Beijingul aruncă muşte în supa Washingtonului. China creşte masiv importurile de ţiţei iranian

În urmă cu o lună, când a analizat schimbările în baza de clienţi pentru petrolul iranian ca urmare a retragerii SUA din acordul nuclear din 2015 şi ca urmare a reimpunerii de sancţiuni americane împotriva Iranului, site-ul Zero Hedge a atras atenţia asupra unui director al Dongming Petrochemical Group, un rafinor independent din provincia chineză Shandong, care a afirmat că rafinăria sa deja anulase, în luna iulie, comenzile pentru ţiţei american. “Ne aşteptăm ca guvernul chinez să impună tarife asupra ţiţeiului (american)”, a declarat directorul, care a dorit să nu-şi facă cunoscut numele. “Ne vom îndrepta atenţia spre resursele din Orientul Mijlociu sau Africa de Vest”, adăugat el. De asemenea, Zero Hedge a susţinut că s-ar putea ca China să înlocuiască cea mai mare parte, dacă nu chiar întreaga cantitate de ţiţei american cu cel iranian. John Driscoll, director de consultanţă la JTD Energy, a afirmat la acea vreme: “Ei (importatorii chinezi) nu se vor lăsa intimidaţi sau influenţaţi de sancţiunile SUA”.

Iar luni, după reimpunerea sancţiunilor economice americane, Reuters a precizat că acei cumpărători chinezi de petrol iranian încep să îşi mute încărcătura pe vase deţinute de National Iranian Tanker Co (NITC), vizând aproape toate importurile lor de ţiţei cu scopul de a menţine neîntrerupt lanţul de aprovizionare.

Pentru a-şi proteja rezervele, compania de stat Zhuhai Zhenrong Corp şi Sinopec Group, cel mai mare rafinor din Asia, a activat o clauză în acordurile lor de aprovizionare pe termen lung încheiate cu National Iranian Oil Corp (NIOC) care le permite să utilizeze petroliere folosite de NITC, potrivit declaraţiilor a patru surse la curent cu această problemă.

Aceasta demonstrează că China – cel mai mare client de petrol al Iranului, India şi UE situându-se pe locurile 2 şi, respectiv 3 – va continua să cumpere ţiţei iranian în ciuda sancţiunilor impuse de SUA.

De asemenea, mai înseamnă că NITC va livra în mod direct petrol către ţărmul chinez, menţinând secrete informaţiile privind clienţii lor, pentru a evita un răspuns punitiv din partea SUA, deşi ar putea fi relativ simplu să se monitorizeze unde se îndreaptă cea mai mare parte a flotei de petroliere iraniene, precizează Zero Hedge. A fost aceeaşi tactică folosită de China înainte ca sancţiunile împotriva Iranului să fi fost ridicate în 2016, după încheierea acordului nuclear între Teheran şi marile puteri.

Conform raportului, în iulie 2018, toate cele 17 petroliere închiriate pentru a transporta petrol din Iran spre China erau operate de NITC. În luna iunie, 8 din 19 nave închiriate erau operate de chinezi.

În plus, China pare să importe mai mult din acest produs: în luna iulie, acele petroliere au fost încărcate cu aproximativ 23,8 milioane barili de petrol brut şi condensat cu destinaţia China, sau 767.000 de barili pe zi – o creştere cu 20% faţă de luna iunie când petrolierele au fost încărcate cu 19,8 milioane de barili, sau 660.000 de barili pe zi. Totuşi, în aceleaşi luni ale anului 2017, China a importat o medie de 623.000 barili pe zi din Iran.

Luând în considerare noul aranjament de transport, cantitatea de petrol iranian trimis spre China ar urma să rămână la nivelurile actuale până în luna octombrie, potrivit unor surse Reuters.

Totuşi, există o problemă, susţine Zero Hedge. Societăţile de asigurări, care în principal îşi au sediul în SUA sau Europa şi care se conformează sancţiunilor impuse de SUA împotriva Iranului, au început deja să îşi reducă afacerile iraniene pentru a onora sancţiunile. Şi din acest motiv, preţul petrolului, pe baza acordurilor pe termen lung, s-a schimbat: adică, Iranul va acoperi toate costurile şi riscurile pentru livrarea ţiţeiului, şi se va ocupa şi de asigurări, au afirmat sursele.

Însă, după cum notează Reuters, nu a fost imediat clar cum va furniza Iranul asigurare pentru achiziţiile chineze de petrol, care vor avea o valoare lunară de aproximativ 1,5 miliarde de dolari. De regulă, asigurarea include o acoperire pentru petrolul transportat, răspunderea civilă faţă de terţi şi poluarea.

“Nu este pentru prima dată când companiile exersează opţiunea... Atunci când este necesar, cumpărătorii pot folosi acea opţiune”, a declarat pentru Reuters o sursă, un director chinez în sectorul petrolier.

Cât despre cum va obţine Iranul banii, acesta pur şi simplu nu are nicio alternativă, decât dacă doreşte să rişte să îşi piardă cel mai mare client al său. Astfel, rămâne valabilă o altă opţiune: China ar putea pur şi simplu să ofere Iranului fondurile de care acesta are nevoie, în aceeaşi manieră în care a aranjat livrările de petrol din Venezuela – şi anume, Beijingul obţine o reducere semnificativă, sau va fi plătit în petrol, ceea ce ar însemna că producţia şi mai mare de petrol a Iranului este destinată Chinei.

În cele din urmă, se pune întrebarea cum va răspunde SUA când China sfidează din nou în mod deschis – aşa cum a făcut-o în timpul precedentelor sancţiuni aplicate împotriva Iranului – ameninţările lansate de Trump la adresa clienţilor pentru petrolul iranian şi dacă importurile de petrol ale Chinei din Iran vor reprezenta o problemă sensibilă în cadrul viitoarelor discuţii comerciale sino-americane.