Camelia Bogdan cere Înaltei Curţi să sesizeze CEDO, CJUE şi Curtea Constituţională pentru a clarifica standardele privind protecţia magistraţilor‑avertizori de integritate

Camelia Bogdan, fosta judecătoare exclusă din magistratură după condamnarea la 10 ani de închisoare a lui Dan Voiculescu a cerut Înaltei Curţi să sesizeze CEDO, CJUE şi Curtea Constituţională pentru a clarifica standardele europene şi constituţionale privind protecţia magistraţilor‑avertizori de integritate şi remediile efective în situaţii de conflict instituţional cu instanţa din care fac parte.

Sesizarea ei vine în contextul în carea magistraţi care au făcut pasul în faţa pentru a semnala neregulile din Justiţie, judecători precum Laurenţiu Beşu, Raluca Moroşanu etc. sunt daţi pe mâna Inspecţiei judiciare, încep să fie recuzaţi în procese, sunt denigraţi.

"Astăzi am solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să sesizeze CEDO, CJUE şi Curtea Constituţională pentru a clarifica standardele europene şi constituţionale privind protecţia magistraţilor‑avertizori de integritate şi remediile efective în situaţii de conflict instituţional cu instanţa din care fac parte. Am cerut aceste sesizări în cadrul procedurii de strămutare repartizate unui complet prezidat de domnul judecător Cristinel Grosu, întrucât cauza ridică probleme noi şi de importanţă sistemică pentru independenţa justiţiei, imparţialitatea tribunalului şi accesul instanţei supreme la mecanismele europene de cooperare jurisdicţională.

Am depus întrebările adresate CEDO şi CJUE ad litteram, pentru ca instanţele europene să stabilească dacă, în astfel de contexte, aparenţele de lipsă de imparţialitate, ostilitatea instituţională şi statutul de avertizor impun strămutarea ca remediu efectiv şi protecţie sporită pentru magistraţii care semnalează disfuncţii în sistemul judiciar. Toate aceste demersuri sunt motivate de necesitatea clarificării standardelor europene şi constituţionale privind protecţia magistraţilor‑avertizori de integritate, precum şi a remediilor efective în situaţii de conflict instituţional între un fost magistrat specializat în recuperarea produselor infracţiunii şi conducerea instanţei din care acesta a făcut parte(a se vedea declaraţiile de pe Facebook ale doamnei Liana Arsenie din 13.09.2025), ataşate.

I. Solicitarea sesizării CEDO, CJUE şi CCR – pentru clarificarea standardelor europene de protecţie a magistraţilor‑avertizori

Cauza pendinte ridică probleme noi, serioase şi de importanţă sistemică, care depăşesc litigiul individual şi privesc:

• imparţialitatea tribunalului în contextul unui conflict instituţional;

• ostilitatea publică manifestată de conducerea instanţei;

• protecţia magistraţilor‑avertizori de integritate;

• efectivitatea strămutării ca remediu intern;

• accesul instanţei supreme la mecanismele europene de cooperare jurisdicţională;

• compatibilitatea unor norme interne cu art. 6 şi 13 CEDO, art. 47 din Cartă şi art. 19 TUE.

Pentru transparenţă publică, redau ad litteram întrebările adresate CEDO şi CJUE.

Întrebările adresate CEDO (Protocolul nr. 16 CEDO)

1. Imparţialitatea tribunalului în context de conflict instituţional

Articolul 6 § 1 din Convenţie trebuie interpretat în sensul că, în situaţii de conflict instituţional şi ostilitate publică manifestată de conducerea unei instanţe faţă de un fost magistrat al instanţei‑avertizor de integritate, aparenţele de lipsă de imparţialitate sunt suficiente pentru a impune statului obligaţia de a adopta măsuri procedurale efective, precum strămutarea cauzei, pentru a înlătura orice îndoială legitimă privind imparţialitatea tribunalului?

2. Statutul magistratului‑avertizor de integritate

Articolele 6 § 1 şi 10 din Convenţie trebuie interpretate în sensul că un fost magistrat care, în exercitarea atribuţiilor sale sau în spaţiul public, dezvăluie disfuncţii instituţionale, ingerinţe ierarhice sau nereguli privind aplicarea legii, beneficiază de un nivel sporit de protecţie împotriva represaliilor şi ostilităţii instituţionale, iar instanţele naţionale trebuie să ţină seama de acest statut atunci când apreciază imparţialitatea tribunalului şi necesitatea strămutării?”

3. Strămutarea ca remediu efectiv

Articolele 6 § 1 şi 13 din Convenţie trebuie interpretate în sensul că impun statelor membre obligaţia de a asigura un remediu efectiv, precum strămutarea cauzei către o altă instanţă, atunci când declaraţiile publice ale conducerii instanţei sau climatul instituţional ostil generează suspiciuni legitime de lipsă de imparţialitate, astfel încât refuzul strămutării în asemenea circumstanţe este contrar Convenţiei?”

Articolele 6 § 1 şi 13 din Convenţie trebuie interpretate în sensul că impun statului obligaţia pozitivă de a asigura remedii interne efective, inclusiv posibilitatea instanţei supreme de a solicita un aviz consultativ în temeiul Protocolului nr. 16, atunci când cauza ridică probleme sistemice privind imparţialitatea tribunalului, protecţia avertizorilor de integritate şi ostilitatea instituţională?”

4. Accesul instanţei supreme la mecanismele europene

Articolele 6 § 1 şi 13 din Convenţie trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme sau practici naţionale care limitează posibilitatea instanţei supreme de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul Protocolului nr. 16, atunci când o astfel de sesizare este necesară pentru a clarifica standardele aplicabile în materia imparţialităţii tribunalului şi a remediilor efective?”

Întrebările adresate CJUE (art. 267 TFUE)

1. Imparţialitatea tribunalului în sensul art. 47 din Cartă

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în situaţii de conflict instituţional şi ostilitate publică manifestată de conducerea unei instanţe faţă de un magistrat‑avertizor de integritate, aparenţele de lipsă de imparţialitate impun statului obligaţia de a adopta măsuri procedurale efective, precum strămutarea cauzei?

2. Protecţia magistratului‑avertizor în dreptul UE

Articolele 47 şi 11 din Cartă, coroborate cu art. 19 TUE, trebuie interpretate în sensul că un magistrat‑avertizor de integritate beneficiază de un nivel sporit de protecţie împotriva represaliilor instituţionale, iar instanţele naţionale trebuie săţînă seama de acest statut în aprecierea imparţialitatîî tribunalului?

3. Strămutarea ca remediu efectiv în dreptul UE

Articolul 47 din Cartă impune statelor membre obligaţia de a asigura un remediu efectiv, precum strămutarea, atunci când climatul instituţional ostil sau declaraţiile publice ale conducerii instanţei generează suspiciuni legitime de lipsă de imparţialitate?”

4. Accesul instanţei supreme la mecanismele europene

Articolul 267 TFUE şi art. 19 TUE se opun unei norme interne care limitează posibilitatea instanţei supreme de a sesiza CJUE sau CEDO atunci când cauza ridică probleme sistemice privind imparţialitatea tribunalului şi protecţia avertizorilor de integritate?”

II. Cererea de recuzare a preşedintelui completului, domnul judecător Cristinel Grosu

În cadrul aceleiaşi proceduri, am formulat şi cererea de recuzare a domnului judecător Cristinel Grosu, având în vedere:

• existenţa unor legături personale apropiate între acesta şi fostul inspector‑şef al Inspecţiei Judiciare;

• contextul instituţional în care aceste legături au fost dezvăluite;

• rolul determinant al Inspecţiei Judiciare în procedurile disciplinare care m‑au vizat;

• calitatea de suspect a persoanei respective într‑un dosar penal deschis urmare a plângerii mele;

• standardele CEDO şi CJUE privind imparţialitatea obiectivă şi aparenţele de părtinire.

Am solicitat:

• audierea martorilor Lucian Netejoru şi Lia Savonea în procedura de soluţionare a recuzării,

• sesizarea Colegiului de conducere al ÎCCJ,

• verificarea conflictului de interese,

• admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate privind art. 51 C.proc.civ., art. 71 şi art. 107 din Legea nr. 161/2023.

III. Concluzie

Demersurile mele nu sunt personale, ci principiale. Ele vizează protejarea:

• imparţialităţii tribunalului,

• independenţei justiţiei,

• statutului magistratului‑avertizor,

• dreptului la un proces echitabil,

• încrederii publicului în actul de justiţie.

Statul de drept nu poate funcţiona decât atunci când instituţiile sale sunt ferite de orice suspiciune de influenţă, presiune sau captură instituţională.

Voi continua să folosesc toate instrumentele legale interne şi europene pentru a apăra integritatea sistemului judiciar şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.