Cum a ajuns Năstase să fie condamnat la doi ani de închisoare

Adrian Năstase este primul premier al României după 1989 care a fost condamnat la închisoare. Pedeapsa a fost dată de judecători pentru folosirea influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase. Procesul său, început în 2009, s-a finalizat ieri cu o sentinţă-surpriză: doi ani de puşcărie.

Dosarul în care a fost condamnat, "Trofeul Calităţii", nu părea să ridice probleme prea mari pentru fostul premier care nu s-a aşteptat să se ajungă la această sentinţă. Totul a început în 2009, când procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) l-au trimis în judecată, pe 20 ianuarie, pe Adrian Năstase, în dosarul "Trofeul calităţii în construcţii", el fiind acuzat de folosirea influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.

Ce persoane mai apar în dosarul lui Năstase

Alături de Năstase, în dosar mai apare Irina Paul Jianu, fost inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, cu acuzaţia de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii şi în formă continuată, fals intelectual la Legea contabilităţii, comise sub forma participaţiei improprii şi în formă continuată, folosirea creditului societăţii etc. În acelaşi dosar, DNA a inculpat-o şi pe Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct în cadrul ISC, pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată.

Tot în dosarul "Trofeul Calităţii" mai apar Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL, acuzat de complicitate abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată; spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, iar soţii Marian Ioana şi Bogdan Popovici pentru spălare de bani în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

Primul termen în acest proces a fost pe 25 februarie 2009, dar cercetarea judecătorească a început pe 3 noiembrie 2010 când cei trei judecători din complet au constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, potrivit normelor de procedură penală.

La sfârşitul lui noiembrie 2010, judecătorii au încuviinţat introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a societăţilor Eurografica, Media On, Axa Management, Urban Consult, Mediaglobe Invest, A Rond, Forum Invest, Fundaţia Invest România şi Contur Media. La termenul din 14 ianuarie 2011, toţi inculpaţii din acest dosar au declarat în faţa instanţei supreme că nu sunt de acord ca judecata să fie făcută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, după ce judecătorii au întrebat dacă doresc să se folosească de articolul 320 indice 1din Codul de procedură penală, care prevede reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă dacă inculpatul recunoaşte integral acuzaţiile şi este de acord să fie judecat în acord cu probatoriul anchetatorilor.

Adrian Năstase a dat o declaraţie în faţa judecătorilor în care a combătut fiecare acuzaţie a DNA, arătând că toate acuzaţiile aduse de procurori nu sunt reale, iar el şi soţia nu sunt vinovaţi de implicare în strângerea ilegală de fonduri pentru campania electorală din 2004.

Aproape 800 de martori audiaţi

Cercetările au durat un an, perioadă în care cei trei magistraţi au audiat în instanţă 767 de martori, din cei 967 indicaţi de procurori în actele dosarului şi în rechizitoriu. Martorii au fost împărţiţi pe sectoare de activitate, fiind audiaţi astfel 329 de inspectori din cadrul Inspectoratelor Teritoriale şi Judeţene în Construcţii din 479 propuşi de DNA; 213 participanţi la manifestările Trofeul Calităţii în Construcţii din 237 propuşi; 57 de inspectori de stat, membri ai consiliului de conducere şi angajaţi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii din 66 propuşi; 12 membri ai Partidului Social Democrat (PSD) din 12 propuşi; 15 angajaţi ai firmelor implicate în organizarea Trofeului Calităţii, evaluatori, consilieri la Administraţia Financiară care au controlat aceste firme din 16 propuşi; 23 de angajaţi ai societăţii Vertcon Bacău din 27 propuşi, precum şi 118 angajaţi ai Erografica din 130 indicaţi de DNA.

Avocaţii lui Năstase au cerut audierea a 92 de martori, din care instanţa a selectat şi admis interogarea a cinci persoane, respectiv: Bogdan Liviu Ciucă, Octav Cozmâncă, Valeriu Zgonea, Aurelia Vasile şi Dan Nica.

Octav Cozmâncă a declarat instanţei supreme că fostul preşedinte al PSD Adrian Năstase nu s-a interesat de finanţarea campaniei sale electorale din 2004, iar cei care doreau să sponsorizeze discutau cu directorul de campanie, Aura Vasile.

Pe 30 ianuarie, doi din cei trei judecători - Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan - au decis condamnarea la doi ani de închisoare pentru şantaj a fostului premier şi interzicerea pentru o perioadă de doi ani a exercitării mai multor drepturi, iar cel de-al treilea magistrat, Cristina Rotaru, a dispus achitarea acestuia pe motiv că fapta nu există.

"Activitatea infracţională din dosarul «Trofeul calităţii» reprezintă un caz de corupţie la cel mai înalt nivel, protagonist fiind unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasei politice româneşti", şi-au motivat decizia de condamnare cei doi judecători ai instanţei supreme.

Judecătorii Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan notau că în cauză nu este vorba despre o simplă finanţare ilegală a unei campanii electorale, care - pare a fi de notorietate - este un fenomen obişnuit în România, ci despre punerea la dispoziţia lui Adrian Năstase a unor fonduri ilicite considerabile - de patru ori mai mari decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestui candidat. Obţinerea acestor fonduri nu ar fi fost posibilă fără implicarea nemijocită în activitatea infracţională a unei instituţii publice, conduse de Paula Irina Jianu, "personaj aflat în sfera de influenţă" a lui Adrian Năstase şi a familiei acestuia.

Judecătoarea Cristina Rotaru - cea care a decis achitarea lui Năstase - arăta că la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier i-a determinat pe ceilalţi inculpaţi din caz să-i procure fonduri pentru campania electorală.

De asemenea, a motivat judecătoarea Rotaru, la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier a ştiut despre activitatea infracţională a acestora şi că exista un interes din partea celorlalţi inculpaţi din caz de a finanţa campania electorală a fostului premier PSD întrucât ar fi avut de profitat dacă acesta ar fi câştigat alegerile prezidenţiale.

Înalta curte a stabilit că, în urma calculelor, în raport de actele dosarului, termenul de prescripţie a faptei lui Adrian Năstase este de opt ani, şase luni şi 20 de zile.

Apărarea a contestat decizia majoritară de condamnare a inculpaţilor din acest dosar, în vreme ce acuzarea a făcut recurs pentru a cere o pedeapsă mai mare pentru fostul premier Adrian Năstase.

Recursul a fost judecat de un complet de cinci judecători, prezidat de însăşi preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stânciu.

În 23 aprilie, completul de cinci judecători a amânat, pentru luna mai, discutarea recursurilor, după ce Adrian Năstase, avocatul acestuia, Ion Cazacu, şi Irina Paula Jianu au cerut amânarea judecării dosarului, din cauza imposibilităţii de prezentare.

Avocaţii lui Năstase au cerut reaudierea a aproximativ 30 de martori, au invocat argumente hilare, de la mărimea geamurilor sălii de şedinţă până la locul procurorului în sala de judecată, dând impresia că se dorea tergiversarea procesului până la momentul prescrierii faptelor.

Verdictul final

Pe 14 iunie, completul de cinci judecători a ascultat pledoariile acuzării şi ale apărării, stabilind ca miercuri, 20 iunie, să dea verdictul final.

DNA a cerut celor cinci magistraţi majorarea pedepsei stabilite în cazul lui Năstase, apreciind că doar aşa s-ar putea atinge scopul educativ al pedepsei.

În pledoariile lor, apărătorii lui Năstase au sancţionat în termeni duri comportamentul "nefiresc" al preşedintelui completului de trei judecători al ICCJ, judecătorul Ionuţ Matei.

Avocaţii au arătat că acesta "a aplicat corecţii corporale" unora dintre inculpaţii din dosar, dând exemplu faptul că Irina Paula Jianu a fost ţinută în picioare pe parcursul audierilor, pe motiv că nu i-ar fi convenit că inculpata zâmbea în sala de judecată. Avocaţii au arătat că atitudinea ostilă a magistratului ar conduce lesne la ideea că acesta a avut o convingere deja formată înainte de a se pronunţa în acest dosar.

Totodată, avocaţii apărării lui Năstase au arătat că nu trebuie scăpată nicidecum din vedere situaţia judecătoarei Ioana Bogdan, o altă membră a completului de judecată, care a decis condamnarea lui Năstase.

Despre Ioana Bogdan, apărarea lui Năstase a susţinut că aceasta nu ar avea calitatea deplină de judecător şi nu ar beneficia de inamovibilitatea acordată unui magistrat, pe motiv că pe numele ei nu ar exista un decret de numire în funcţia de judecător semnat de către preşedintele României, aşa cum prevede Constituţia României.

Deşi, Consiliul Superior al Magistraturii a explicat că Bogdan a fost numită judecător în baza Legii 92/1992, anterior revizuirii Constituţiei şi apariţiei legilor magistraţilor din 2004, prin care s-a statuat numirea prin decret prezidenţial, avocaţii continuă invocarea absenţei inamovibilităţii, cât să se pună în discuţie legalitatea unor hotărâri judecătoreşti din 2000 până în prezent.

În ultimul său cuvânt înaintea deciziei de condamnare, fostul premier Năstase a susţinut că s-a dorit inculparea sa în cât mai multe cazuri, astfel că procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au recurs la fabricarea unor dosare hibrid, acesta fiind şi cazul "Trofeului Calităţii".