CE propune noi măsuri pentru recuperarea bunurilor care au părăsit ilegal teritoriul unei ţări

Antonio Tajani, vicepreşedinte al Comisiei Europene, a propus marţi consolidarea mecanismelor de restituire de care dispun statele membre, deoarece legislaţia actuală nu se dovedeşte suficient de eficace trebuie recuperate bunuri din patrimoniul naţional care au părăsit ilegal teritoriul unei ţări.

Modificările vor garanta recuperarea unui număr mai mare de bunuri culturale, iar termenul limită pentru cererile de restituire va fi extins. Orice posesor al unui obiect care solicită despăgubiri pentru returnarea obiectului va trebui să dovedească faptul că acesta nu a fost achiziţionat ilegal cu bună ştiinţă, iar schimbul de informaţii dintre autorităţile naţionale în ceea ce priveşte circulaţia obiectelor de mare valoare culturală va fi îmbunătăţit. Pierderea bunurilor culturale clasificate ca „bunuri aparţinând patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică” este o formă deosebit de gravă de trafic ilegal de bunuri culturale. Ea privează cetăţenii de istoria şi identitatea lor şi pune în pericol conservarea patrimoniului cultural al statelor membre.

„Protejarea patrimoniului cultural al tuturor statelor membre este de o importanţă majoră pentru Uniunea Europeană. Propunerea noastră este, prin urmare, necesară pentru a consolida şi mai mult eficacitatea luptei împotriva traficului ilegal de bunuri culturale. Efectul negativ asupra patrimoniilor noastre naţionale reprezintă o ameninţare gravă la adresa protejării originilor şi a istoriei civilizaţiei noastre”, a declarat Tajani.

Modificările propuse ar urma să se aplice bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparţinând patrimoniului naţional” care au părăsit ilegal, după 1993, teritoriul unui stat membru şi se află actualmente pe teritoriul unui alt stat membru.

Legislaţia actuală a UE ar trebui consolidată prin extinderea domeniului de aplicare al definiţiei bunurilor culturale. Acesta ar trebui să includă toate bunurile culturale clasificate drept „bunuri aparţinând patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislaţia sau procedurile administrative ale ţărilor din UE.

O altă măsură vizează prelungirea termenului în care statele membre care au pierdut bunuri pot iniţia proceduri de restituire pe lângă instanţele din ţara în care se află în prezent bunul respectiv. Totodată, va fi utilizat Sistemul de informare al pieţei interne pentru a facilita cooperarea administrativă şi schimburile de informaţii dintre autorităţile naţionale.

De asemenea, se va urmări transferarea sarcinii probei către posesor (dacă se solicită despăgubiri). Dacă instanţa naţională dispune restituirea bunului, în cazul în care posesorul solicită despăgubiri pentru renunţarea la bunul în cauză, acestuia i se va cere să demonstreze că, la momentul achiziţionării, a acordat grija şi atenţia cuvenite stabilirii originii legale a bunului cultural.

Propunerea de actualizare a directivei urmează acum a fi discutată de Parlamentul European şi de Consiliu. Odată adoptată, statele membre vor dispune de un an pentru a se conforma noilor dispoziţii.

Traficul ilegal cu bunuri culturale cuprinde o gamă largă de activităţi, de la scoaterea în mod ilegal de pe teritoriul unui stat a bunurilor culturale, fără a deţine autorizaţia obligatorie, până la comerţul cu bunuri furate. El este deseori urmarea unor activităţi de criminalitate organizată, în special pe o piaţă internă fără frontiere, cu un important patrimoniu cultural şi istoric.

Actuala Directivă 93/7/CEE a Consiliului a fost adoptată pentru a asigura restituirea bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparţinând patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică” şi aparţinând categoriilor menţionate în anexa la directivă sau care sunt parte integrantă a unor colecţii publice sau a unor inventare ale unor instituţii ecleziastice. Anexa conţine o listă a diferitelor categorii de bunuri culturale care se califică pentru restituire către statul membru de origine, enumerate în funcţie de vechime şi de o anumită valoare sau un anumit prag financiar (de exemplu, obiecte arheologice cu o vechime mai mare de 100 de ani, tablouri şi picturi realizate manual mai vechi de 50 de ani şi cu o valoare de 150.000 de euro).

Rapoartele naţionale şi evaluările Comisiei indică faptul că directiva este utilizată rar şi are efect limitat. În prezent, ea nu descurajează suficient de mult infractorii care vizează în mod special bunurile culturale şi nici nu împiedică traficul de bunuri culturale de provenienţă necunoscută.