Catalonia, în centrul actualităţii politice spaniole, înaintea scrutinului regional desfăşurat pe fundalul revendicărilor secesioniste

Alegerile parlamentare din Catalonia, declanşate anticipat pentru duminică, 25 noiembrie, şi la care sunt aşteptaţi peste 5 milioane de catalani, prezintă implicaţii mult mai ample decât cele ale unui scrutin regional - fie el şi în Spania, unde modelul de administrare teritorială al celor 17 comunităţi autonome este unic în lume, întrucât îmbină elemente de federalism şi autonomie restrânsă - la care ies în evidenţă, în mod obişnuit, chestiuni de politică internă şi constituie, de cele mai multe ori, o reflexie la scară redusă a spectrului politic central.

De la convocarea scrutinului regional, în urmă cu două luni, după ce şeful executivului regional catalan, naţionalistul Artur Mas (CiU, Convergčncia i Unió), nu a reuşit să-l convingă pe premierul Mariano Rajoy să accepte un pact fiscal pentru Catalonia, au fost aduse în dezbatere teme de la cele legate de organizarea teritorială a Spaniei şi împărţirea mai echitabilă a impozitelor colectate de statul central între cele 17 regiuni spaniole, deficitele acestora şi ajutoarele financiare de la centru, şi chiar până la un posibil caz de corupţie şi finanţare ilegală a CiU - însă 'leitmotivul' politic a rămas chestiunea referendumului cu privire la dreptul de a decide asupra autodeterminării Cataloniei, legitimitatea convocării unei astfel de consultări şi chiar posibilitatea ca regiunea să rămână în afara Uniunii Europene în eventualitatea unei secesiuni.

După ampla manifestaţie de pe străzile Barcelonei, din 11 septembrie, de Ziua Cataloniei, Artur Mas a venit la Madrid sprijinit fiind de zecile de mii de oameni care spuneau că vor, potrivit sloganului, 'Catalonia, un nou stat european', şi a cerut pactul fiscal practic pentru a avea un pretext solid înainte de convocarea alegerilor regionale anticipate şi a justifica astfel necesitatea organizării unui referendum. Atunci, la convocarea alegerilor, naţionaliştii catalani se bucurau de atâta legitimitate şi sprijin în revendicările lor secesioniste, încât sondajele preelectorale le anunţau o victorie cu majoritate absolută - însă recent, ultimele astfel de anchete sociologice arătau că CiU nu ar face decât să câştige alegerile cu majoritate simplă, şi ar avea nevoie fie de parteneri la guvernare, fie de acorduri punctuale, pe care formaţiunile din opoziţie le-ar 'vinde scump'. 'Toate astea se explică aşa: apropierea de prăpastie', după cum a explicat pentru Agerpres directorul adjunct al unuia dintre cele mai citite cotidiene spaniole online - ElConfidencial.com - Carlos Sánchez. 'Manifestaţia de 11 septembrie a avut mai degrabă efecte emoţionale şi mesajul decelat a fost că independenţa este posibilă, însă pe măsură ce te apropii de momentul în sine, vezi mai bine problemele: Catalonia ar putea rămâne în afara UE, ceea ce presupune şi o confruntare cu statul central. Cred că oamenilor li s-a făcut frică de problemele presupuse de independenţă, pentru că nu este un principiu agreat, convenit', arată jurnalistul spaniol.

Într-adevăr, după mai multe luări de poziţie ale diferiţilor oficiali ai Uniunii Europene, recent a venit rândul preşedintelui Comisiei, Jose Manuel Durao Barroso, să explice răspicat că, în cazul în care Catalonia s-ar rupe de Spania, regiunea s-ar regăsi în afara Uniunii Europene, şi ar trebui să înceapă de la zero formalităţile de aderare, ca orice alt stat. 'Situaţia juridică nu s-a schimbat din 2004, întrucât Tratatul de la Lisabona nu a introdus nicio schimbare în acest sens, şi de aceea, pot confirma că poziţia Comisiei în această chestiune rămâne aceeaşi', a declarat Barroso, şi a confirmat faptul că un asemenea teritoriu ar trebui să ia de la început toate formalităţile pentru a se integra în Uniune. Artur Mas spune în continuare că el nu crede că pentru aderarea la UE să fie cerute aceleaşi condiţii în cazul unui teritoriu care a aparţinut unui stat membru, şi a indicat chiar vineri, în cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, că ar constitui de fapt o situaţie neprevăzută în Tratatul de la Lisabona, şi pentru care cei 27 s-ar vedea nevoiţi să se adune pentru a găsi o soluţie. Mai mult, el susţine că va cere guvernului central 'un referendum obligatoriu', iar în situaţia în care 'cadrul juridic spaniol se transformă într-o cuşcă, va trebui să dezvoltăm un cadru juridic catalan, pentru a organiza consultarea, şi astfel încât cetăţenii să aibă dreptul de a decide'.

O poziţie radicală în privinţa secesiunii Cataloniei şi a posibilităţii de a rămâne în afara UE o prezintă mişcarea Assemblea Nacional Catalana (formată în aprilie 2011 şi care se bucură de o simpatie crescândă în plan local, numărând, potrivit spuselor conducerii, peste 9.000 de membri şi 6.000 de simpatizanţi - mai ales datorită organizării în 300 de adunări locale în Catalonia), care are drept obiectiv declarat 'un stat propriu catalan' şi care a convocat şi organizat, de altfel, manifestaţia de Ziua Cataloniei. Ferran Civit i Martí , membru al secretariatului mişcării, semnala anterior pentru Agerpres că ANC nu are o postură concretă asupra apartenenţei la UE, în cazul secesiunii, întrucât asupra acestui subiect trebuie să se pronunţe din nou poporul, însă se arăta convins că, 'prin capitalul său economic, Catalonia ar putea rămâne foarte bine în afara Uniunii Europene, ca Norvegia sau Elveţia, ca partener comercial prioritar; majoritatea exporturilor catalane ies deja în lume'. În acelaşi timp, el arăta că, 'dacă dorinţa finală este să rămână în UE, aşa cum ar părea că indică sondajele... Se închipuie un scandal politic şi democratic atât de suprarealist, precum cel al luării cetăţeniei europene unui număr de peste 7 milioane de persoane pentru că au devenit independenţi în urma unui proces extrem de democratic? (...) Scoţia va organiza în 2014 un referendum extrem de democratic, iar Belgia, unde se află capitala UE, 'se evaporează' deja, de vreme ce comunităţile flamandă şi valonă se transformă cu paşi uriaşi în noi state'.

În privinţa unui referendum referitor la autodeterminare, profesorul César Aguado Renedo, de la departamentul de drept public şi filosofie juridică de la Universitatea Autónoma din Madrid, remarcă faptul că o astfel de posibilitate este constituţională şi fezabilă din punct de vedere legal - 'câtă vreme este strict consultativ, (potrivit art. 92 al Constituţiei, altceva fiind decizia politică ce poate deriva din rezultatul consultării), este autorizat de statul central şi este convocat de Regele Spaniei'. În comentariile făcute la solicitarea Agerpres, el a recunoscut că 'ar fi ceva asemănător, din punctul de vedere al formei, cu referendumul din Scoţia - deşi Marea Britanie nu are o constituţie scrisă, iar condiţiile consultării au rezultat în urma unui pact între premierul David Cameron şi liderul scoţian Alex Salmond. În Spania însă, condiţiile menţionate sunt obligatorii, pentru că sunt prevăzute în Constituţia scrisă. Ceea ce nu ar conveni în niciun caz este un referendum cu privire la autodeterminare convocat motu proprio de guvernul regional catalan, pentru că nu ar avea, chiar dacă ar fi organizat, validitate juridică'.

Cu toate că această campanie electorală, care se încheie vineri la miezul nopţii, s-a desfăşurat pe fundalul permanent al convocării unui referendum, promis de Artur Mas pentru a 'duce la urne vocea uriaşă a străzii', şi care a fost subiectul unei propuneri de rezoluţie adoptate de legislativul regional catalan pentru convocarea, în legislatura următoare a unei consultări populare în care catalanii să-şi decidă 'liber şi democratic viitorul colectiv', majoritatea absolută pe care se baza liderul naţionalist, şi cu care urmărea să-şi întărească legitimitatea revendicărilor secesioniste s-a destrămat. 'Declanşarea alegerilor anticipate, presupus grăbită de cerinţele privitoare la independenţă după manifestaţia din 11 septembrie, a fost un pariu de genul celor despre care se ştie că pot ieşi prost', crede profesorul Aguado. 'Fără îndoială, hotărârea clară de care au dat dovadă diferiţi responsabili europeni în legătură cu pretenţiile secesioniste catalane sau primirea rece de care a avut parte Mas la Bruxelles, au avut destulă greutate în confruntarea sentimentelor multora dintre catalani, aşa cum se pare că o demonstrează chiar media locală. Catalanii manifestă o evidentă atracţie către exterior şi mai ales către Europa, astfel că sunt sensibili la mesajele care vin de acolo. Mai mult decât posibilitatea ca regiunea să rămână în afara Europei sau chiar veto-ul Spaniei sau al altor ţări care au văzut în acest proces catalan un avertisment asupra a ceea ce li se poate întâmpla lor (ipoteză, de altfel, destul de verosimilă), cred că teama imediată a multora dintre catalani derivă din nesiguranţa cu privire la câtă vreme ar rămâne în situaţia de impas până ce noul stat ar putea să se integreze de facto în Europa', explică el.

'CiU nu a gestionat deosebit de greşit situaţia', este de părere şi jurnalistul Carlos Sanchez, referitor la pierderea majorităţii absolute în sondaje. 'Date fiind condiţiile, încă de la început se ştia că diferenţa va fi făcută de o independenţă agreată, convenită, sau nu. Eu cred că CiU a pierdut în sondaje mai degrabă din cauza situaţiei socio-economice, şi pentru că guvernul regional a aplicat multe reduceri de cheltuieli. Alegerile sigur le vor câştiga, însă nu cu majoritate absolută, astfel că este posibil un pact cu ERC (Stânga Republicană Catalană, formaţiune care creşte în sondaje şi susţine mai aprig secesiunea, n.r.), care îşi va vinde scump colaborarea, cerând mai multe decizii pe calea independenţei. Dificultatea', explică jurnalistul spaniol, reiese din faptul că 'CiU este, până la urmă, o formaţiune moderată, bazele ei militante nu sunt radicale. Mai mult, marile companii catalane, băncile, sunt îngrijorate de turnura pe care o ia situaţia, şi nu vor să simtă presiuni din partea unor facţiuni radicale'.

La prima vedere, actualitatea ar putea indica schimbarea preferinţelor electorale ca urmare a dezvăluirilor neverificate şi neconfirmate, cu privire la finanţarea ilegală a CiU, sau a presupusei existenţe a unor conturi secrete ale lui Artur Mas in Elveţia - însă situaţia economică a Cataloniei pare să rămână punctul de cotitură al rezultatelor alegerilor regionale de duminică. De altfel, economia a fost şi picătura care a umplut paharul, încă de la manifestaţia din 11 septembrie. După cum rezuma anterior situaţia în explicaţiile date Agerpres profesorul universitar Joan Botella, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Sociologie din cadrul Universităţii Autónoma din Barcelona, succesul mai mare decât aşteptat al manifestaţiei convocate în Barcelona a făcut să crească în rândul populaţiei senzaţia că eventuala independenţă ar putea duce la îmbunătăţirea situaţiei economice prin care trece regiunea şi care suferă de un 'paradox fiscal': deşi presiunea fiscală (taxe şi impozite) este mai mare decât în alte regiuni ale Spaniei, investiţiile publice de la centru sunt mai mici decât în alte zone, şi prin urmare Catalonia se confruntă cu un deficit structural derivat mai mare. 'Deficitul derivat înregistrat de Catalonia (regiune care a cerut deja de la centru intervenţia financiară în valoare de peste 5 miliarde de euro, pentru a putea face faţă plăţilor din sectorul public, n.r.) este mai mare ca în alte zone, şi indică o proastă funcţionare a finanţării în teritoriu. Actualele tensiuni politice se datorează sentimentului că situaţia se explică prin discriminarea în politica de finanţare', după cum arăta profesorul Botella.

Cât despre presupusul scandal financiar, Artur Mas a declarat hotărât vineri, la postul public de televiziune, că poliţia şi procuratura catalană, care a anunţat cercetări la cotidianul El Mundo - cel care a dezvăluit existenţa unui presupus raport al poliţiei cu privire la conturile lui Mas - au demonstrat clar că existenţa conturilor secrete din Elveţia este un 'mare fals' şi a acuzat şi denunţat din nou că 'guvernul, Partidul Popular (la guvernare la nivel central, n.r.), şi anumite instituţii sunt în spatele acestor fapte, manipulând informaţiile pentru a afecta rezultatul scrutinului catalan' şi pentru a face să se renunţe la 'proiectul independenţei'.

În privinţa acestui 'proiect al independenţei', un sondaj ale cărui rezultate au fost publicate de Centro de Estudios de Opinión, din cadrul executivului regional catalan, la începutul lunii octombrie, arăta că o proporţie de 74% dintre catalani se manifestă în favoarea convocării unui referendum în urma căruia să se decidă dacă regiunea Catalonia se poate transforma într-un nou stat în Europa. Pe fondul pierderii încrederii electoratului, care este posibil să nu-i confere majoritatea absolută în legislativ, şeful executivului local catalan declara recent că va continua să susţină proiectul independenţei Cataloniei, chiar dacă nu va obţine decât o majoritate simplă la scrutinul din 25 noiembrie. Mas a recunoscut că, fără o 'majoritate excepţională', proiectul independenţei Cataloniei ar fi slăbit, însă nu consideră că s-ar putea confrunta cu un eşec la urne, şi a susţinut că trebuie aşteptate rezultatele scrutinului înainte de a vorbi de anumite coaliţii postelectorale, care să asigure învestirea unui nou executiv regional. Totodată, el nu ezita să arate că dreptul de a decide, pe care îl invocă pentru a justifica ulterioara convocare a unui referendum cu privire la autodeterminarea Cataloniei, constituie un concept amplu, susţinut nu numai de formaţiunea din care face parte.