloc ineficient pentru atingerea obiectivelor. Într-un stat eşuat precum cele din Caucazul de Nord, lucrurile decurg diferit, comentează ziarul rus de limbă engleză The Moscow Times, care încearcă să dea un răspuns la întrebarea de ce Tamerlan Ţarnaev nu a organizat atentatul în Daghestan.

Lui Tamerlan, fratele mai mare suspectat de a fi condus atacul terorist din Boston şi care a fost ucis într-o urmărire a poliţiei, pur şi simplu nu i-a reuşit nimic în viaţă. A vrut să devină inginer, dar nu şi-a putut termina liceul. A vrut sa fie un membru al echipei de box a SUA, dar nu a putut intra în echipă.

Deşi a eşuat în viaţă, a excelat în a-i convinge pe cei apropiaţi lui să facă ce le spune el. Fratele său mai mic, Djokar, i-a îndeplinit fiecare dorinţă, soţia lui Tamerlan, o americancă tipică de suburbie, care a fost crescută creştină, şi-a pus vălul pe cap şi a acceptat Islamul, a renunţat la studii la 21 de ani şi i-a născut un copil. Apoi a lucrat 80 de ore pe săptămână pentru a-l întreţine. Chiar şi mama lui Tamerlan, care a lucrat ca maseuză la Boston, a căzut sub influenţa fiului ei. Şi ea a început să poarte vălul şi le-a spus clienţilor săi care veneau la masaj că atacul terorist de la 11 septembrie a fost organizat de FBI. Acum, ea susţine că FBI-ul i-a făcut o înscenare fiului ei pentru atentatul de la Boston.

Teroriştii islamici nu îşi asumă niciodată responsabilitatea pentru atacurile lor. Ei spun mereu că adversarii lor, care au fost agenţi secreţi americani pozând în terorişti, s-au aruncat în aer pentru a păta reputaţia islamului iubitor de pace.

Tamerlan a avut un prieten pe nume Brendan Mess. În toamna anului 2011, Mess şi alţi doi bărbaţi au fost găsiţi cu gâtul tăiat, cu suma de 5.000 de dolari lângă ei şi marijuana împrăştiată pe corpurile lor. Din nou, naivul FBI nu a suspectat nimic. Dar, probabil, Tamerlan a bănuit că a fost reperat, astfel că a mers sa-şi viziteze rudele din Mahacikala timp de şase luni doar pentru a fi în siguranţă.

Într-o ţară normală, violenţa este un mijloc ineficient pentru atingerea obiectivelor. Fraţii Ţarnaev sunt un exemplu perfect în acest sens. Da, ei au avut libertatea de a consulta website-uri extremiste spre mulţumirea sufletului lor, şi-au obligat femeile să poarte văl pe cap şi au umplut minţile oamenilor cu o mulţime de idei periculoase. Dar, imediat după ce au pus bombe la Boston, au devenit nişte paria şi nişte fugari. În termen de câteva zile, au fost consideraţi principalii suspecţi în acest caz după ce cunoscuţi de-ai lor au văzut fotografiile celor doi fraţi la televizor şi au sunat la FBI. În momentul în care un om l-a descoperit pe Djokar rănit ascunzându-se într-o barcă în curtea lui, a sunat la 911.

Lucrurile decurg diferit într-un stat eşuat precum cele din Caucazul de Nord. În aceste societăţi, violenţa chiar funcţionează. Dacă fraţii Ţarnaev ar fi devenit terorişti în Daghestan, unde au locuit timp de un an, în 2001, poate că poliţia i-ar fi căutat, dar niciun cetăţean nu şi-ar fi riscat viaţa pentru a o informa despre ei. În Daghestan, oamenii ştiu că teroriştii şi membrii mafiei sunt mai puternici decât autorităţile

În acest sens, fraţii Ţarnaev ar fi scăpat neprinşi dacă ar fi comis o crimă la Mahacikala şi ar fi fugit în munţii din apropiere. Cu siguranţă nu ar fi devenit celebrităţi la CNN şi Fox News, dar ar fi fost capabili să circule din sat în sat într-un jeep mare negru şi scump, să-l lege fedeleş pe fiul ministrului adjunct de finanţe al republicii şi să-i pună căluş la gură aruncându-l în portbagajul maşinii lor şi primi astfel milioane de dolari răscumpărare pentru el. Apoi, ar fi putut pleca din buncărul lor ca un hotel de cinci stele şi ar fi devenit în cele din urmă criminali proeminenţi şi respectaţi.