De ce a fost declarată neconstituţională Legea pensiilor speciale pentru aleşii locali

Curtea Constituţională a decis, pe 20 ianuarie, în urma unei sesizări înaintate de Guvernul Cioloş la finele anului trecut, că legea prin care aleşii locali ar urma să primească pensii speciale de până la 6.000 de lei pe lună este neconstituţională. Motivul? Potrivit înalţilor magistraţi, legea respectivă ridică o serie de probleme, de la norme care nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, până la faptul că instituie o inegalitate de tratament nepermisă în cadrul aleşilor locali.

Prevederi neclare

Judecătorii CCR au constatat că normele pe care le reglementează legea "nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate cu privire la natura juridică a "indemnizaţiei pentru limită de vârstă", al sferei beneficiarilor săi şi al modului de stabilire şi calcul al indemnizaţiei".

Inegalitatea de tratament nepermisă între aleşii locali

Legea este contrară prevederilor constituţionale întrucât, "pe de o parte, creează o inegalitate nepermisă de tratament juridic între aleşii locali, iar, pe de altă parte, stabileşte cheltuieli bugetare fără stabilirea unei surse de finanţare reale, contrar cerinţelor de certitudine şi previzibilitate bugetară inerente conţinutului normativ al textului constituţional".

CCR arată că Parlamentul are dreptul de a acorda indemnizaţii pentru limita de vârstă în privinţa categoriei persoanelor alese de corpul electoral, respectiv preşedintele României, parlamentari şi aleşi locali, dar că are competenţa, în temeiul Constituţiei, de a le reglementa numai în privinţa uneia sau alteia dintre cele trei subcategorii enumerate. Prin acordarea acestei indemnizaţii numai unor aleşi locali (primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene), legiuitorul a stabilit practic un tratament juridic diferenţiat în cadrul aleşilor locali.

Sursă de finanţare incertă

Mai mult, "la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind, aşadar, reală", au arătat judecătorii CCR în motivarea publicată pe site-ul instituţiei.

Aleşii locali nu pot fi comparaţi cu magistraţii

Curtea a subliniat faptul că statutul juridic al aleşilor locali nu poate fi comparat cu cel al magistraţilor, care, în considerarea activităţii lor profesionale, beneficiază de pensie de serviciu.

"De principiu, pensiile de serviciu se acordă unor categorii socio-profesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau calificării îşi formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate şi sunt nevoite să se supună unor exigenţe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât şi personal.

Or, nu se poate susţine că o persoană care deţine calitatea de ales local îşi formează o carieră profesională în această funcţie; aşadar, aleşii locali nu reprezintă o categorie socio-profesională care să urmărească dezvoltarea unei cariere ca ales local, ci ei sunt aleşi în cadrul unităţii administrativ teritoriale respective pentru a gestiona problemele comunităţii locale.

Alegerea este o opţiune a electoratului şi nu a persoanei care candidează, ceea ce înseamnă că alegerea nu ţine de resortul subiectiv al acestuia din urmă. Or, o carieră profesională se formează şi se dezvoltă distinct de alegerile pe care le face corpul electoral de la un moment dat", se mai precizează în documentul citat.

Indemnizaţia pentru limită de vârstă, o prestaţie pecuniară cu natură juridică incertă

Indemnizaţia pentru limită de vârstă adoptată de aleşi reprezintă, în opinia Curţii Constituţionale, "o prestaţie pecuniară la care statul se obligă şi a cărei natură juridică este incertă".

"Faptul că exigibilitatea dreptului la indemnizaţie este dată de împlinirea vârstei standard de pensionare o apropie de natura juridică a unei pensii; după modul său de calcul – din moment ce se ajunge la un cuantum procentual maxim de aproximativ 80% din valoarea indemnizaţiei unui primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu judeţean - natura sa juridică se apropie de cea a unei pensii de serviciu acordate în virtutea îndeplinirii unei funcţii publice cu un statut deosebit/special.

Indemnizaţia pentru limită de vârstă ar putea fi calificată drept un beneficiu cu caracter de gratificare/răsplată/recompensă a alesului local, dar că raportarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, precum şi denumirea dată acesteia demonstrează faptul că indemnizaţia nu ar avea caracter de gratificare şi s-ar afla în strânsă legătură cu dreptul la pensie.

În consecinţă, Curtea reţine că noţiunea folosită nu se integrează, din punct de vedere conceptual, în sistemul normativ, drept pentru care, atunci când legiuitorul recurge la utilizarea unor noţiuni cu caracter inovator în cuprinsul actelor normative, trebuie să le definească chiar în cuprinsul acestora", a subliniat CCR.

Curtea dă dreptate Guvernului

Judecătorii CCR mai reţin ca întemeiată critica Guvernului referitoare la faptul că legea nu este clară, precisă şi nici previzibilă în privinţa modului de calcul al indemnizaţiilor persoanelor care au deţinut de-a lungul timpului două sau mai multe din calităţile pentru care se acordă indemnizaţie.

"Dacă în privinţa senatorilor şi deputaţilor nu se pune o asemenea problemă, aceştia având aceeaşi clasă de salarizare (103) şi coeficient de ierarhizare (12,41), în privinţa aleşilor locali, Curtea constată că, potrivit Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.877 din 28 decembrie 2010, clasele de salarizare variază de la 71 la 106, iar coeficientul de ierarhizare de la 5,63 la 13,45.

În consecinţă, în ipoteza în care o persoană a ocupat succesiv mai multe mandate dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei, în lipsa unor reglementări legale corespunzătoare nu se poate determina modalitatea de calcul a acesteia; mai mult, în ipoteza în care persoana îndreptăţită a deţinut mai mult de trei mandate de tipologii diferite dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu se va cunoaşte care dintre acestea se vor lua în considerare la stabilirea indemnizaţiei; astfel, vor exista, în lipsa unei reglementări legale clare, precise şi previzibile, mai multe posibilităţi de calcul", potrivit comunicatului CCR.

O problemă similară se ridică şi în ipoteza în care una dintre tipologiile de mandate a fost incompletă (spre exemplu, 2 mandate viceprimar, 3 mandate primar şi un mandat incomplet de preşedinte/vicepreşedinte al consiliului judeţean), iar în acest caz nu se va şti dacă acesta este sau nu luat în considerare în realizarea calculului, se mai arată în motivare.

"Aceste aspecte sunt chestiuni care privesc o normă de reglementare primară, neputând fi rezolvate prin apelarea la un act de reglementare secundară. În consecinţă, Curtea reţine că a fost încălcat art.6 alin.(1) din Legea nr.24/2000, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă", transmite CCR.

Legea nu defineşte în mod clar sfera sa de reglementare

CCR reţine, de asemenea, că legea nu defineşte în mod clar sfera sa de reglementare - din modul de formulare a legii nu rezultă dacă acest text vizează numai primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene care au fost aleşi în mod democratic, după decembrie 1989, sau se referă şi la cei care au deţinut aceste calităţi în regimul anterior Revoluţiei.

"Este discutabil dacă o indemnizaţie pentru limită de vârstă poate fi acordată membrilor consiliilor populare de către statul român în virtutea principiilor care călăuzesc Constituţia din 1991, întrucât ar nesocoti «dreptatea» ca valoare supremă a statului român prevăzută în art.1 alin.(3) din Constituţie", adaugă magistraţii.