Consilier BNR: Nicio ţară din Europa nu a avut o asemenea explozie a deficitului, iar asta ne costă. Am trăit pe datorie
Consilierul BNR Eugen Rădulescu a declarat vineri, într-un interviu la TVR Info, că scăderea deficitului bugetar în primele luni este un semn pozitiv, dar este prea devreme pentru a trasa concluzii optimiste definitive.
Discuţiile din emisiune despre situaţia bugetară în contextul în care Guvernul este nevoit să anunţe scăderi de accize au fost postate luni, pe Facebook, de consilierul guvernatorului Mugur Isărescu.
Le redăm mai jos.
Moderator: Vedem acest anunţ de la Ministerul de Finanţe. Chiar ieri au dat comunicatul că deficitul a început să scadă, cel puţin în primele două luni ale acestui an. Este mai mic decât a fost în perioada similară a anului trecut. Sunt motive de bucurie, sunt motive de optimism sau este puţin cam devreme? Mai ales că noi vorbim aici despre un deficit care se aplică pentru o perioadă în care noi nu aveam încă aprobat bugetul de stat pentru anul acesta.
Eugen Rădulescu: Sunt motive de bucurie şi este prea devreme să spunem că avem sacii în căruţă. Este un prim semn pozitiv. Este important, aş spune, faptul că, dacă ne uităm puţin în structura acestei îmbunatăţiri, vedem că ea vine pe o creştere a veniturilor bugetului cu vreo 15%, iar dintre acestea, creşterea încasărilor din TVA pe două luni din acest an este cu peste 20% mai mare decât în primele două luni din anul trecut.
Sigur că intervine într-o anumită măsură şi faptul că am avut un proces inflaţionist, intervine şi faptul că a crescut cota de TVA, dar rezultatul este dincolo de această, adică aceste 20% de creştere a încasărilor din TVA. După părerea mea, asta înseamnă că la ANAF, pe care şi eu şi mulţi alţii l-am criticat de foarte multă vreme, lucrurile par să înceapă să se mişte.
Moderator: Guvernul şi-a asumat anul acesta un deficit mai mic, la 6,2% din PIB, cel puţin asta dacă ne uităm la legea bugetului de stat. Care credeţi că vor fi, până la urmă, cele mai mari provocări pentru a ne încadra în această ţintă? Pentru că, iată, începutul este bun, cum spunea şi dumneavoastră, dar procesul e lung.
Eugen Rădulescu: Cred că prima provocare este să avem o stabilitate politică în perioada care a rămas din acest an. Deocamdată observăm că sunt tensiuni în cadrul guvernului, în cadrul coaliţiei. Asta nu ne face bine nici ca locuitori ai ţării, nici pentru imaginea pe care o avem în restul lumii, iar o criză guvernamentală în momentul de faţă ne-ar arunca în aer toate rezultatele de până acum. Deci asta este, mi se pare, cea mai mare provocare.
A doua provocare, care este într-o oarecare legătură cu prima, este aceea de a respecta ceea ce este înscris atât în programul de guvernare, cât şi în bugetul de stat pe acest an.Dacă până acum, anul trecut, măsurile care au fost adoptate au afectat mai ales populaţia, vine momentul în care vor fi afectate instituţiile publice, vor fi afectate entităţile de stat. Şi acest lucru va fi puţin mai complicat de realizat. Deci acestea mi se par cele mai importante constrângeri pentru a ne îndeplini obiectivul de a reduce deficitul bugetar la 6,2%.
Moderator: Practic, la ce măsuri din acest buget faceţi referire? Reforma administraţiei locale şi centrale, care iată, a fost anunţată de mult şi încă nu s-a aplicat? Ce anume?
Eugen Rădulescu: Reforma administraţiei locale nu cred că o vom avea prea curând. Mă tem că rezistenţa faţă de o asemenea măsură se va manifesta şi nu sper să o avem înainte de 2030. Se poate reduce numărul de personal din primării, din ministere, sunt o mulţime de instituţii care nu îşi au niciun rost, care există acolo numai că să se poată semna state de plată. Sau mai există unele care, într-adevăr, nu sunt numai pentru asta, ci sunt şi pentru a frâna dezvoltarea economiei.
Moderator: Reforma companiilor de stat, domnule Rădulescu, mai ştim ceva de ea?
Eugen Rădulescu: Deocamdată ştim numai ceea ce ne anunţă Guvernul de foarte multă vreme. Personal, sunt întristat de faptul că nu se vorbeşte nicio clipă despre privatizare. Numărul de unităţi de stat este cu totul disproporţionat de mare. Nu avem nevoie de atâtea întreprinderi de stat, în condiţiile în care e clar, se ştie deja, se vede. Nu există un administrator mai prost decât statul. Şi atunci, ţinem cu dinţii de întreprinderile statului. De ce? Pentru că acolo se pot face tot felul de mijloace. Ca altfel nu-mi explic de ce trebuie să avem atâtea multe, multe întreprinderi ale statului. Şi, din păcate, nu am auzit prea mult vorbindu-se despre măsuri radicale în privinţa acestora.
Moderator: Odată cu scumpirea carburanţilor, aţi văzut, au apărut deja noi provocări, se discută despre reducerea accizelor. Ce consideraţi dumneavoastră că ar fi mai oportun să facă guvernul în acest context? Să înceapă să taie din taxele de la pompă sau să ţină, să-i spunem aşa, cu dinţii de reducerea deficitului bugetar în orice condiţii?
Eugen Rădulescu: Cred că va trebui să facă amândouă. Cred că din ceea ce am văzut, din ce se vorbeşte încă în continuare, avem de-a face atât cu ideea de a reduce accizele în funcţie de evoluţia preţurilor la petrolul mondial şi asta mi se pare o abordare foarte corectă, pentru că trebuie în acelaşi timp nu numai să reducem costurile şi povara pentru utilizatorii de vehicule, dar să nu depăşim deficitul bugetar, iar pentru asta trebuie să ne încadrăm în nivelul programat deja de accize şi alte taxe care sunt pe combustibil, care sunt unele dintre cele mai importante surse de venituri pentru buget. Amândouă lucrurile trebuie să ne preocupe.
În acelaşi timp, aş vrea să semnalez şi faptul că, dacă se vorbea la un moment dat de faptul că poate preţul să ajungă la 200 de dolari pe un baril de petrol, deocamdată văd că nu mai este la 100 petrolul care merge în Statele Unite WTI. El a avut un vârf de 115, acum este undeva pe la 95-96, a fost şi pe la 92. Există posibilitatea, deocamdată nu ştim cum vor evolua lucrurile în războiul din Iran, dar există posibilitatea să nu avem o creştere explozivă a preţului la petrol de aici înainte, chiar am putea avea o reducere a acestuia, pentru că nu-mi imaginez totuşi că Iran are chiar atât de mare putere încât să sugrume pe termen mai lung toată economia mondială.
Moderator: În aceste condiţii, cum apreciaţi, să spunem aşa, modul în care procedează guvernul? Aţi văzut, ieri a fost anunţată această limitare a adaosurilor comerciale la valoarea medie din 2025. Premierul a anunţat, pe de altă parte, că urmează să se analizeze inclusiv posibilitatea de reducere a accizelor. Este oportună, eficienţa această strategie de a nu ne grăbi cu toate măsurile odată? Sau trebuia procedat din prima cu toate, dată ordonanţa de urgenţă, cu limitarea adaosurilor, limitarea tăierii de acciză, plafonări şi aşa mai departe? Mulţi asta spun, aţi auzit probabil în spaţiul public, de ce guvernul nu intervine mai energic?
Eugen Rădulescu: Dacă cumva scăderea veniturilor la buget care s-ar produce în cazul adoptării unor asemenea măsuri ar fi acoperită de bunul Dumnezeu, ar fi bine să facem cât mai multe concesii. Numai că asta nu se va întâmpla. Tot noi acoperim aceste scăderi de venituri. Părerea mea este că măsurile adoptate de Guvern au ţinut seama de ceea ce putem noi. Am citit astăzi că Polonia a redus şi TVA-ul, a redus accizele la petrol. Da, dar Polonia nu a avut deficit bugetar de 9,3%. Polonia nu plăteşte 3% din PIB anul acesta numai pentru dobânzi. Aici suntem. Noi acum plătim pentru dezmăţul bugetar din anii anteriori şi nu scăpăm de asta.
Moderator: Aţi auzit, sunt voci care susţin că în acest context de criză, de situaţie internaţională, poate ar fi bine să nu mai invocăm această necesitate de a ţine deficitul în frâu, să mergem la autorităţile europene să spunem, vedeţi, este o situaţie de criză, 6,2%, poate un pic cam... Poate nu ne putem încadra în această tintă. Dumneavoastră, cum vedeţi această ipoteză, să spunem aşa, de lucru? Să nu ne mai încadrăm în ţinta de deficit, invocând faptul că este o situaţie de criză pentru a ţine preţurile în frâu sau pentru a interveni mai energic în piaţa carburanţilor. Unii asta şi imaginează că se poate întâmpla.
Eugen Rădulescu: Măsurile adoptate până în prezent au dus la reducerea dobânzilor pe care le plătim la datoria externă. Ultimele rate de dobândă la bondurile pe 10 ani au coborât pentru prima oară după o lungă perioadă de timp sub 6%, că suntem la 5,99%. Este mult mai mult decât multe alte ţări. Polonia, de exemplu, cu care ne comparăm, are 4,99%. Bulgaria are 3 şi ceva. Noi plătim mult mai mult din cauza acestui deficit pe care am zis, lasă că îl mai lăsăm acolo, că îl va plăti Sfântul Duh. Sfântul Duh nu plăteşte. Noi plătim.
Dacă ne apucăm să zicem, lasă, trebuie să ieftinim benzina pentru că nu trebuie ca oamenii să se ducă la cumpărături cu metroul, trebuie să se ducă numai cu maşina. Putem să facem şi asta, dar noi vom plăti şi vom plăti amarnic. Agenţia de Rating japoneză ne-a ameliorat rating-ul de ţară, dar a făcut-o pentru că până în prezent guvernul s-a ţinut cu dinţii de acest deficit. Dacă guvernul va zice lasă, mai găsim altădată resurse, rezultatul n-ar fi altul decât că am plăti dobânzi mai mari. Nu numai că ce-am luat pe mere am dat pe pere, dar putea să fie şi mult mai rău.
Moderator: V-am citit articolul cu atenţie pe care l-aţi publicat pe site-ul Băncii Naţionale. Faceţi referire la faptul că anul acesta vom plăti peste 60 de miliarde de lei doar dobânda la datoria publică.
Eugen Rădulescu: Exact, înseamnă 3% din PIB.
Moderator: Este foarte mult. Este un cost uriaş pe care îl avem doar cu dobânzile.
Eugen Rădulescu: Şi să ştiţi că acest cost va creşte în continuare, din cauza că deficitul de 6,2% înseamnă creşterea datoriei, nu scăderea ei. S-ar putea să existe nişte ameliorări în cazul în care ne încadrăm în această ţintă, în sensul de scădere a ratelor dobânzilor pe care le plătim pentru creditele noi pe care le luăm. Şi atunci există o anumită îmbunătăţire, nu a cantităţii de împrumut, ci a preţului la care ne împrumutăm. Dar aici suntem. Să ştiţi că deficitele bugetare pe care le-am avut începând din 2017, când Guvernul a făcut una dintre cele mai greşite calcule macroeconomice venind cu aşa-numita politică de wage net growth, care a dus la explozia deficitului bugetar şi nu a mai scăpat de ea până în momentul de faţă, dar chiar am ajuns la 9% în 2024, să ştiţi că asta nu le plăteşte altcineva. Noi le plătim. Şi am plecat cu 12% datorie publică în 2006, ultimul an înainte de a intra în Uniunea Europeană, şi acum suntem la 60% din PIB. Vă daţi seama ce înseamnă asta? Nicio ţară din Europa nu a avut o asemenea explozie a deficitului, iar asta ne costă pe noi. Am trăit pe datorie, am trăit mai bine decât am produs, pe datorie, şi asta nu poate continua la nesfârşit.
