Copiii greu adoptabili vor avea şanse mai mari la o familie

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), cu sprijinul UNICEF în România, a organizat miercuri, 17 august 2016, un briefing pe tema recentelor modificări şi completări aduse Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei şi a normelor metodologice aferente.

În cadrul întâlnirii au fost discutate principalele modificări aduse prin noul act normativ şi prin normele de aplicare, precum: reducerea la jumătate a numărului formularelor utilizate în procedura adopţiei (fie prin eliminare, fie prin comasare), simplificarea unora dintre formularele menţinute, eliminarea obligativităţii depunerii recomandărilor de la locul de muncă, eliminarea obligativităţii adoptatorilor de a depune, la momentul cererii, a tuturor documentelor necesare soluţionării acesteia, introducerea portretului copilului greu adoptabil cu scopul de a-i creşte şansele de a avea o familie.

„Locul oricărui copil este în familie şi este de datoria noastră să facem tot posibilul ca tot mai mulţi copii aflaţi în îngrijirea statului să ajungă cât mai repede şi cât mai uşor într-o familie care să îi ocrotească. Asta am încercat să facem prin recentele reglementări – să eliminăm orice etapă administrativă care ar putea îngreuna procesul de adopţie pentru copil şi orice formular care ar putea să pună la încercare speranţa unei familii de a începe cât mai repede procedura de adopţie. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la întregul proces de modificare a legislaţiei şi am convingerea că merită eforturile pe care trebuie să le depunem cu toţii pentru a oferi copiilor care nu au o familie, şansa de a se bucura de dragostea unor părinţi”, a declarat Gabriela Coman, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), participantă la eveniment.

Potrivit reprezentantului UNICEF în România, Sandie Blanchet, în momentul de faţă, în ţara noastră, dintr-un total de aproximativ 57.500 de copii aflaţi în sistem, doar 3.250 sunt adoptabili, ceea ce înseamnă mai puţin de 6% din cifra totală. Majoritatea acestor copii au vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, dintre care aproape 700 sunt copii cu dizabilităţi.

Aceasta înseamnă că, pentru marea majoritate a celorlalţi copii există un plan individualizat de protecţie care vizează reintegrarea lor în familia biologică/extinsă. Aceştia nu sunt adoptabili.

Potrivit Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, precum şi altor standarde internaţionale: „statele părţi care recunosc şi/sau autorizează adopţia vor veghea ca interesele copilului să primeze” (CRC, Articolul 21). Copiii au dreptul să crească într-un mediu familial. În momentul în care un copil este declarat adoptabil, obiectivul este acela de a identifica cea mai potrivită familie pentru copilul respectiv – nu invers. „Este adevărat că noua lege şi metodologie prevăd un cadru mai bun pentru aplicarea, în cursul procedurilor de adopţie, a principiului de bază referitor la „interesul superior al copilului”.

Schimbările efectuate

Noua metodologie simplifică procesul. De exemplu, situaţia copiilor adoptabili rămâne valabilă până ce aceştia împlinesc 14 ani (în prezent, situaţia lor trebuie actualizată la fiecare doi ani). De asemenea, este necesară o documentaţie mai puţin stufoasă (numărul formularelor necesare a fost redus de la 24 la 13); şi creşterea gradului de transparenţă a procesului, dat fiind faptul că sistemul şi bazele de date sunt acum online.

Noua lege şi metodologia aferentă accelerează procesul de adopţie, păstrând în acelaşi timp clauzele de siguranţă şi protecţie care se impun. Fiecare pas al procesului de adopţie are un termen. Ca urmare, se speră că durata acestui proces care, în general, în prezent se ridică la aproximativ 15 luni, să fie redusă la jumătate. Pe de altă parte, fiecare copil şi fiecare caz este unul diferit. Obiectivul nu este acela de a derula operaţiunile rapid, ci de a găsi cea mai bună familie pentru fiecare copil în parte.

Noua metodologie asigură o aplicare uniformă a procedurilor de adopţie la nivel naţional, evitând astfel discrepanţele vizibile la ora actuală (de exemplu, într-un judeţ sunt de 17 ori mai multe adopţii decât în altul).

Însă, potrivit reprezentantului UNICEF în România, adopţia nu trebuie privită în contextul "îndeplinirii de obiective", nici din perspectiva unor indicatori de timp sau cantitativi. Unele ţări, care şi-au propus astfel de ţinte, se confruntă cu provocări serioase, în momentul în care adopţiile eşuează, iar copiii revin în sistemul de protecţia copilului. Spre exemplu, în Marea Britanie, 25% dintre adopţiile de copii cu vârste de 6 ani şi peste această vârstă sunt ratate.

Sandie Blanchet a mai declarat că UNICEF şi-a asumat angajamentul de a continua să asigure sprijin şi asistenţă Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în special în ce priveşte diseminarea şi implementarea legislaţiei secundare, respectiv utilizarea noii versiuni electronice a Registrului Naţional pentru Adopţii, prin pregătirea adecvată şi susţinerea profesioniştilor DGASPC activi în domeniul adopţiei.