Construirea fundamentului pentru pace în conflictul israeliano-arab

Soluţia cu două state este considerată de cei mai mulţi experţi drept cea mai bună speranţă pentru pace şi stabilitate în Israel. Aceasta ar termina ocupaţia israeliană, cu care mulţi israelieni nu au fost de acord, şi ar permite palestinienilor să mergem mai departe cu construirea unui nou stat.

Cu toate acestea, pentru a avea succes în discuţiile pentru pace la cele mai înalte niveluri, lucrurile trebuie bine consolidate la nivelurile inferioare. Israelienii şi arabii obişnuiţi nu vor putea să se considere reciproc duşmani, dacă pacea va fi obţinută.

Acesta este conceptul din spatele Parents Circle-Families Forum (PCFF), care urmăreşte reconcilierea celor două părţi. PCFF este format din peste 600 de familii, toate din ele pierzând un membru apropiat al familiei - fiu, fiica, tată, mamă, soţ, frate sau soră - ca urmare a conflictului.

Site-ul PCFF susţine că "procesul de reconciliere între naţiuni este o condiţie prealabilă pentru realizarea unei păci durabile."

Documentarul "Two Sided Story"

Pe 7 februarie, Institutul pentru Pace din Statele Unite ale Americii (USIP) a găzduit o prezentare specială a documentarului "Two Sided Story", care prezintă povestea unui grup de 27 de israelieni şi palestinieni îndoliaţi care au participat la proiectul Naraţiuni.

Proiectul israeliano-palestinian Naraţiuni este unul din multele proiecte conduse de PCFF. Acesta reuneşte oameni din cele mai diverse medii, cum ar fi evrei ortodocşi şi musulmani religioşi, în timp ce alte proiecte reunesc oameni cu profesii sau interese similare, cum ar fi artişti sau educatori.

Regizorul premiat Emmy Ben Tor Mayor urmăreşte un grup extrem de divers de israelieni şi palestinieni, inclusiv evrei ortodocşi, musulmani religioşi, colonişti, foşti soldaţi, foşti prizonieri, activişti non-violenţi şi multe alte persoane. Filmul a fost finanţat în parte de USIP şi USAID, deşi conţinutul este în întregime al PCFF.

Filmul arată că participanţii au opinii şi sentimente puternice pentru faptul că au pierdut membri ai familiilor pe nedrept – şi faţă de cine este responsabil pentru aceste pierderi.

"Nu am venit aici pentru a-mi schimba părerea despre ceva. Pentru că unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Ştiu clar în ce cred", a spus un participant, având o părere similară cu mulţi dintre cei prezentaţi în film.

Dar schimbarea, chiar şi pentru cei mai căliţi, s-a dovedit posibilă.

După ce filmul a fost prezentat, Robi Damelin, o israeliană, şi Bassam Aramin, un palestinian, au răspuns întrebărilor publicului.

Mamele palestiniene şi israeliene şi-au transmis durerea

Damelin a emigrat în Israel în 1967 şi şi-a pierdut fiul David în 2002, când un lunetist palestinian l-a omorât. Ea a luat decizia să îşi canalizeze durerea personală spre reconciliere. Ea promovează mesajul de reconciliere al PCFF tuturor celor care vor să-l asculte. Ea îşi dedică o mare parte din timpul ei invitării de noi membri în PCFF.

Damelin a relatat povestea unei femei palestiniene care şi-a pierdut fiul şi care a venit la reuniune "pusă pe scandal." Damelin a întrebat-o despre pierderea ei şi apoi i-a arătat doamnei o fotografie cu fiul ei, David. Aceasta a calmat mama înnebunită de durere.

Damelin a spus că "Acum, ea s-a schimbat. Ea a renunţat la a mai fi o victimă", devenind foarte activă în grup.

Nu este nicio diferenţă între durerea mea şi cea a mamei palestiniene care şi-a pierdut fiul, a afirmat Damelin.

Acţiunea nonviolentă a unui palestinian

Povestea lui Aramin este una a trecerii de la folosirea violenţei la acţiuni nonviolente, acestea fiind singura cale spre pace.

Când era tânăr, el s-a implicat în lupta palestiniană. La vârstă de 12 ani el a participat la o demonstraţie în cadrul căreia un băiat a fost împuşcat de un soldat. Băiatul a murit în faţa lui. În acel moment Aramin a simţit o nevoie profundă de răzbunare. La vârstă de 17 ani el a fost prins plănuind un atac asupra soldaţilor israelieni şi a petrecut şapte ani în închisoare.

Cât timp s-a aflat în închisoare, el a vorbit de multe ori cu un paznic israelian, între cei doi înfiripându-se o prietenie.

Gardianul a început să trateze prizonierii cu mai mult respect. Văzând că această transformare s-a întâmplat prin dialog şi fără forţă, Aramin şi-a dat seama că singura cale spre pace este nonviolenţa. În 2005, el a co-fondat o organizaţie a foştilor combatanţi israelieni şi palestinieni, începând o luptă nonviolentă împotriva ocupaţiei.

În 2007, fiica lui de 10 de ani, Abir, a fost împuşcată de un soldat israelian în timp ce se afla în afara şcolii unde învăţa.

Deşi un soldat israelian i-a omorât fiica, 100 de foşti soldaţi israelieni au construit o grădină în memoria lui Abir, la şcoala unde aceasta a murit.

Aramin nu a mers pe calea urii şi răzbunării. În schimb, el a devenit un membru activ al PCFF. El a spus că deşi un soldat israelian a luat viaţa fiicei sale, 100 de foşti soldaţi israelieni au construit o grădină în memoria lui Abir, la şcoala unde aceasta a murit.

Filmul a evidenţiat dialogul puternic între poziţii opuse.

O femeie palestiniană se săturase de acuzaţiile privind terorismul palestinian. Ea a spus: "Dacă eşti soldat atunci poţi trage în oameni nevinovaţi? ... Asta e ceea ce m-am întrebat de-a lungul timpului. De ce nu aş putea numi acea persoană un terorist? "

O femeie israeliană are un alt punct de vedere: "Un tânăr de 18 de ani nu se trezeşte deodată şi decide că vrea să poarte un pistol. Soldaţilor nu le place să stea la punctele de control şi să tragă în arabi. Priveşti problema în mod greşit. "

PCFF nu are o poziţie politică, dar membrii săi ar favoriza un acord de pace şi o soluţie cu două state.

Damelin a spus: "Vreau să trăiesc într-o ţară care are fibră morală şi cred că ocupaţia ucide fibra morală a Israelului."

Măsurarea impactului proiectului

Proiectul Naraţiuni a supravegheat participanţii, pentru a evalua eficacitatea acestuia. Raportul său de cercetare arată că 314 palestinieni şi israelieni au participat şi au relatat poveştile lor între octombrie 2010 şi iunie 2012. Sondajul a declarat că "participarea la program a crescut nivelul lor de cunoştinţe şi acceptarea poveştii altora" la două treimi din participanţii.

Mai mult de trei sferturi (77 la sută) au raportat o "creştere a speranţei privind o posibilitate de reconciliere."

Ideea este că dacă aceşti membri ai familiilor îndoliate pot sta împreună şi acţiona spre obţinerea păcii, atunci şi alţii pot face acest lucru. Deci, o parte a agendei proiectului este de a educa publicul larg şi liderii, pentru a le arăta că "reconcilierea este posibilă şi esenţială pentru a opri vărsarea de sânge şi pierderile suferite", potrivit site-ului proiectului.