Benzină la 1 leu pentru tot poporul. Cum va arăta România dacă se face asta? "Diavolul" din spatele promisiunilor lui Călin Georgescu

Aflat pe ultima sută de metri a campaniei electorale, Călin Georgescu - candidatul ajutat de un "actor statal" să câştige turul 1 al alegerilor- promite, printre altele, benzină la 1 leu.

Şi nu e singura promisiune. Georgescu susţine că va întări moneda, va umple visteria naţională, va promova capitalul românesc etc. Sunt însă promisiunile lui realizabile? Ce ne promite de fapt candidatul?

Potrivit profesorului de economie Bogdan Glăvan, ideile lui Georgescu sunt nerealiste şi dăunătoare, de tip comunist. Stabilirea unor preţuri de către stat şi limitarea libertăţii economice nu aduc prosperitate, ci dimpotrivă, sărăcie pentru popor, arată el.

Redăm interviul acordat de Bogdan Glăvan redacţiei noastre:

Reporter: Îl auzim pe Călin Georgescu că va face burse, va exporta în monedă naţională - se vor grăbi americanii să cumpere lei ca să ne cumpere nouă grânele - că va fi benzina un leu, cât este de realizabil?

Bogdan Glăvan: Păi problema este următoarea. Statul poate să decreteze ce vrea el, dacă vrea să fie benzina un leu, poate să stabilească un preţ maxim la benzină de un leu. Dacă vrea să fie laptele un leu litrul, poate să stabilească că preţul maxim e un leu litrul.

Întrebarea este care sunt consecinţele care apar. Asta nu înseamnă că populaţia care acum cumpără benzina cu şapte lei, va cumpăra cu un leu, respectiv că va fi super fericită, că oamenii care cumpără acum lapte cu cinci lei, vor cumpăra cu un leu. Nu. Consecinţele vor fi dramatice.

Pentru că dacă intervii în formarea liberă a preţurilor, atunci nu faci decât să creezi o prăpastie între cumpărători şi vânzători, între producţie şi consum. Şi noi am experimentat chestia asta pe propria piele în timpul comunismului. Au experimentat-o şi alţii, nu neapărat în timpul comunismului, chiar în America, în anii şaptezeci. Şi au mai trăit-o şi alţii. Şi când se pune în aplicare aşa ceva, deci când statul decretează din pix nişte preţuri, urmarea nu poate fi decât o penurie generalizată, raţionalizare. Să vă daţi seama că toată lumea ar merge cu maşina non-stop. Dar nu e clar de unde am mai putea produce noi benzina. O nebunie economică.

Domnul Georgescu este plin de idei idioate, ca să zic aşa, şi prizate de public. De exemplu, să interzică, să limiteze libera asociere a oamenilor în întreprinderi, în iniţiative. Deci dacă eu vreau să mă asociez cu un japonez, să deschid un restaurant japonez în România şi să plătesc taxe statului român, evident, şi să îmi servesc cetăţenii, nu pot face chestia asta decât cum hotărăşte domnul Georgescu.
Adică, în prezent, se poate face foarte simplu şi just. Adică japonezul vine cu jumate de bani, pun şi eu jumate de bani şi îi dăm drumul. Dar domnul Georgescu spune că nu e în regulă. Trebuie să vină japonezul cu toţi banii. Sau trebuie să decid eu, indiferent cu câţi bani vine japonezul. Evident că japonezul nu o să vină atunci, că nu e nimeni prost pe lumea asta să vrea să fie jumulit de Georgescu.

Şi, din păcate, multor români li se pare firesc chestia asta şi ar trebui să încerce un exerciţiu. Să experimenteze pe o propria piele cum e să fie jumuliţi ei înşişi. Deci dacă le-ar spune cineva, ştii, eşti liber să produci sau să faci ce vrei, dar noi îţi luăm 70% din ce o să produci? Că asta face domnul Georgescu. Spune, nu, să vină japonezul, să vină străinul cu banii, dar noi să decidem. Păi să muncească omul unde munceşte el, la agricultură, la strung, la căile ferate şi să vină Georgescu şi să-i spună acum îmi dai mie toţi banii, sau îmi dai mie 70% din banii tăi. Că aşa merge treaba.

Deci când o luăm pe propria piele, ar trebui să ne gândim cum ar fi ca cineva să decidă în locul nostru cum să trăim? Ar fi bine? Ar fi foarte rău de fapt. Ar fi exact ca sub Ceauşescu. Asta este ideea.

Dar pe mulţi îi încântă, pentru că ei cred, dincolo de analfabetismul economic, ei cred că o nedreptate care se face altora nu se poate întoarce împotriva lor.

Haideţi să vă mai zic o chestie. Nu este de conceput ca România să penalizeze investitorii străini fără să-i penalizeze şi pe investitorii interni români. Deci nu putem gândi, e de neconceput că am putea să facem un tratament favorabil pentru români, dar penalizându-i pe străini. Şi vă dau un exemplu foarte simplu.

De exemplu ce se întâmplă chiar acum la bursă. Unii investitori se retrag din România. Păi nu suferă şi investitorii români? Nu suferă şi cei care au acţiuni la companiile listate la bursă şi trăiesc aici în România? Nu suferă şi milioanele de salariaţi care contribuie la pilonul doi de pensii care a investit banii în aceste companii? Ba da, suferă. Pentru că deprecierea acţiunilor le depreciază propria avere.

Când tovarăşul Iliescu a spus nu vrem să înstrăinăm pământurile, cine a avut de suferit? N-a avut de suferit ţăranul român? Pentru că asta înseamnă că dacă străinilor li se interzice să cumpere pământ în România, nu înseamnă că valoarea de piaţă a pământului este ţinută artificial de jos? Şi cine a avut de câştigat? Latifundiarii roşii, nomenclaturiştii care au cumpărat pământurile.

Deci e de neconceput ca tu să iei o măsură prin care să-i ponegreşti pe străini şi să crezi că o să câştigi tu, ca ţară. În realitate, când îi ponegreşti pe străini nu faci decât că-ţi tragi un glonţ în picior tu însuţi.

Reporter: Este „tehnica duşmanului” şi „a salvatorului naţional”. Se inventează un duşman de proporţii mitice, în cazul de faţă străinul cel rău, care ne fură nouă glia şi prispa pe care ţăranul, iată, stă ca un împărat dar vine Călin Georgescu şi se luptă pentru noi. E o tehnică veche...

Bogdan Glăvan: Asta este o temă marxistă. Asta este o temă de decolonizare perpetuată în timpul comunismului, perpetuată pe urmă de Iliescu şi perpetuată până în prezent de Georgescu, de alt Escu. Asta este. Că străinii ne fură ceva.

Cum poate cineva să-mi fure ceva dacă eu mă duc şi fac un schimb voluntar cu el? Cum pot eu să-l pierd? Nu, eu pierd când fac un schimb involuntar, când nu mă lasă cineva să fac ceva, când nu mă lasă să produc, când îmi cere şapte mii de autorizaţii, când mă ameninţă, de exemplu, cum spune, nu pot să cumpăr valută. Deci atunci sărăcesc, când cineva mi interzice să cumpăr valută, mă împiedică să fac ceva, dar nu când eu, liber, fac ce vreau.