Ce s-a schimbat în regiunea Mării Negre după reorientarea SUA
Reorientarea strategică a SUA către Asia-Pacific a schimbat dinamica implicării americanilor la Marea Neagră a susţinut Serghei Konoplyov, director al Harvard Black Sea Security Program şi US-Russia Security Program în cadrul dezbaterii "New Security Dynamics in the Black Sea Region", organizate ieri la Bucureşti de către Fondul Internaţional de Cooperare şi Parteneriat al Mării Negre şi Mării Caspice. Rămân conflictele îngheţate şi o Rusie care se opune oricărei soluţionări pentru a-şi păstra influenţa în regiune.
Expertul ucrainean a explicat că în prezent China, India şi Pakistanul sunt mai importante pentru SUA decât regiunea extinsă a Mării Negre datorită creşterii economice rapide a Chinei şi a competiţiei economice şi militare dintre aceasta şi America. ”SUA vor să se protejeze, iar cea mai mare ameninţare vine acum din Asia de Sud, nu din regiunea extinsă a Mării Negre. România şi Bulgaria nu sunt o ameninţare, pe când state precum India şi Pakistanul cu arsenalele lor nucleare şi probleme legate de terorism sunt problematice. Aşa se explică schimbarea focusului politicii externe americane”, afirmă Konoplyov. În plus, ca urmare a acumulării mari de datorii a SUA, guvernul federal american a tăiat drastic costurile, reducând miliarde de dolari, inclusiv din bugetul de apărare. Astfel sunt economisiţi bani şi sunt schimbate priorităţi.
Pe de altă parte, odată cu retragerea forţelor americane din Afganistan, un număr mare de echipamente militare ”vor trebui parcate undeva în Asia Centrală” în opinia sa. Această regiune este însă instabilă şi marcată de conflicte între state iar echipamentele militare nu vor face decât să amplifice această problemă, crede expertul.
Konoplyov a reamintit că Marea Neagră a început să se bucure de atenţie din partea SUA ca regiune abia după atentatele de la 11 septembrie 2001 deoarece pentru războaiele din Afganistan şi Irak, SUA au avut nevoie de aliaţi precum Azerbaidjan care să le permită trecerea pe teritoriul lor a proviziilor, muniţiilor şi sprijinului logistic pentru trupe. Mai mult, americanii au urmărit considerente legate de petrol, gaz şi resurse atunci când au proiectat influenţă în ţări ca Azerbaidjan, care putea fi folosit ca o alternativă pentru Europa la gazul rusesc.
Pe de altă parte, ţări aliate SUA care au participat la efortul NATO din aceste războaie precum România şi Bulgaria au fost recompensate cu o includere rapidă în NATO pentru că ”au făcut mai mult pentru Alianţă decât unele ţări care erau demult membre ale organizaţiei”, după cum spunea Donald Rumsfeld, ministrul Apărării al lui George W. Bush. Totuşi, ţări precum Ucraina sau Georgia care au făcut şi ele eforturi şi au luptat alături de americani în aceste războaie n-au fost primite nici până acum în NATO, ceea ce a creat deziluzie în rândul populaţiilor lor faţă de Occident.
În privinţa regiunii Mării Negre, expertul ucrainean a subliniat că ”aceasta a refuzat ea însăşi să fie o regiune din cauza diferenţelor de background dintre ţările riverane. Unele au avut guverne bune alte nu, unele sunt ţări sărace, altele nu, unele au devenit dictaturi”. În plus, conflictele îngheţate precum cel între Armenia şi Azerbaidjan în privinţa Nagorno-Karabah şi disputa între Armenia şi Turcia legată de nerecunoaşterea genocidului armean de către Turcia au împiedicat formarea unei regiuni unite de interese comune. O altă problemă evidenţiată de Konoplyov este ca Rusia nu permite implicarea unor actori străini în zona Mării Negre. ”În plus, nici SUA nu vrea să rezolve aceste conflicte, nu poate s-o facă şi are alte priorităţi. Rusia încearcă să domine regiunea Mării Negre, iar SUA nu vrea să se certe cu Rusia din cauza asta”, explică expertul ucrainean. În opinia sa, Rusia a dus cu succes în ultimii 20 de ani o politică de divide et impera în regiune, menţinând status quo-ul prin înarmarea Armeniei şi opoziţia la orice soluţie în conflictele îngheţate.
UA nu vrea să rezolve aceste conflicte, nu poate s-o facă şi are alte priorităţi. Rusia încearcă să domine regiunea Mării Negre, iar SUA nu vrea să se certe cu Rusia din cauza asta.
Ca urmare nici conflictul care pare cel mai uşor de soluţionat, cel din Nagorno-Karabah, nu poate fi rezolvat pentru că Rusia vrea să împiedice o creştere prea mare a influenţei Turciei în regiune. ”Rusia are un mare contingent militar staţionat în Armenia şi o să-l sporească. Moscova nu vrea să rezolve acest conflict şi nu văd nicio soluţie paşnică viabilă”, a concluzionat Konoplyov.
Trenduri negative în regiunea Mării Negre
În concluzie, expertul susţine că ucrainienii şi georgienii ”nu mai cred în ceea ce au crezut cu 20 de ani în urmă şi mai ales nu mai cred în democratizarea ţărilor lor şi nici în cei care-i conduc, indiferent de cine este la putere”. Deşi mulţi soldaţi georgieni au murit în Afganistan alături de trupele NATO, ţara lor a fost lăsată în afara organizaţiei, astfel încât valorile occidentale şi-au mai pierdut din atracţie. O altă problemă este că NATO nu mai este o alianţă puternică şi unită care să ia atitudine repede faţă de conflicte precum cel ruso-georgian. La fel nici apărarea colectivă şi garanţiile de securitate nu mai sunt atât de fiabile, dovadă că Polonia a insistat pentru amplasarea scutului american anti-rachetă pe teritoriul său pentru a avea o garanţie de securitate în plus şi mai concretă.
Cât despre Ucraina, Konoplyov consideră că ”aceasta este un eşec iar preşedintele Ianukovici nu ştie ce să facă cu ea pentru că e presat de oligarhi, nu e stimat de UE şi nu e respectat de Rusia, iar dacă nu e reales, riscă să ajungă şi el la închisoare pentru fapte de corupţie”.
