China raportează 7.000 de cazuri de infecţii cu virusul chikungunya

Peste 7.000 de cazuri de infecţii cu virusul transmis de ţânţari au fost raportate în provincia Guangdong din China începând cu luna iulie, ceea ce a determinat luarea unor măsuri similare celor adoptate în timpul pandemiei de Covid-19, transmite BBC.

În oraşul Foshan, cel mai grav afectat, pacienţii cu chikungunya trebuie să rămână în spital, unde paturile lor vor fi protejate cu plase împotriva ţânţarilor. Aceştia pot fi externaţi numai după ce rezultatul testului este negativ sau la sfârşitul unei săptămâni de internare.

Transmis prin înţepătura unui ţânţar infectat, virusul provoacă febră şi dureri articulare severe, care uneori pot dura ani.

Deşi rare în China, epidemii de chikungunya sunt frecvente în Asia de Sud şi de Sud-Est şi în unele părţi ale Africii.

Cât de răspândite sunt infecţiile în China?

În afară de Foshan, cel puţin alte 12 oraşe din provincia Guangdong din sudul ţării au raportat infecţii. Numai în ultima săptămână au fost raportate aproape 3.000 de cazuri.

Luni, Hong Kong a raportat primul caz - un băiat de 12 ani care a dezvoltat febră, erupţii cutanate şi dureri articulare după ce a călătorit la Foshan în iulie.

Virusul nu este contagios şi se răspândeşte numai atunci când o persoană infectată este muşcată de un ţânţar care apoi muşcă şi alte persoane.

Autorităţile afirmă că toate cazurile raportate până în prezent au fost uşoare, 95% dintre pacienţi fiind externaţi în termen de şapte zile.

Cu toate acestea, cazurile au provocat o oarecare panică, având în vedere că virusul nu este foarte cunoscut în ţară.

„Este înfricoşător. Consecinţele pe termen lung par foarte dureroase”, a scris un utilizator pe platforma de socializare chineză Weibo.

Statele Unite au îndemnat călătorii care se îndreaptă spre China să fie „mai precauţi” în urma izbucnirii epidemiei.

Ce alte măsuri ia China pentru a stopa infecţiile?

Autorităţile din provincia Guangdong s-au angajat să ia „măsuri decisive şi ferme” pentru a opri răspândirea bolii.

Persoanele care prezintă simptome, precum febră, dureri articulare sau erupţii cutanate, sunt îndemnate să se prezinte la cel mai apropiat spital pentru a fi testate pentru virus.

Autorităţile au instruit locuitorii să îndepărteze apa stagnantă din casele lor, de exemplu din ghivece de flori, maşini de cafea sau sticle goale, şi au avertizat că vor aplica amenzi de până la 10.000 de yuani (1.400 de dolari) dacă nu vor respecta această măsură.

De asemenea, autorităţile eliberează „ţânţari elefant” uriaşi, care pot devora insectele mai mici, purtătoare ale virusului chikungunya, precum şi o armată de peşti care mănâncă ţânţari.

Săptămâna trecută, oficialii din Foshan au eliberat 5.000 de peşti care mănâncă larve în lacurile oraşului. În unele părţi ale oraşului, se folosesc chiar drone pentru a detecta sursele de apă stagnantă.

Unele oraşe învecinate au impus călătorilor din Foshan o carantină de 14 zile la domiciliu, dar această măsură a fost între timp retrasă.

Unii oameni au comparat aceste măsuri cu cele impuse în timpul pandemiei şi au pus la îndoială necesitatea lor.

China a impus restricţii severe în timpul pandemiei, inclusiv închiderea oamenilor în tabere de carantină şi sigilarea prin sudură a clădirilor rezidenţiale şi a întregilor cartiere cu preaviz scurt, pentru zile sau chiar săptămâni.

Ce este chikungunya?

Majoritatea persoanelor muşcate de un ţânţar infectat vor prezenta simptome de chikungunya în termen de trei până la şapte zile.

Pe lângă febră şi dureri articulare, alte simptome includ erupţii cutanate, dureri de cap, dureri musculare şi articulaţii umflate.

În majoritatea cazurilor, pacienţii se vor simţi mai bine în termen de o săptămână. În cazuri grave, însă, durerile articulare pot dura luni sau chiar ani.

Persoanele cu risc de îmbolnăvire gravă includ nou-născuţii, vârstnicii şi persoanele cu afecţiuni medicale subiacente, cum ar fi boli de inimă sau diabet.

Nu există tratament, dar decesele cauzate de chikungunya sunt rare.

Virusul a fost identificat pentru prima dată în Tanzania în 1952. Apoi s-a răspândit în alte ţări din Africa Subsahariană şi Asia de Sud-Est.

Până în prezent, a fost semnalat în peste 110 ţări.

Cea mai bună metodă de prevenire a răspândirii virusului este reducerea bălţilor de apă stagnantă care permit ţânţarilor să se reproducă, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.