Câine abandonat a găsit refugiu la o cafenea şi îi amuză pe cei în vârstă: "Este emoţionant"
Câinele Corchito şi-a găsit adăpost la cafeneaua Dickens, în provincia Buenos Aires din Argentina şi mulţi dintre cei care ajung la cafenea găsesc că este foarte amuzant.
Atunci când adorabilul canin simte că cineva este singur, se duce direct la el pentru a sta cu el. Are o afinitate pentru persoanele în vârstă, cum este cazul unui domn rămas recent văduv care îşi petrece uneori serile în compania lui Corchito.
Camila Galland, în vârstă de 41 de ani, a început să lucreze la cafeneaua Dickens în urmă cu 17 ani, deşi cafeneaua există de mulţi ani în oraşul Chivilcoy din Argentina. Mai târziu, familia ei a achiziţionat afacerea, iar acum este proprietara micului centru social care se adresează în principal familiilor şi persoanelor în vârstă. Cafeneaua este deschisă de la ora 7:00 până la ora 1:00 dimineaţa şi are mulţi clienţi obişnuiţi.
De-a lungul anilor, harnica doamnă Galland şi echipa ei au ajutat la salvarea multor câini vagabonzi, deoarece lucra alături de un adăpost local de animale.
"Sunt mulţi câini care au trecut pe la cafenea şi astăzi se află într-un cămin", a declarat Galland pentru The Epoch Times. Alţi câini precum Corchito şi Puccini au rămas şi au fost ajutaţi de personalul cafenelei.
Corchito, cel mai prietenos dintre toţi, a intrat în viaţa lor în urmă cu şapte ani. "Într-o după-amiază însorită a intrat pentru prima dată în cafenea şi nu a mai plecat niciodată", a spus ea.
Cu timpul, angajaţii cafenelei Dickens au aflat că acest câine aparţinuse unei familii care se mutase, lăsându-l pe Corchito să hoinărească singur prin cartier până când a ajuns la cafeneaua lor.
Galland estimează că la acea vreme patrupedul ar fi avut în jur de 6 ani, dar s-a apropiat de ei ca şi cum s-ar fi cunoscut de-o viaţă. Înaintea lui a mai avut grijă şi de alţi căţei, dar el este cel mai "carismatic", a spus ea.
Corchito, "Corky" în limba engleză, a fost numit astfel pentru că atunci când a sosit, familia făcea un aranjament din dopuri de sticlă, iar câinele jucându-se, deranja lucrurile făcute de aceştia.
"Se pare că el şi-a ales numele", a spus Galland.
Încă din prima zi, Corchito a fost, de asemenea, în mod clar interesat de oameni, ajungând să stea cu ei.
"Preferă să stea lângă oamenii bătrâni şi singuri, iar mulţi clienţi chiar vin să stea cu el pentru a-şi învinge singurătatea. Corchito este iubit de toată lumea, indiferent de vârstă. Şi copiii îl adoră. Este foarte emoţionant să îl vezi cum se integrează şi este foarte atent la oameni", a declarat Galland.
Corchito are câţiva clienţi favoriţi. În afară de bărbatul care şi-a pierdut soţia, o altă persoană în vârstă care locuieşte într-un azil de bătrâni vine la cafenea şi stă cu acest câine, cântând cu bucurie tangouri.
Primul câine care şi-a găsit un refugiu sigur la cafeneaua Dickens se numea Puccini. A trăit acolo timp de 18 ani şi a murit în luna noiembrie a anului trecut. Nu numai că există fotografii cu aceşti câini la cafenea, dar Puccini are chiar o placă comemorativă la bar.
După Puccini, Corchito este o vedetă de sine stătătoare. După ce a apărut în mai multe ştiri datorită comportamentului său reconfortant, câinelui i se acordă o mare atenţie.
"Sunt mulţi oameni care vin să-l vadă, chiar şi din străinătate", a declarat Galland.
Descriind comportamentul lui Corchito ca fiind "calm, tăcut, înţelegător", aceasta a mai adăugat: "Este un prieten şi un companion atât de bun. Este fericit atunci când ajungem noi sau când soseşte cineva foarte apropiat de el şi acceptă alte animale".
