Cauza Şor strămutată la Cahul. Expert: Aceasta este faţa adevărată a justiţiei din RM

Dosarul primarului din Orhei, Ilan Şor, fostul şef al Băncii de Economii, învinuit de escrocherie şi spălare de bani, a fost strămutat de la Curtea de Apel din capitală la cea din Cahul. Decizia a fost luată de Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) care a admis cererea preşedintelui instanţei de apel Ion Pleşca.

Potrivit cererii, Ion Pleşca a menţionat că strămutarea cauzei penale la o altă instanţă este necesară pentru a nu trezi suspiciuni de parţialitate, având în vedere că avocatul lui Ilan Şor este soţul şefei secretariatului Curţii de Apel Chişinău.

Decizia CSJ a fost dur criticată de experţi, avocaţi dar şi presa de la Chişinău. Astfel, experta Nadejda Hriptievschi de la Centrul de Resurse Juridice constată că modul de examinare a cauzei Şor ar arăta faţa adevărată a justiţiei moldoveneşti. ”E trist şi descurajator jocul acesta cu dosarul omului figurant principal în Kroll I şi Kroll II. Cea mai mare Curte de Apel nu poate examina, 4 judecători s-au abţinut (oare de ce?), oare ce va garanta examinarea corectă a cauzei la Cahul?”

Avocata Viorica Grecu notează că preşedintele Curţii de Apel Chişinău Ion Pleşca, dar şi CSJ au format o practică vicioasă strămutând dosarul lui Ilan Şor la Cahul. În opinia acesteia, în primul rând, preşedintele instanţei nu are asemenea atribuţii, atât timp cât nu toţi 21 judecători din Colegiul penal sunt în imposibilitatea de a judeca. Respectiv, dosarul putea fi trimis spre strămutare doar de un complet de judecată.

”În al doilea rând - ce vor face ei cu atâtea rude, cumetri, naşi, fini, copii, părinţi –judecători & avocaţi & procurori & funcţionari în instanţe? În al treilea rând - nu au încredere în independenţa judecătorilor? Un şef de secretariat - soţia avocatului pe caz - poate influenţa judecătorii?”, se întreabă retoric Viorica Grecu.

În iunie 2017, Ilan Şor a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni de închisoare în dosarele creditelor neperformante acordate în 2014 de Banca de Economii. Dar instanţa l-a pus în libertate după aproximativ un an de aflare în arest la domiciliu. Atât inculpatul, cât şi acuzarea au contestat decizia primei instanţe.