Columbia: Poate gherila FARC să devină o forţă paşnică?
Guvernul columbian şi Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), principala gherilă din ţară, au convenit săptămâna trecută că după ce vor renunţa la arme şi se vor demobiliza, după aproape 60 de ani de conflict, FARC vor putea aspira la Congres (parlament) şi la alte funcţii publice. Guvernul le va oferi garanţii politice pentru a face opoziţie, a avea acces la mass-media şi a nu fi persecutaţi, notează marţi ziarul spaniol ABC.
Nu este ceva nou ca foştii militanţi să acceadă la viaţa publică după negocierile de pace. Irlanda de Nord, Salvador, Nicaragua şi Africa de Sud sunt câteva exemple. Columbia nu face excepţie şi a încercat de câteva ori să implice gherila în politică.
După semnarea celui de-al doilea punct - din cele şase care se negociază de un an cu FARC la Havana - 52% din columbieni s-au declarat optimişti, potrivit unui sondaj publicat de Centrul Naţional de Consultare (CNC), faţă de 39% în urmă cu câteva luni. O proporţie de 64% au susţinut decizia preşedintelui ţării, Juan Manuel Santos, de a continua dialogul şi de a nu suspenda convorbirile. Anunţul i-a fost favorabil lui Santos, a cărui popularitate a crescut de la 41% la 55%.
A trece însă de la vorbe la fapte este mai greu. În 1984, în perioada încetării focului, FARC au format partidul politic Uniunea Patriotică (UP). Acordul era clar: dacă partidul atrăgea adepţi şi posturi politice, gherila nu mai avea niciun motiv să-şi impună ideile politice pe calea armelor. Statul a promis să-i protejeze pe foştii rebeli.
În acea perioadă, membrii FARC au rămas înarmaţi. Unii lideri rebeli au văzut în UP un mod de a-şi populariza mesajul în oraşe şi de a recruta mai mulţi adepţi. Când candidaţii partidului au început să câştige alegerile - în 1985, UP a obţinut rezultate electorale surprinzătoare (5 senatori, 9 reprezentanţi, 23 primari, 14 deputaţi şi 351 consilieri) - extrema-dreapta a acuzat UP că aşterne bazele pentru a lua puterea prin forţă. Rezultatul a fost o baie de sânge, iar guvernul nu a făcut nimic pentru a-i pune capăt.
Trei mii de membri au fost asasinaţi, inclusiv doi candidaţi prezidenţiali. Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului l-au considerat un genocid politic. Pentru a-şi salva viaţa mulţi lideri politici s-au întors în junglă sau au plecat din ţară. Iván Márquez, unul din negociatorii FARC, a fost deputat al UP. După multe ameninţări, el a renunţat la scaunul din Congres şi s-a întors în junglă. 'FARC nu vor mai trece prin acelaşi infern', a avertizat el de la Havana.
Peisajul politic şi militar s-a schimbat radical în Columbia din anii '80. FARC şi-a redus acum efectivele la jumătate - de la 16.000 la 8.000 de oameni - şi s-a repliat după pierderea unor lideri istorici precum Manuel Marulanda Vélez, Alfonso Cano şi Mono Jojoy.
Grupurile paramilitare care au masacrat FARC şi UP în anii '80 s-au demobilizat. Multe grupări rebele minore au semnat tratate de pace, iar unii membri ai lor, precum actualul primar al Bogotei, Gustavo Petro - membru al fostei gherile M-19 - ocupă posturi politice înalte.
Acest lucru nu înseamnă încă că a face politică dinspre stânga este acum uşor. 'Trebuie să ai pielea tăbăcită ca de rinocer', a spus recent congresmanul Iván Cepeda, fiul lui Manuel Cepeda, senator al UP care a fost asasinat. 'Primesc zilnic ameninţări cu moartea şi sunt înconjurat permanent de bodyguarzi ', a precizat el. Guvernul columbian este conştient că trebuie să înveţe din greşeli.
Lunile trecute a avut loc în Congres o ceremonie de comemorare a morţii lui Cepeda, asasinat în 1994 de agenţi de securitate ai statului. În iulie, justiţia i-a redat statutul legal UP. Sunt paşi mici care au contribuit la ceea ce s-a semnat săptămâna trecută la Havana: posibilitatea ca FARC să acceadă din nou la politică în pofida spectrului Uniunii Patriotice.
