Brigitte Bardot a încetat din viaţă. Fosta stea a cinematografiei avea 91 de ani

Legenda filmului francez Brigitte Bardot a murit la vârsta de 91 de ani, a anunţat duminică Fundaţia Bardot. Bardot a jucat în peste 50 de filme de-a lungul carierei sale înainte de a deveni activistă pentru drepturile animalelor.

„Fundaţia Brigitte Bardot anunţă cu o imensă tristeţe moartea fondatoarei şi preşedintei sale, doamna Brigitte Bardot, o actriţă şi cântăreaţă de renume mondial, care a ales să îşi abandoneze cariera prestigioasă pentru a-şi dedica viaţa şi energia protecţiei animalelor şi fundaţiei sale”, se arată într-un comunicat, fără a preciza momentul sau locul decesului.

Bardot a cunoscut faima internaţională cu filmul din 1956 „Şi Dumnezeu a creat femeia”, scris şi regizat de soţul ei de atunci, Roger Vadim, şi timp de două decenii a fost considerată o frumuseţe răpitoare, fiind văzută ca un sex-simbol. În anii ’70, însă, a anunţat retragerea din actorie şi a devenit tot mai activă politic.

Născută în 1934 la Paris, Bardot a crescut într-o familie catolică tradiţională şi prosperă, dar a excelat ca dansatoare şi a fost admisă la prestigiosul Conservator din Paris. În acelaşi timp, a lucrat ca model, apărând pe coperta revistei Elle în 1950, la doar 15 ani. Datorită activităţii sale de model, i s-au oferit roluri în filme; la un casting l-a întâlnit pe Vadim, cu care s-a căsătorit în 1952, după ce a împlinit 18 ani. Bardot a fost distribuită în roluri mici, cu o importanţă crescândă.

Dar filmul lui Vadim „Şi Dumnezeu a creat femeia”, în care Bardot interpretă o adolescentă fără inhibiţii în Saint-Tropez, i-a consolidat imaginea şi a transformat-o într-un star internaţional. Filmul a avut un succes uriaş în Franţa, dar şi la nivel internaţional, propulsând-o pe Bardot în prim-planul actorilor francezi.

În primii ani ai anilor ’60, Bardot a apărut într-o serie de filme franceze de mare profil, inclusiv drama nominalizată la Oscar „Adevărul” de Henri-Georges Clouzot, „Very Private Affair” de Louis Malle (alături de Marcello Mastroianni) şi „Dispreţ” de Jean-Luc Godard. În a doua jumătate a deceniului, Bardot a acceptat mai multe oferte de la Hollywood, printre care „Viva Maria!”, o comedie de epocă filmată în Mexic cu Jeanne Moreau, şi „Shalako”, un western cu Sean Connery.

Bardot a avut şi o carieră paralelă muzicală, incluzând înregistrarea versiunii originale a piesei „Je T’Aime … Moi Non Plus” de Serge Gainsbourg, scrisă pentru ea în timpul unei aventuri extraconjugale. (Temându-se de scandal după ce atunci soţul ei, Gunter Sachs, a aflat, Bardot i-a cerut lui Gainsbourg să nu o lanseze; acesta a înregistrat-o ulterior cu Jane Birkin, obţinând un succes comercial uriaş.)

Cu toate acestea, Bardot a considerat presiunea celebrităţii tot mai apăsătoare, declarând pentru The Guardian în 1996: „Nebunia care mă înconjura părea mereu ireală. Nu am fost niciodată cu adevărat pregătită pentru viaţă de star.” S-a retras din actorie în 1973, la 39 de ani, după ce a realizat drama istorică „The Edifying and Joyous Story of Colinot”. Principalul ei obiectiv a devenit activismul pentru protecţia animalelor, participând la proteste împotriva vânătorii de foci în 1977 şi înfiinţând Fundaţia Brigitte Bardot în 1986, scrie Guardian.

Ulterior, Bardot a trimis scrisori de protest liderilor mondiali pe teme precum exterminarea câinilor în România, uciderea delfinilor în Insulele Faroe şi masacrul de pisici în Australia. De asemenea, şi-a exprimat frecvent opinii controversate despre sacrificarea rituală a animalelor. În 2003, în cartea sa „A Cry in the Silence”, a susţinut politici de dreaptă şi a criticat bărbaţii şi femeile gay, profesorii şi aşa-numita „islamizare a societăţii franceze”, ceea ce a dus la o condamnare pentru incitare la ură rasială.

Bardot a avut o lungă istorie de susţinere a Frontului Naţional francez (redenumit ulterior Rassemblement National), declarând pentru The Guardian: „În privinţa valului terifiant de imigraţie, împărtăşesc complet opiniile [lui Jean-Marie Le Pen].” În 2006, o scrisoare adresată ministrului de Interne de atunci, Nicolas Sarkozy, afirma că populaţia musulmană a Franţei „distruge ţara noastră prin impunerea actelor sale”.

Bardot a fost căsătorită de patru ori: cu Vadim între 1952 şi 1957, Jacques Charrier între 1959 şi 1962 (cu care a avut un fiu, Nicholas, în 1960), Sachs (1966-1969) şi fostul consilier al lui Le Pen, Bernard d’Ormale, pe care l-a căsătorit în 1992. De asemenea, a avut mai multe relaţii de notorietate, inclusiv cu Jean-Louis Trintignant şi Serge Gainsbourg.