ANALIZĂ: Drona de la Galaţi - accident sau provocare a lui Vladimir Putin?
Analistul Mihai Răzvan Moraru a publicat un nou text, pe Substack, intitulat "Drona de la Galaţi: accident sau provocare?", în care abordează în mod tranşant subiectul momentului.
ANALIZA lui Moraru
Am evitat să contest declaraţiile preşedintelui Nicuşor Dan, prin care ne-a informat că drona a ajuns la noi după ce a fost interceptată de apărarea antiaeriană ucraineană, până când nu am analizat reacţiile şi nu mi-am luat informaţiile.
Aşa că pun aici concluziile. A fost un atac intenţionat al ruşilor sau a fost doar o dronă avariată, care şi-a pierdut traseul? Este foarte important, pentru că în cazul unui atac intenţionat, ar fi primul asupra unui teritoriu al NATO, soldat cu răniţi.
Cum poţi doborî drona Shahed/Geran-2? Ne uităm la Ucraina, ţara cu cea mai mare experienţă în interceptarea dronelor, ţara care azi îşi oferă experienţa şi avansul tehnologic către marile puteri militare din Europa, dar şi pentru SUA.
Preşedintele Nicuşor Dan a declarat că drona rusească şi-a modificat traiectoria după ce ar fi fost lovită deasupra oraşului ucrainean Reni, de către apărarea antiaeriană. Ministrul Apărării l-a contrazis şi a spus că acest scenariu este „o fentă în spaţiul public!"
Există diferite capacităţi antiaeriene şi muniţii antiaeriene care produc daune mai mari sau mai mici. Acestea avariază drona, puţine o şi distrug imediat, cele mai multe însă produc destule pagube pentru a-i reduce capacitatea de abor şi de manevră. Drona rămâne în continuare o ameninţare, dar nu cunoşti punctul unde aceasta va lovi, zburând haotic din cauza acestor avarii.
Tocmai de aceea, Ucraina a dezvoltat un set tot mai complex pentru a le intercepta, luând în calcul şi costurile şi capacităţile de interceptare. Dar cum le interceptează ucrainenii?
1. Puşcă de asalt şi mitralierele de calibru uşor şi mediu. Acestea sunt cele mai economice soluţii, care produc şi cele mai mici avarii.
Gloanţele au efecte incendiare limitate, nu conţin exploziv. Doar cu mult noroc poţi opri astfel o dronă, doar dacă glonţul ţinteşte focosul sau rezervorul de combustibil al dronei. Poate provoca însă daune limitate, care nu îi afectează în mod consistent traseul şi nici punctul final de lovire. Vorbim de abateri mici, nu de deviaţii de zeci de km, mai ales că acestea sunt lovite aşa doar în timpul zilei, când există vizibilitate şi doar în apropierea ţintei. Nu însă noaptea.
2. Mitraliere grele şi tunuri automate, cele mai des utilizate în Ucraina, mai ales la graniţa de est cu România. Acestea nu conţin acum doar simple gloanţe, ele conţin materiale incendiare sau explozibili (mai ales în muniţia tunurilor automate de minim 20 de mm).
Acestea provoacă daune structurale semnificative, însă iarăşi, dacă nu loveşte focosul sau rezervorul, un astfel de atac nu elimină riscul loviturii. Dimpotrivă, drona va pierde rapid din înălţime, nu va mai putea executa manevre bruşte şi va pica foarte aproape de locul loviturii. Punctul de impact este, în fapt, aleatoriu şi imprevizibil, iar focosul dronei de atac poate sau nu să detoneze la impactul cu solul. Totuşi, aceste drone transportă 50 de kg de combustibil, iar în multe situaţii, ruşii pun încărcături mai mari, chiar de peste 80 de kg, ceea ce le reduce capacitatea de a parcurge distanţe mai mari după ce sunt lovite.
3. Tunuri automate care dispun fie de fitiluri de proximitate, fie de fitiluri programabile cu explozie de aer, care pot provoca daune mult mai mari prin efectele de fragmentare, având un număr mare de lovituri de mare viteză. Tunurile automate de calibru mare utilizează muniţie care conţine o cantitate semnificativă de material exploziv. Deşi astfel de tunuri automate au o rată de foc mai mică, loviturile, fie directe, fie rezultatul unui fitil fără impact, pot deteriora grav, dacă nu chiar distruge o dronă de atac precum Shahed/Geran-2, conducând la prăbuşirea unor bucăţi mari de resturi, chiar şi a focosului intact.
4. Rachetele sol-aer şi aer-aer pentru a doborî dronele de atac şi care au o cantitate substanţială de explozibil puternic, distrugând imediat drona. Rachetele sol-aer cu rază scurtă de acţiune sunt cele mai utilizate, fiind dotate cu un focos de aproximativ 10 kg. Se folosesc mai rar, din cauza costurilor şi stocurilor limitate, şi rachetele sol-aer cu rază medie de acţiune şi focos de 50 de kg sau cu rază lungă şi focos de 100 de kg. O dronă lovită de rachete este complet distrusă sau este lovită atât de grav, încât aceasta va pica haotic doar la zeci/sute de metri distanţă de locul impactului cu rachetă.
5. Drone interceptoare, ucrainenii fiind azi cei mai avansaţi dezvoltatori ai acestui sistem. Drone cu sarcină mică, alimentate electric, pentru distanţe mici şi viteză mare. Acestea distrug complet drona de atac în cazul unui impact, inclusiv focosul, sau, în anumite cazuri, focosul cade la sol în zona apropiată.
Aşa cum am spus, ucrainenii utilizează cel mai mult mitralierele şi tunurile automate, care sunt ieftine şi la care pot acoperi mai simplu stocurile de muniţie. Însă necesită un număr însemnat de militari pentru a le opera pe o linie vastă a frontului, pe care o acoperă de peste patru ani. În ultimii ani Ucraina şi-a perfecţionat acest sistem, dotând echipele de mitralieră şi tunuri automate cu dispozitive de ochire în infraroşu şi termice, radare mobile de înaltă frecvenţa cu rază scurtă de acţiune şi avertizare timpurie, dar şi o reţea naţională de senzori acustici.
Aşadar, pentru că atacul rus la Reni a început la miezul nopţii, singura modalitate de lovire a dronei, în Ucraina, ar fi fost cu mitraliere şi tunuri automate (un mix între variantele 2 şi 3). Punctul 1 nu era posibil, punctele 4 şi 5 sunt excluse în acea zonă pe timpul nopţii şi ar fi provocat daune masive, iar drona nu ar mai fi ajuns în România, la peste 20 de km distanţă.
Revenind la Galaţi!
Nicuşor Dan a declarat că drona rusească a fost lovită de antiaeriana ucraineană deasupra oraşului Reni. Dar aceasta a căzut la 20 km distanţă, în România. Drona Shahed/Geran-2 zboară la altitudini de 800-1.000 de metri, cu viteze de până la 180 de km/oră, pe o rută pre-programată, cu navigaţie bazată pe inerţie şi GPS. Unele variante au module de comunicaţie Iridium, care permit actualizarea rutei în zbor.
Există şanse ca o dronă avariată de artilerie să zboare pe o rută deviată? Sigur, pentru câţiva km se poate, până se prăbuşeşte la sol, aşa cum s-a întâmplat în trecut cu alte drone ajunse în România.
Dar atenţie mai departe!
Cristian Popovici, purtătorul de cuvânt la MAPN, a declarat în prima zi de după incident: „La ora 1.54, un semnal radar a intrat din zona Reni şi a evoluat către România. Din ce primesc informaţii în timp real, a intrat undeva la 600 de metri altitudine şi a avut o traiectorie descendentă. Am urmărit-o în jur de 10 km, pe teritoriul României, după care, brusc, a făcut o manevră în înălţime. Am pierdut-o la 150 de metri înălţime, de pe radar, şi a lovit această clădire, la o înălţime de 50-60 de metri. A avut şi nişte viraje pe care încercăm să le înţelegem din ce cauză."
La aceste declaraţii nu s-a mai revenit cu alte detalii, declaraţia lui Nicuşor Dan închizând zona de explicaţii oficiale.
Însă la conferinţa de presă de la MApN, Generalul Gheorghe Maxim, de la Comandamentul Forţelor Întrunite, a declarat: „Drona care a provocat incidentul de la Galaţi a fost descoperită la ora 1:46 de minute la 19 km est Reni. A intrat în spaţiul aerian al României la ora 1:52 de minute, a fost pierdută de pe radar la ora 1:56 de minute, parcurgând circa 10 km în spaţiul aerian naţional!"
Ok, să spunem că nu ne luăm de contradicţia pe ora exactă. Însă drona a parcurs 10 km în cele patru minute. Adică rula cu 150 de km/oră, aproape de viteza maximă. Era aşa de avariată?
Dacă era avariată, de ce a intrat în România la o altitudine mare, de peste 600 de metri, a executat manevre la înălţime, viraje, şi după aceea a coborât brusc, după alţi 10 km?
O dronă lovită de artileria grea nu parcurge o asemenea distanţă, cu un asemenea traseu, şi nici nu execută manevre de acest tip. Un sistem avariat nu execută manevre, el planează haotic sau cade. Manevrele implică sistemul de navigaţie intact şi, mai mult, implică o logică de ghidare activă.
Ţinta a fost identificată iniţial la ora 01:46, în spaţiul aerian al Ucrainei, la aproximativ 19 km de frontiera naţională, la 10 km est de localitatea Reni. Deci de la detectare până la impact au trecut 8 minute, timp suficient pentru o distanţă de peste 25 km la viteza de 180 km/h, fără vreo degringoladă de zbor, adică fără haosul de după o lovitură.
Scenariul devierii este parţial plauzibil fizic, dar declaraţia armatei române despre manevre executate este incompatibilă cu drona avariată şi rămâne neexplicată în mod public. Fie drona nu era avariată (a intrat integral pe teritoriu românesc cu sistemele funcţionale, din neglijenţa sau intenţia Rusiei), fie informaţia despre manevre e corectă şi atunci există o intenţie clară.
Narativul diplomatic „accident prin deviere ucraineană" serveşte intereselor tuturor actorilor de a evita o escaladare în relaţia cu Rusia.
Înţeleg nevoia de calm într-o ţară fără guvern, de azi şi cu şeful armatei urmărit penal de DNA. Înţeleg şi dorinţa lui Nicuşor Dan de a nu provoca isterie naţională sau poate chiar asta a fost decizia după consultările cu aliaţii.
Dar narativul nu se potriveşte cu realitatea.
Şi e suficient să cauţi pe X sau pe YouTube clipuri cu dronele lovite de ucraineni şi înţelegi ce înseamnă dronă avariată. Dacă nu a tras cineva cu simplă puşcă, noaptea, lovind drona în lateral, cu un singur glonţ, atunci explicaţia nu prea ţine!
Asta nu înseamnă neapărat intenţie, repet – poate a fost doar o neglijenţă! Dar nu a fost doar o dronă lovită care şi-a păstrat viteza şi altitudinea, care a făcut manevre şi a căzut brusc la Galaţi!
