Cum a intrat România într-un climat care face imposibilă o bună guvernare? Analiza politologului Ioan Stanomir

Politologul Ioan Stanomir a opinat, într-o intervenţie la Digi24, că România traversează o perioadă de fragmentare politică accentuată, în care formarea unei majorităţi stabile este dificilă, iar guvernarea devine dependentă de alianţe fragile şi conjuncturale.

Jurnalist: Domnule profesor Stanomir, discuţia, iată, pare să se apropie încet-încet de un termen. Se fac exact patru săptămâni de când a căzut guvernul Bolojan. Şi cumva, deşi la sfârşitul săptămânii trecute varianta Eugen Tomac părea să piardă din interes, se întoarce acum. Ce este foarte clar este că nu ar fi de acord nici PNL, nici USR cu această variantă. Ar fi undeva pe placul celor de la PSD.

Dar asta înseamnă că, fără voturile AUR, pe care nu pot conta acum, pentru că trebuie să ţină cont de ce spune preşedintele, nu s-ar aduna voturile suficiente pentru o majoritate. Calculele nu sunt deloc simple în continuare.

Ioan Stanomir: Sigur, cum s-a mai spus şi cum a spus de mai multe ori, într-un parlament fragmentat, condiţiile de alcătuire a unei majorităţi devin greu de întrunit. Şi există majorităţi de facto şi majorităţi de iure. Există momente în care anunţi în mod oficial că sprijini o formulă guvernamentală şi există momente în care laşi la libertatea şi la latitudinea fiecărui membru din grupurile parlamentare să voteze în baza conştiinţei.

În cele din urmă, testul pe care orice candidat la funcţia de prim-ministru trebuie să-l treacă este alcătuirea unei majorităţi. Pentru că, să nu uităm, votul priveşte o formulă de personalităţi şi un program de guvernare. Atât programul, cât şi echipa trebuie să fie votate. Este, practic, una şi aceeaşi.

Din acest punct de vedere, trăim un moment în care trebuie să înţelegem că asistăm la o fragmentare fără precedent, în care există multe linii de ruptură. Există pro şi anti-PSD, există pro şi anti-Nicuşor Dan, există pro şi anti-Bolojan, există suveranişti şi antisuveranişti, iar misiunea unui potenţial premier devine, în acest context, una dificilă.

Ce aş mai vrea să spun pe final? Un cabinet durează în măsura în care el se întemeiază pe un program de guvernare credibil şi pe omogenitatea unei echipe. Experienţa cabinetului Cioloş, de sub mandatul preşedintelui Iohannis, a fost grăitoare, în măsură în care bunele intenţii au fost subminate din interior şi, în cele din urmă, câştigătorul formulei Cioloş a fost Partidul Social Democrat sub Liviu Dragnea.

De data aceasta, PSD nu îl mai are pe Liviu Dragnea la cârmă. Şi aş spune, din păcate pentru dânşii, pentru că Liviu Dragnea poseda un tip de inteligenţă politică destructivă, dar autentică, care i-a permis să obţină unul dintre cele mai mari scoruri ale unui partid în postcomunism.

Domnul Sorin Grindeanu este un intelectual, judecând după cariera să, şi nu o spun maliţios. A fost prim-ministru sub Liviu Dragnea, dar este o personalitate căreia îi lipseşte posibilitatea de a manevra, de a combina în stilul domnului Dragnea. Încât o formulă slabă, în acest moment, nu va fi în folosul PSD, ci doar în folosul AUR.

Pentru că principalul competitor electoral al PSD este AUR. Dar pentru PSD, apropierea de AUR este o apropiere sinucigaşă. Pentru că deja o parte a electoratului PSD a migrat. De ce a migrat? Pentru că, aşa cum telespectatorii dumneavoastră cred că ştiu şi îşi aduc aminte, unele dintre temele ilustrate astăzi de AUR au fost puse în circulaţie, impuse şi consacrate de către liderii PSD.

Şi vreau să închei dând un exemplu grăitor, după părerea mea: traiectoria doamnei Viorica Dăncilă. Pe doamna Viorica Dăncilă nu o mai găsim în tabăra social-democrată. O găsim într-o tabără fluidă, autointitulată conservatoare. Pe mine, în calitate de liberal-conservator, autocaracterizarea doamnei Dăncilă drept conservatoare mă uimeşte. Pentru că eu ştiam că a fi conservator presupune anumite valori. Iar a fi prim-ministru uns de Liviu Dragnea nu este chiar un gest conservator. Dar iată că doamna Viorica Dăncilă s-a desprins şi a mers în această zonă suveranistă.

Dacă vă uitaţi, ultimii prim-miniştri ai PSD nu mai sunt în PSD. Asta spune multe despre pulverizarea politică de la noi şi despre epoca de fragmentare extremă în care trăim.

Şi, evident, un merit, cu ghilimelele de rigoare — iertaţi-mi maliţiozitatea — pentru impasul în care ne aflăm de un an şi jumătate revine preşedintelui care a hotărât, în cele din urmă, sa-şi dea demisia şi care actualmente se ascunde la Sibiu. Este vorba de domnul Klaus Iohannis.

Ar fi bine ca domnul Iohannis totuşi să iasă din această retragere monahală pe care şi-a impus-o la Sibiu şi să dea totuşi nişte explicaţii naţiunii sale, pentru că până acum a dat doar explicaţii fiscului. Dar cred că principalele explicaţii pe care domnul Iohannis trebuie să le dea trebuie să le dea compatrioţilor săi, anume cum am reuşit să intrăm într-un asemenea climat care face imposibilă o bună guvernare.