Cum a eşuat 'revoluţia' promisă de Gianni Alemanno privind taberele de romi
Tabere abuzive, microbuze şcolare lente sau inexistente, carenţe în servicii. Cei afectaţi sunt mai ales copiii. În acest fel a eşuat 'revoluţia' promisă de primarul Romei, Gianni Alemanno, care ar fi trebuit să amelioreze situaţia romilor din capitala Italiei, la un cost estimat de 32 de milioane de euro, scrie revista italiană L'Espresso în ediţia de luni.
În taberele de nomazi din Roma există 1.788 de copii care frecventează şcoli de stat. Unii ajung la şcoală de abia la ora a doua sau pleacă în fiecare zi cu 60 de minute înaintea colegilor de clasă. Uneori, frecventează cursuri ajutătoare în clase alcătuite exclusiv din copii de romi.
În anul şcolar trecut, serviciul de microbuze şcolare, alcătuit din 33 de linii, a costat 450.000 de euro municipalitatea. Copiii ajungeau cu greu, toţi la timp, la şcoală. Cea care a denunţat este ''Asociaţia 21 iulie'', care va iniţia o acţiune anti-discriminare în justiţie împotriva Primăriei Romei.
Deficienţele din transportul şcolar reprezintă doar una dintre multele fisuri din politicile dedicate romilor din capitala Italiei. Schimbarea fostului primar animat de bunăvoinţă, Walter Veltroni, cu Gianni Alemanno, susţinătorul ''toleranţei zero'' nu a revoluţionat condiţiile de trai ale romilor, scrie publicaţia.
Foaia de parcurs a Primăriei Romei se numeşte ''planul privind nomazii'', un program de gestionat împreună cu prefectul Romei şi comisarul special Giuseppe Pecoraro. Prezentat la 31 iulie 2009, planul prevede 13 tabere autorizate, închiderea altor 9 şi evacuarea a zeci de micro-aşezări ilegale. Documentul stabileşte, de asemenea, un plafon maxim de 6.000 de persoane. O operaţiune în valoare de 32 de milioane de euro, 20 de milioane fiind acordate de stat, iar restul de Primărie şi Regiunea Lazio. După doi ani şi jumătate, cu 22 de milioane deja cheltuite în restructurări, pază pentru taberele autorizate şi igienizarea terenurilor evacuate, punerea în aplicare a planului înaintează lent.
În martie 2010 a fost închisă tabăra Casilino 900, o aglomerare de barăci locuită de peste 600 de persoane, dar aşezările dotate corespunzător în acest moment sunt doar cinci (Salone, Candoni, Castel Romano, River şi Gordiani). De luni de zile se aşteaptă finalizarea lucrărilor de extindere a taberei din La Barbuta, anunţată în repetate rânduri drept iminentă. Întârzierile cântăresc mai ales atunci când sunt în detrimentul copiilor. În seara zilei de 6 februarie, patru fraţi romi au murit în urma incendiului izbucnit în baraca lor dintr-o aşezare ilegală de pe Via Appia. Alemanno a avut o ieşire violentă atunci, acuzând birocraţia, vinovată de încetinirea planului său, apoi a propus amenajarea de corturi pentru a-i găzdui pe cei care locuiesc în taberele ilegale.
Polemica s-a accentuat iar anunţurile au rămas la acest nivel. Prefectul i-a scris ministrului de interne Roberto Maroni, informându-l că este nevoie de alte 30 de milioane de euro cu care să se construiască două sate noi echipate complet şi să se finalizeze planul privind nomazii. Dar Palatul Viminale (Ministerul de Interne) s-a declarat 'surprins' de o cerere care nu a mai fost avansată până în prezent. Disputa s-a încheiat cu un angajament al guvernului de a audia cererile de revizuire a planului.
Au trecut încă şase luni şi istoria s-a repetat: la 3 august, un copil a murit electrocutat in timp ce se juca în tabăra 'tolerată' de la Tor de Cenci, care, conform planului urma să fie dezmembrată. Viceprimarul Sveva Belviso a vorbit despre o 'fatalitate tragică' şi a anunţat închiderea structurii până la sfârşitul anului. Între timp, au survenit reducerile de cheltuieli impuse de planul de austeritate: problema nomazilor a ieşit treptat de pe agenda priorităţilor Primăriei Romei şi a devenit mai ales o chestiune de ordine publică.
Cu începere din vară s-au intensificat evacuările a zeci de mici tabere, obiectivul declarat fiind de a le elimina până la sfârşitul anului. Femeilor şi copiilor le-a fost oferită asistenţă în structuri de găzduire, dar majoritatea au refuzat pentru a nu-şi diviza propriul nucleu familial. Citind posterele afişate de partide de centru-dreapta, fiecare evacuare apare ca o victorie pentru oraş.
Într-un caz, se ajunge chiar la un paradox. Într-o dimineaţă din iunie, la Tor Fiscale, sute de manifeste semnate de un consilier municipal din formaţiunea Poporul Libertăţii (PdL, centru-dreapta) au anunţat victorios o evacuare care, în realitate, urma să aibă loc doar câteva zile mai târziu. Acestea sunt excesele unei politici dusă prin anunţuri, comentează L'Espresso, precizând că datele prezintă alte cifre.
În ultimele săptămâni, pe masa biroului primarului a ajuns un document care vorbeşte clar: din filmări au rezultat 49 de tabere ilegale, dintre care unele noi. Cu alte cuvinte, cei care sunt evacuaţi adesea nu fac decât să se mute dintr-o tabără ilegală în alta. 'Revoluţia'' anunţată de Alemanno în timpul prezentării planului său privind nomazii rămâne departe. Un alt caz emblematic, potrivit publicaţiei italiene.
La sfârşitul lunii septembrie, locuitorii taberei 'tolerate' din Cesarina au ieşit în stradă pentru a protesta. Ei au susţinut că de luni de zile Primăria, chiriaşul taberei, nu a plătit utilităţile. În dimineaţa aceea, proprietarul terenului a tăiat apa şi lumina. Situaţia a fost remediată, dar în aceeaşi zi viceprimarul şi-a exprimat 'îngrijorarea cu privire la lipsa de numerar'. Având în vedere rezultatele, rămâne întrebarea dacă fondurile alocate până acum planului au fost cheltuite corespunzător.
