Cine sunt organizaţiile de lobby şi ce putere au asupra ţărilor?
Cuvântul 'lobby' are două înţelesuri: poate însemna vestibul sau hol, la propriu, iar la figurat, de aşteptare, 'grup de presiune'. A fost în timpul secolului al XVIII-lea când membrii Parlamentului britanic au botezat acest mod de a face politică: deputaţii erau 'asaltaţi' la intrarea în sală chiar înainte de a începe dezbaterile de grupuri interesate să le influenţeze deciziile adoptate în interior. În zilele noastre a face 'lobby' sau 'politică de vestibul' înseamnă să faci presiune politică pentru a obţine interese particulare, notează miercuri ziarul ABC.
Lobbie-urile pot fi de la marile companii până la micile asociaţii ale casnicelor. În sens mai strict sunt acele persoane a căror profesie este de a face presiune şi care se identifică cu marile companii ale unei ţări: imobiliare, bănci, electrice... Profesioniştii lobbie-urilor urmăresc acţiunile guvernului care prezintă interes pentru clienţi încercând să le atragă de partea lor. Trebuie să ştie pe cine să sune, cu cine să vorbească şi în ce moment al procesului legislativ să intervină pentru a-şi apăra clienţii. Dar au şi o faţă ascunsă care includ donaţii clandestine acordate marilor partide şi diferite alte favoruri.
Ultimul raport al Transparency International, 'Money, Politics, Power: Corruption Risks in Europe' scoate în evidenţă un deficit de transparenţă în luarea deciziilor şi în finanţarea partidelor politice europene. Între 19 şi 25 de ţări cercetate de această organizaţie trebuie să-şi stabilească o reglementare în materie de 'lobbying' şi doar 10 interzic donaţiile politice anonime. În Spania, donaţiile anonime acordate partidelor au fost interzise în 2007, dar înainte presupuneau cifre de milioane de euro pe an. De exemplu, partidul Convergenţa Unită (CIU) a primit aproape 42 de milioane de euro din donaţii anonime din cei 100.293.543 euro care 'au fost donaţi' în total tuturor partidelor, între 1987 şi 2007, potrivit Curţii de Conturi.
Pe de altă parte, în Spania mişcările politice ale acestor organizaţii sunt un mister. Toată lumea poate intui cine sunt şi care le este influenţa, dar în realitate nu există cifre oficiale privind aceşti bani şi nici despre cei care îi donează. Pentru a face puţină lumină asupra acestor activităţi, grupul parlamentar mixt a prezentat în martie o propunere Congresului Deputaţilor pentru crearea unui Registru şi Control al activităţilor de lobby, aşa cum există în SUA, Marea Britanie, Franţa, sau Canada. Era a patra oară când se încerca în Spania reglementarea acestei activităţi. Propunerea a fost de data această acceptată iar guvernul trebuie să prezinte în decurs de trei luni un proiect de lege de registru şi controlal acestor activităţi.
Potrivit ultimului Indice de Percepţie a Corupţiei (IPC) publicat de Transparency International, Spania ocupă locul 31 cu nota de 6,2 - pe o scară de la 0 la 10 - după Estonia sau Cipru. Din păcate Spania a scăzut în acest ranking din anul 2004, cânde se plasa pe locul 23, cu 7,1 de puncte, devenind mai coruptă. Este adevărat că termenul de 'lobby' are conotaţii negative în Spania, deşi acţiunea de a influenţa politica din afara unei ţări nu este nici negativă nici ilegală. Problema este că dacă nu se reglementează această activitate, astfel de activităţi ale organizaţiilor pot deveni obscurte şi suspecte.
Există ţări unde activitatea acestor organizaţii este mult mai voluminoasă decât în Spania, dar care se prezintă drept 'mai puţin corupte'. Este cazul Marii Britanii (locul 16), Canadei (10) sau SUA (24). Deşi nu există cifre exacte, se estimează că în Europa organizaţiile de lobby 'mişcă' peste un miliard de euro anual, mai ales în capitala Europei. Dacă Washingtonul este capitala mondială a lobbing-ului, Bruxelles-ul este sediul european. Potrivit Registrului de Transparenţă a Activităţilor de Lobby, există 5120 de organizaţii care operează în capitala europeană care dau de lucru la 30.000 de persoane.
