Cum a fost distrus un mare combinat chimic? Oana Gheorghiu: Nu mai putem schimba ce s-a întâmplat acolo, dar avem timp să nu repetăm

Vicepremiera Oana Gheorghiu prezintă, într-o amplă postare pe Facebook, situaţia fostului combinat chimic Nitramonia Făgăraş, combinat chimic care, la apogeu, oferea pese 10.000 de locuri de muncă. Azi, pe platforma de aproape 500 de hectare a combinatului, nu se mai produce nimic, punctează Gheorghiu.

Nitramonia este prezentată ca un caz emblematic pentru modul în care, în ultimele decenii, active industriale strategice au fost prăduite şi distruse sub ochii indifirenţi şi/sau complici ai statului.

Redam postarea:

"Curiosul caz al companiei de stat Nitramonia: din Făgăraş şi până în Insulele Virgine Britanice. Povestea Nitramonia începe în anul 1922, adică cu 104 ani în urmă.

Prin decret regal, se înfiinţează primul mare combinat chimic al României moderne:

• peste 10.000 de locuri de muncă la apogeu;
• şcoli profesionale, laboratoare;
• infrastructură feroviară şi energetică;
• specialiştii formaţi la Făgăraş construiau instalaţii chimice în China, Belgia, SUA, Indonezia, Coreea.
• îngrăşăminte azotoase, amoniac, acid azotic, explozivi industriali — totul produs din gazul natural românesc.

Astăzi, pe platforma de aproape 500 de hectare a combinatului, nu se mai produce nimic.

Nitramonia face parte din portofoliul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, despre care am scris ieri. Adică instituţia creată special pentru a administra şi recupera creanţele şi participaţiile statului în companiile falimentate.
Am solicitat recent AAAS situaţia completă a portofoliului şi am descoperit că rata de recuperare globală este de doar 7,48%.

Nitramonia este un exemplu elocvent al dezastrului în care ne aflăm.

În fiecare moment-cheie din ultimii 30 de ani, statul a luat decizii care au servit prea rar interesul public şi prea des interesele băieţilor deştepţi.

Momentele-cheie:

• 2003: Nitramonia este privatizată către o firmă-paravan înregistrată în Washington, în spatele căreia se afla, conform presei vremii, un afacerist cu probleme penale internaţionale. Garanţii bancare falsificate. Contract reziliat după patru luni.p /> 2004: Nitramonia opreşte producţia.
• 2006-2007: Nitramonia este divizată în cinci entităţi, pusă în lichidare voluntară — exact procedura care permite vânzare directă, fără supraveghere judecătorească, fără tablou structurat al creditorilor.
• Colosul industrial ajunge să fie cumpărat cu 9 milioane de euro: 500 de hectare, instalaţii funcţionale, autorizări istorice — toate la doar 9 milioane de euro.
• La câteva luni după tranzacţie, 60% din active sunt transferate către o firmă controlată dintr-o entitate offshore înregistrată în Insulele Virgine Britanice.
• În perioada 2000-2007, statul era încă acţionar sau administrator al Nitramoniei originale şi a luat decizii proaste.
• După 2007, statul român (prin AAAS) rămâne cu o expunere totală de circa 67,5 milioane lei pe portofoliul Nitramonia, din care 31,2 milioane lei creanţă comercială (preluată de la CASS Braşov şi Distrigaz Sud prin protocoale în 2003–2004) şi 36,3 milioane lei capital social rezidual de la pachetul de 96,83% deţinut la momentul lichidării.
• Recuperat efectiv: zero.

• 2009: se reia producţie sub numele Nitroporos (InterAgro, în caz că vă spune ceva numele ăsta).
• 2014: producţia se opreşte definitv.
• 2016: se declară falimentul. După faliment, statul român (prin AAAS) rămâne cu o creanţă de recuperat din masa credală, cei 21 milioane lei.
• 2023: este vândută la licitaţie la jumătate din evaluare, capturată prin cumpărare succesivă de creanţe bancare de un grup privat.

La fiecare etapă, statul a fost prezent şi, în acelaşi timp, total absent:

• a semnat documente;
• a încasat sume modeste;
• a închis dosare cu „neînceperea urmăririi penale”.
• a asistat pasiv la dezastrul care se întâmpla chiar sub ochii săi.

Stiti care e ironia dureroasa a situatiei?

Exact lucrurile considerate acum 20 de ani „vechi" şi „neprofitabile" sunt cele despre care Europa vorbeşte astăzi cu urgenţă: autonomie strategică, industrie dual-use, securitate alimentară, fertilizanţi, ReArm Europe, Critical Raw Materials Act.

România importă azi peste 90% din îngrăşămintele azotoase de care are nevoie — deşi are gaz natural în pământ.

Cumpără muniţie şi explozivi industriali — deşi a avut capacitatea internă de a le produce ambele.

Nu mai putem schimba ce s-a întâmplat la Nitramonia.

Dar mai avem timp să nu repetăm aceeaşi logică pe cazurile încă deschise.

Avem încă destule.

Asta dacă vrem să salvăm, nu să prăduim şi să distrugem"