Butanul vrea să devină 100% organic în ciuda provocărilor

Săptămâna trecută, ministrul butanez al agriculturii şi pădurilor Pema Gyamtsho a anunţat un plan ambiţios ca până în 2020 să transforme producţia alimentară într-una 100% organică. Într-o ţară unde 79% din populaţie este implicată în agricultură, alături de înaltele aspiraţii spirituale ale oamenilor, acest plan ar părea să fie o sarcină uşoară. Dar provocările deja au apărut.

“Este însufleţitor şi provoacă dialogul. Va fi interesant să vedem în cursul anului următor dacă vor fi capabili să aplice planul”, a declarat într-un interviu online Danielle Nierenberg de la Institutul Worldwatch, director al Programului pentru Hrănirea Plantei.

În Butan, un mic regat himalayan situat între India şi China, agricultura este de fapt o afacere de auto-sustenanţă. Un studiu din 2006 a descoperit că peste 85% dintre orezul produs în Butan este consumat acasă. Comerţul activ implică în mare parte mere, portocale, mandarine, cartofi şi rădăcină de ghimbir.

Totuşi, orezul roşu al Butanului a stabilit un exemplu profitabil. Mulţi fermieri de orez din zonele de mare altitudine produc orez roşu pentru pieţele de export din SUA şi Europa, unde aproximativ 100 de milioane de orez măcinat este exportat anual, conform Ministerului Agriculturii.

Nierenberg a declarat că în timp ce decizia de a transforma producţia alimentară într-una organică va ajuta în principal cetăţenii ţării, dar poate de asemenea servi ca un bun exemplu pentru alte regiuni şi ţări care nu mai deţin populaţii mari dar au mult teren arabil.

“Ei pot învăţa de la butanezi cum să o facă”, a adăugat Nierenberg.

Ideea unei producţii alimentare organice a apărut prima dată în 2002, ca parte a unui Cadru Naţional pentru Agricultură Organică, dar planul a fost formulat în 2008 de către Ministerul Agriculturii. Planul urmăreşte să promoveze agricultura organică în rândul fermierilor butanezi ca o modalitate de viaţă şi ca o unealtă pentru îmbunatăţirea standardului lor de viaţă.

Agricultura din Butan este deja aproape organică, deoarece nu se utilizează aproape deloc pesticide şi fertilizatori. Totuşi, există provocări precum o conştientizare şi înţelegere insuficientă a producţiei organice în rândul fermierilor, legiuitorilor şi consumatorilor.

În Butan, agricultura organică este deseori confundată cu agricultura tradiţională şi este văzută ca un pas înapoi în timp ce agricultura modernă este legată de tehnologiile verzi.

O altă problema este lipsa unui cadru legal corespunzător, a unei standardizări şi a unor instituţii dezvoltate care să ofere suport producătorilor organici.

Producţia organică este cunoscută pentru intensitatea muncii sale şi Butanul duce lipsa unei forţe de lucru necesare pentru a acoperi astfel de nevoi. Conform unui raport din 2008, din totalul populaţiei de 634.982 de oameni, doar 49% sunt activi în agricultură.

Agricultura ecologică pare să fie singura direcţie posibil de urmat nu doar pentru Butan ci şi pentru întreaga lume. Ţinând cont de creşterea preţurilor la combustibilii fosili şi a efectelor foarte evidente ale schimbării climatului, lumea va trebui să se îndrepte către o abordare mai organică pentru a acoperi nevoile alimentare.

“Acum este momentul ca guvernele lumii să înceapă să investească în metodele agro-ecologice. Astfel de investiţii vor oferi optimism nu doar în Butan, ci în întreaga lume. De asemenea, acest lucru va ajuta la îmbunatăţirea eficienţei”, a declarat Nierenberg.

Dar Nierenberg avertizează că organic nu înseamnă întotdeauna ceva mai bun, şi că trebuie să se concentreze pe durabilitatea lucrurilor, în special la o scară mare. Asta pentru ca agricultura trebuie să ia în considerare nu doar modul de reducere a utilizării chimicalelor ci şi modul de a contribuţie la biodiversitate, reconstruirea solurilor, protejarea rezervelor de apă şi prevenire poluării aerului.

Butanul pare să fie pe calea cea bună. Conform politicii Ministerului Agriculturii, “într-o ţară unde predomină filozofia ‘căii de mijloc’, majoritatea politicilor de dezvoltare sunt cuprinzătoare şi nu exploatative. Astfel, se pune accent pe durabilitate în toate acţiunile.”