Ce se întâmplă în spatele uşilor închise? Redeschiderea dosarului uciderii inginerului Gheorghe Ursu, amânată din nou

Curtea de Apel Bucureşti a decis, joi, amânarea pronunţării unei decizii vizând redeschiderea dosarului celor doi foşti ofiţeri de Securitate acuzaţi că l-au torturat până la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu. De profesie inginer constructor, Ursu a fost omorât în bătăi după ce făcut publică una dintre cele mai monstruoase decizii luate de Ceauşescu: cea de sistare a consolidării blocurilor avariate de cutremurul din '77 pentru ca banii să fie alocaţi construirii faraonicei Case a Poporului.

Foştii securişti acuzaţi de procurori de maltratarea disidentului Gheorghe Ursu au fost achitaţi definitiv, pe 27 iulie 2023, de judecătorii Curţii Supreme. Motivarea a fost una scandaloasă, care prelua narativele fostei Securităţi. Judecătorii terfeleau imaginea lui Ursu punându-i la îndoială calitatea de disident şi afirmau că nu a existat o relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80.

Sub presiunea societăţii civile care a condamnat dur atât achitarea, cât şi motivarea ei, Parchetul General a cerut revizuirea deciziei de achitare. Familia lui Ursu a depus o solicitare similară.

Instanţa urma să se pronunţe astăzi pe cele două cereri. Judecătorul de caz, Pavel Mircea Cătălin, a dispus însă o amânare, până în data de 5 aprilie.

Aceasta este cea de a treia amânare în acest dosar. Prima a avut loc în data de 21. 02. 2024, la cererea avocaţilor celor doi securişti care au invocat un protest al baroului Bucureşti. Ulterior, pe 6 martie, instanţa a ascultat ambele părţi dar nu a luat o decizie ci a rămas în pronunţare pentru 15 zile. Azi, 21 martie, decizia a fost amânată din nou pentru alte 15 zile. Reamintim că toate şedinţele în care s-a dezbătut acest caz au fost cu uşile închise, în cameră de consiliu, presa fiind invitată să părăsească sala.

Contactat de Epoch Times, Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu s-a arătat surprins şi îngrijorat de amânare:

"M-a surprins puţin amânarea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererilor noastre - a Parchetului General şi a noastră - de revizuire a cauzei. Din punct de vedere procedural mi s-a părut că ambele cereri au fost formulate perfect legal, conform codului de procedură penală.

Mai mult, ele prezintă fapte şi împrejurări care evident sunt noi în probatoriul procesului, care nu au fost cunoscute de instanţa care i-a achitat pe inculpaţii Pîrvulescu şi Hodiş (cei doi securişti acuzaţi de uciderea lui Gheorghe Ursu n.r.).

Mai mult, am prezentat un mare număr de hotărâri definitive ale altor instanţe de judecată, care contrazic flagrant motivele achitării - respectiv că Securitatea nu ar fi fost violentă în anii '80, şi nici măcar într-o 'relaţie de adversitate' cu opozanţii regimului Ceauşescu. Toate acestea sunt motive explicite de revizuire, consemnate în codul de procedură penală. Deci într-o anumită măsură mă îngrijorează amânarea. Sper totuşi să fie vorba doar de lipsa de timp din partea judecătorului Pavel Mircea Cătălin pentru a analiza cererile şi argumentele prezentate în instanţă. Şi să nu fie vorba de preambulul unei decizii dictate, din nou, de avocaţii foştilor securişti", a declarat Andrei Ursu.

Cazul Gheorghe Ursu, o pată pe obrazul Justiţiei Române

Justiţia Română a eşuat de decenii să facă dreptate în cazul morţii inginerului ucis de Securitate pentru că a semnalat lumii, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, că, pe 4 iulie 1977, Ceauşescu a ordonat sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremur în '77 pentru ca banii să fie alocaţi edificării faraonicei Case a Poporului, lucrare emblematică pentru megalomania de care suferea dictatorul. Decizia era, evident, una criminală, căci neconsolidate, la următoarele cutremure puternice, blocurile riscau să se dărâme peste locatari.

Potrivit lui Andrei Ursu şi avocatei acestuia, de decenii s-a încercat muşamalizarea crimei şi protejarea ucigaşilor. Dosarul a fost ţinut la sertar cu anii, s-a încercat plasarea vinei la un ţap ispăşitor - un deţinut de drept comun - pentru ca adevăraţii vinovaţi, securiştii, să scape.

Abia după două greve ale foamei făcute de Andrei Ursu, în faţa judecătorilor au ajuns şi doi miliţieni care au fost condamnaţi (unul dintre ei nu a făcut însă aproape deloc închisoare) şi, finalmente, în 2016, la 31 de ani de la decesul disidentului, au fost deferiţi instanţei şi cei doi securişti responsabili de torturarea şi uciderea lui.

În 2023, aceştia urmau să fie însă achitaţi definitiv cu o motivare halucinantă care prelua narativele fostei Securităţi. În motivare, lui Ursu i se contesta calitatea de disident, ba, mai mult, se punea sub semnul întrebării însuşi faptul că Securitatea a fost un organ represiv. În mod uluitor, judecătorii au considerat că nu a existat nicio relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80, deşi este de notorietate faptul că opozanţii regimului erau bătuţi, torturaţi etc.

Ulterior, sub presiunea uriaşă a opiniei publice, procurorul general al României a făcut o cerere de revizuire.

"Evoluţia" dosarului Ursu a fost emblematică pentru modul în care, de-a lungul deceniilor, statul român a acoperit crimele Securităţii:

Primul procuror care a instrumentat dosarul după Revoluţie - Dan Voinea - a acuzat presiuni asupra sa. În momentul în care cercetările s-au îndreptat spre adevăraţii responsabili - ofiţeri de Securitate, s-a încercat, spune el, tragerea lui în tot felul de scandaluri pentru a putea fi agăţat şi oprit.

La un moment dat, lui Voinea i s-a luat dosarul. Cazul a fost repartizat procurorului Samoilă Joarză. Acesta a direcţionat cercetările spre un deţinut de drept comun (Marian Clita) care îl terorizase pe Gheorghe Ursu în celulă la ordinul Miliţiei şi Securităţii însă bătăile crunte, cele care au cauzat moartea inginerului, nu de Clita fuseseră administrate, ci de securişti.

De-a lungul celor peste trei decenii de tergiversări, s-a făcut tot posibilul pentru salvarea celor doi securişti. Avocaţii lui Andrei Ursu au relatat că martorii au fost intimidaţi, ameninţaţi cu represalii, asupra lor şi a familiilor lor. Mai mult, "probele au fost asasinate", a relatat avocata Eugenia Crângariu. Martorii erau întrebaţi pe faţă în instanţă "nu-i aşa că au trecut 30 de ani de atunci şi nu vă amintiţi bine?", şi erau opriţi de judecător când încercau să îi incrimineze pe securişti iar unele din declaraţiile în care se refereau la vinovăţia securiştilor pur şi simplu nu erau transcrise şi incluse în probatoriu.

Mai multe informaţii despre acest caz puteţi accesa aici.