BIOGRAFIE: Nicolas Sarkozy, liderul care se prezintă ca salvatorul Franţei în lupta împotriva crizei

Nicolas Sarkozy, preşedintele în exerciţiu al Franţei, se prezintă drept o persoană ambiţioasă, singura potrivită pentru a salva ţara de efectele crizei economice.

Ales preşedinte în 2007, la o diferenţă de 6% din voturi faţă de candidata socialistă Segolene Royal, liderul conservator se confruntă în prezent cu un rival diferit, unii ar spune mai puternic - Francois Hollande.

Cei cinci ani de mandat au fost grei pentru Sarkozy, care i-a urmat la Elysee lui Chirac cu promisiunea unui nou început pentru Franţa, sub conducerea partidului său, UMP.

Politicile sociale radicale, precum creşterea vârstei legale de pensionare, în 2010, de la 60 la 62 de ani au generat un val de nemulţumire în rândul populaţiei, în timp ce o parte dintre aliaţi i-au criticat stilul autoritar de conducere.

Chirac l-a criticat în memoriile sale, pentru că este o persoană "uşor iritabilă, care se pripeşte, înfumurată, care nu permite nicio îndoială, în special în ceea ce îl priveşte".

Însă cel mai mare obstacol în calea unei victorii în alegeri este starea economiei franceze, care a primit o lovitură grea în ianuarie, când Standard&Poor's i-a scăzut ratingul de la AAA la AA+.

În cursul campaniei electorale, el a insistat pe ideea că, deşi alegătorii nu îl plac, este persoană potrivită pentru a lupta împotriva crizei economice.

După scăderea ratingului, acest argument a început să pălească.

În vara anului 2010, guvernul lui Sarkozy a lansat o campanie controversată de demolare a taberelor de romi şi de expulzare a sute de imigranţi români şi bulgari de origine romă. Măsurile au generat un val de indignare în UE.

În plus, o circulară a Ministerului de Interne, dată publicităţii, ordona ofiţerilor să vizeze în special romii în operaţiunile menite să asigure siguranţa cetăţenilor.

În iulie 2010, preşedintele Sarkozy a rostit un discurs vehement la Grenoble, în care acesta a dat asigurări că taberele de imigranţi ilegali vor dispărea, discurs ce a generat tensiuni cu România. Doi ani mai târziu, problema romilor nu a fost rezolvată.

El este creditat în prezent cu 26% din intenţiile de vot şi pare să aibă asigurat un loc în al doilea tur de scrutin, dar nu şi un nou mandat la Elysee.

Suţinătorii săi îi laudă energia şi hotărârea şi sunt convinşi că va şti să scoată ţara din situaţia dificilă în care se află. Criticii săi îl consideră "brutal" şi "periculos", comparându-l uneori cu "un mic Cezar".

Ambiţia lui Sarkozy, hotărârea şi energia sa sunt cunoscute de mult timp. Mama sa, Andree, a povestit odată cum la vârsta de şapte ani Nicolas le-a spus unor musafiri: "Cine ţi-a spus că ai dreptul să pui mâna pe capul meu? Nu ştii că voi fi preşedinte?".

Biografii consideră că ambiţia lui Sarkozy se explică prin originile sale de imigrant. Fiu al unui aristocrat ungur şi al unei avocate din Paris, Nicolas Sarkozy de Nagy-Bocsa a avut destinul politic al unui om grăbit.

Intrat în politică la 19 ani, el se integrează rapid în anturajul lui Jacques Chirac, liderul principalului partid de dreapta din perioada respectivă. La 28 de ani, este ales primarul oraşului Neuilly, la 34 de ani devine deputat, iar la 38 de ani obţine primul post ministerial. În 2004 a preluat conducerea partidului UMP.

Sarkozy vrea să întoarcă pagina epocii Chirac, cu care întreţine relaţii dificile, mai ales după "trădarea" sa, în 1995, când a ales să susţină candidatura la alegeri a lui Edouard Balladur, în detrimentul fostului său mentor.

Între 2002 şi 2005, în perioada în care a fost ministru de interne, şi-a definit imaginea de "candidat la preşedinţie". Eforturile sale de a ajunge să fie privit ca având un potenţial de luptător şi apărător al legii şi ordinii au provocat deseori controverse. Confruntat cu revoltele din suburbii în 2005, el a promis să cureţe zonele cu un nivel mare al infracţionalităţii şi i-a atacat pe "golanii" care în opinia sa îngreunează viaţa oamenilor din cartierele cu probleme. Acţiunile şi declaraţiile sale au provocat nemulţumire în suburbii, unii oamenii cred că are opinii mult prea dure pentru a fi preşedinte.

Adept convins al reformelor pieţei libere, Sarkozy a promis să apere în continuare marile firme franceze în faţa preluărilor ostile de către investitori străini.

Sarkozy este la a treia căsătorie şi are patru copii: Pierre (1985) şi Jean (1986), născuţi din căsătoria cu Marie-Dominique Culioli (căsătoriţi în1982, divorţaţi în 1996), Louis (1997), născut din căsătoria cu Cécilia Ciganer-Albéniz (căsătoriţi în 1996, divorţaţi în 2007), şi Giulia (2011), născută din căsătoria dintre Sarkozy şi Carla Bruni-Tedeschi (căsătoriţi în 2008).