Criza spaniolă l-ar putea costa realegerea pe Barack Obama
Influentul ziar The Washington Post este de părere că o agravare a crizei financiare din Spania ar putea produce 'o depresie persistentă' la nivel mondial. O agravare a crizei prin care trece azi economia spaniolă ar avea numeroase repercusiuni şi ar pune în pericol inclusiv posibilitatea realegerii preşedintelui SUA, Barack Obama, notează marţi La Vanguardia citând un articol al reputatului ziar american.
'Dacă criza din Spania accentuează recesiunea în Europa, acest lucru ar împine întreaga economie mondială într-o depresie persistentă', asigură Robert J. Samuelson, unul din editorialiştii ziarului, într-un articol de opinie în care se întreabă dacă Spania va 'cădea' şi care vor fi 'consecinţele'. În acest sens, el arată că ramificaţiile acestei crize ar fi 'enorme' între care şi diminuarea şanselor de realegere a lui Barack Obama, nevoit să accepte o recuperare 'mai slabă' a SUA. Ar provoca, pe de altă parte, şi o mai slabă coeziune politică şi o nemulţumire socială în Europa, în paralel cu o creştere a presiunii multor ţări împotriva protecţionismului şi naţionalismului economic.
Autorul aminteşte că Grecia, Portugalia şi Irlanda s-au confruntat cu situaţii similare celei prin care trece Spania şi a trebuit să fie salvate. Totuşi, spune el, problema de data aceasta este că economia spaniolă este de două ori mai mare decât cele trei împreună şi că Italia este într-o situaţie 'precară financiar'. Adevărul este că nimeni nu are o soluţie clară pentru a pune capăt coşmarului financiar al Europei. S-ar putea ca Spania şi Italia să scape de calamitate. Sau poate că împrumuturi de ultim moment vor cumpăra timp pentru ca restul economiei să reînvie şi să scoată Europa din abis. Sau poate nu'.
În acest sens el avertizează că cu cât mai slabă devine Europa, a cărei economie este la fel de mare cu cea a SUA, cu atât poate târî după ea restul lumii prin trei canale: investiţii şi încredere afectate, importuri mai mici şi mai puţine credite pentru companiile străine şi naţionale.
Samuelson arată că Spania se confruntă cu ceea ce un economist al Institutului Patronatului American a denumit 'mama tuturor bulelor imobiliare'. El aminteşte astfel că în 2006 au început să se construiască 800.000 de locuinţe, mai mult decât în Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie împreună şi că unul din opt muncitori aparţineau sectorului construcţiilor, faţă de unul la cel mult 18 în bula imobiliară din SUA.
Samuelson arată că una din cauzele acestei situaţii a fost perioada lungă a dobânzilor mici care a coincis cu introducerea euro, precum şi uriaşa finanţare acordată de casele de economii spaniole, controlate de guvernele locale şi regionale interesate de dezvoltarea economică. În faţa acestui scenariu, colapsul bulei imobiliare 'a paralizat economia', a lăsat entităţile financiare cu pierderi mari şi a dus la escaladarea deficitelor regionale, creând o situaţie 'agonizantă', care pune guvernul spaniol în faţa dilemei unei mai mari austerităţi, pentru a recupera încrederea pieţelor, sau a evita o mai mare recesiune printr-o creştere a deficitului.
