Cifre-şoc în sondajele comandate de PSD-PNL: 85% din electoratul lui Călin Georgescu îl votează indiferent ce ar dezvălui presa despre el

Din sondajele comandate şi de PSD, şi de PNL, reiese că 85% din electoratul lui Călin Georgescu votează cu el indiferent de dezvăluirile pe care le face presa despre trecutul său, despre prestaţia sa din prezent şi despre orice proiecţie de viitor, a dezvăluit jurnalistul Sebastian Zachmann, de la Prima News, în podcastul "THIS IS THE STORY" realizată de Tudor Muşat, la care a participat şi Silviu Sergiu, de la Independent News.

Acelaşi jurnalist a remarcat că, din noiembrie până astăzi, Călin Georgescu şi-a dublat scorul electoral. E undeva la 40%, fără să fie prinsă diaspora în această măsurătoare. Şi când pleci de la 40%, în condiţiile în care 85% din electoratul tău te votează indiferent ce spui sau ce nu spui, chiar dacă tace până la alegerile prezidenţiale, tot intră în turul 2. În situaţia în care Curtea Constituţională nu îi va bloca calea spre Cotroceni.

Redăm mai jos dialogul dintre cei trei jurnalişti pe acestă temă:

Tudor Muşat: Pe mine mă interesează în momentul ăsta şi o chestiune legată de criza de încredere, criza asta de încredere fenomenală, care a dus deja la nişte tensiuni sociale şi o să ducă probabil şi la altele.

Cine ar putea să refacă încrederea asta şi să-ţi spună: "Băi, nene, uite, ok, aveţi dreptul să susţineţi cu toţii pe cineva, dar să ştiţi că acel cineva e în felul ăsta, conform probelor. După aia decideţi voi dacă vreţi să-l mai susţineţi."

Sau, de partea cealaltă: "Să ştiţi că n-am încercat să vă păcălim şi să rămânem la butoane cu orice preţ, şi să-l creştem pe ăla şi pe ăla doar ca să ne batem joc de voi, când planul nostru era să mai stăm şase luni peste mandat şi să fim tot noi la guvernare."

Mai e posibilă chestia asta?

Sebastian Zachmann: Nu. Asta e adevărata plagă a societăţii: războiul româno-român, războiul dintre tabere. Un război care nu poate să ajungă la absolut niciun consens, cu atât mai puţin acum, cu cât ne apropiem de alegerile prezidenţiale, când toate strategiile şi toate eminenţele cenuşii ale partidelor politice îţi vor spune că, dacă nu polarizăm, nu câştigăm.

Politicienii din România au acest principiu ca a doua religie. Trebuie să polarizezi ca să câştigi alegerile prezidenţiale. Şi, sigur, că asta i-a ieşit lui Traian Băsescu pe vremuri, asta i-a ieşit şi lui Klaus Iohannis, mă rog, ajutat foarte mult în primă fază de Victor Ponta, apoi de Liviu Dragnea.

Dar am văzut la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie, alegerile anulate, că uneori polarizarea vine de unde te aştepţi mai puţin sau de unde nu o vezi, din subsolul internetului şi de undeva din subsolul societăţii, până la urmă. Cuvântul "subsol" nu e un termen peiorativ aici, ci are valoare de "nevăzut", "neanticipat". Eu mă uit pe reţelele sociale, la comentarii, la unele postări de la mai mulţi jurnalişti care se ocupă de politică, şi văd totuşi acelaşi pattern.

Deci există o punte de legătură între cele două falii, între cele două Românii, care e obtuzitate când vine vorba despre idolul politic. Ei se închină la nişte icoane, aşa cum unii se închină la Călin Georgescu, alţii se închină la Elena Lasconi, alţii la Nicuşor Dan. Şi niciuna, nicio tabără, nu e dispusă să facă nici măcar jumătate de pas în spate, nu e dispusă să asculte. Dar asta, mă rog, cred că e o problemă mai degrabă a societăţii. Noi avem întotdeauna dreptate, n-are sens să-l mai ascultăm pe celălalt de lângă noi.

Deşi, mă uit aici, pe acest culoar al dreptei, între Elena Lasconi şi Nicuşor Dan, există foarte multe similitudini. Cred că, dacă pui să alegi calităţile celor doi fără să le ştii numele, la final creionezi în acelaşi timp şi portretul Elenei Lasconi şi portretul lui Nicuşor Dan. Dar, cu toate astea, electoratul dur al celor doi este atât de contondent, încât pare că ar discuta PSD cu USR sau PNL cu totul alt partid reformist. Asta mă îngrozeşte, pur şi simplu, mai mult decât mă îngrijorează. Faptul că, nici pe acelaşi culoar, nu poţi să găseşti câteva lucruri care să te unească, nu să rosteşti încontinuu şi să pui pe tapet lucrurile care te despart.

Tudor Muşat: Şi noi ne aşteptăm ca Bolojan, de pildă, zic, sau Nicuşor Dan, să fie candidatul susţinut şi de PNL, şi de USR, şi de tabăra nicuşoristă, şi, în general, de tot electoratul de dreapta. Asta s-ar putea întâmpla doar cu un mesaj foarte ferm de la lideri, adică măcar atunci ar fi crezuţi. Dacă Lasconi iese şi zice: "Susţineţi-l pe Nicuşor Dan, că gata, fără rezerve, eu vă zic chestia asta." Dacă Bolojan zice: "Susţineţi-l pe Nicuşor Dan" sau rotiţi numele, nu ştiu, oricare dintre ei, să aibă susţinerea necondiţionată a celorlalţi lideri. Ar merge? Sau tot divizaţi rămânem?

Silviu Sergiu: Urmăream declaraţia doamnei Lasconi. Şi doamna Lasconi are nişte argumente foarte solide, da? Chiar dacă, nu ştiu dacă tactic, candidatura domniei sale face bine. Dar doamna Lasconi vine şi zice: "Domnilor, eu am intrat în turul 2, pe locul 2, am 1,7 milioane de voturi în spate şi acel tur 2 a fost invalidat cu nişte argumente şubrede." Adică e foarte greu să-i spui doamnei Lasconi: "Doamna Lasconi, nu candidaţi dumneavoastră, să candideze Nicuşor Dan, că el ia voturi şi de la PNL", sau "să candideze domnul Bolojan", da?

Eu cred că singura situaţie în care aceste tabere s-ar coaliza ar fi o conştientizare până în cele mai profunde straturi ale societăţii că România se află, totuşi, pe marginea unei prăpăstii între Occident şi Orient. Pentru că lucrurile cam aşa sunt. Adică noi poate nu realizăm că trăim o perioadă de transformări geostrategice şi geopolitice, pline de foarte multe incertitudini.

Eu de-abia aştept să văd negocierile Trump-Putin pe Ucraina. O să-mi dau seama exact care e trendul, până la urmă, şi ce planuri au cele două mari puteri. Desigur, nu sunt fatalist, nu cred că ne-au lăsat americanii din braţe, vor să-şi facă tabăra în continuare aici, să o construiască la Kogălniceanu, să fie prezenţi, să-şi consolideze prezenţa, nu asta-i problema. Dar va trebui să vedem, de pildă, dacă nu cumva este un soi de agreement cu Rusia şi dacă nu e o negociere la mijloc.

Sebastian Zachmann: Oricum, temele mari ne depăşesc total. Noi suntem aici şi cu nişte machete, ne jucăm "cine clipeşte primul", ăsta-i jocul din politica românească, în timp ce, în jurul nostru, în afara graniţelor, se întâmplă lucruri cu adevărat măreţe, ca să folosim limba.

Tudor Muşat: Nu pare că vrem să jucăm vreun rol, adică să rămânem un actor mai puţin decât secundar în toată povestea asta. Hai să ne întoarcem un pic la faptul că trebuie convinse cele mai profunde straturi ale societăţii de faptul că e o alegere între Occident şi Estul totalitar-autoritarist. Cum să faci să convingi lumea de chestia asta?

Sebastian Zachmann: Aş spune aşa, suntem în situaţia în care Călin Georgescu poate să spună orice doreşte şi electoratul său o crede. Şi am văzut asta, nu e doar un feeling aşa, social, am văzut asta pe date, în sondaje comandate şi de PSD, şi de PNL, că au fost recent congresele celor două partide, am fost acolo şi am pus şi eu mâna pe nişte cifre.

Deci, 85% din electoratul lui Călin Georgescu votează cu el, indiferent de dezvăluirile pe care le face presa despre trecutul său, despre prestaţia sa din prezent şi despre orice proiecţie de viitor. Deci, fie că apare în presă sau, mă rog, în spaţiul public, că domnul Georgescu a sufocat-o cu perna pe verişoara sa din copilărie, că ne duce spre Rusia sau alte chestii abominabile, 85% din oamenii care îl idolatrizează sunt pregătiţi să pună ştampila pe Călin Georgescu.

Şi, sigur, domnul Georgescu era o necunoscută. El a apărut, aşa cum spune şi Silviu, susţinut puţin de PNL, forjat pe ultima parte a campaniei. Ţin minte, atunci discutam cu unii lideri PNL care spuneau că apare Călin Georgescu în sondaje de opinie, că în ultima săptămână s-a purtat această discuţie intens despre Călin Georgescu. Şi unii spuneau: nu, în ţară nu există, dar uite că apare în străinătate, că diaspora votează cu Călin Georgescu. Şi liberalii spuneau atunci: oricum ne ajută, că rupe voturi de la George Simion şi George Simion nu mai intră în turul 2 şi intră Ciucă al nostru, că ăsta era planul liberalilor. Şi atunci apăruse Călin Georgescu; un sondaj măsurat în diaspora începea să crească. Cu 2-3 zile înainte de alegerile prezidenţiale, era la 10-12% în ţară. Dar, de la 12% să ajungi totuşi la 2,2 milioane de voturi, la peste 20%, la 22%, arată de fapt că forţa sa subterană era una foarte mare.

Ce s-a întâmplat din noiembrie până astăzi? Şi-a dublat scorul electoral. E undeva la 40%, atenţie, fără să fie prinsă diaspora în această măsurătoare. Şi când pleci de la 40%, în condiţiile în care 85% din electoratul tău te votează indiferent ce spui sau ce nu spui, chiar dacă iese şi tace până la alegerile prezidenţiale, tot intră în turul 2. În situaţia asta suntem acum. Deci, cred că are foarte puţin sens să mai dezbatem noi dacă e bine ce spune domnul Georgescu.

Silviu Sergiu: Ce trebuie să facem noi, cred, e să convingem tabăra cealaltă, care, deocamdată, e majoritară, nu ştim cât timp. Dar unii stau în expectativă, alţii strâmbă din nas. Trebuie să-i convingem că nu avem decât o singură soluţie, un singur candidat şi toată lumea încolonată în spatele lui. Această polarizare despre care vorbea Sebastian şi care s-a întâmplat de fiecare dată, pentru că alegerile sunt despre emoţie şi despre confruntarea viitor şi trecut... Îmi pare rău că aşa se întâmplă, dar lucrurile astea numai aşa pot fi rezolvate.