Bazinul Aitken de pe Lună ascunde o masă misterioasă şi imensă ce conţine metal

Sub cel mai mare crater de pe Lună, bazinul Aitken, care este şi cel mai mare crater cunoscut din sistemul solar - cu diametrul de 2.500 de kilometri şi adâncimea de 12 kilometri - a fost descoperită o masă misterioasă şi imensă cu un conţinut ridicat de metal. Descoperirea incredibilă, publicată în jurnalul Geophysical Research Letters (Deep Structure of the Lunar South Pole‐Aitken Basin), a fost realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea Baylor din Texas (SUA).

„Imaginaţi-vă că luăm o grămadă de metal de cinci ori mai mare decât Big Island (cea mai mare insulă din arhipelagul Hawaii, cu o suprafaţă de 10.430 km pătraţi) şi o îngropăm sub pământ, afirmă Peter B. James, profesor de geofizică planetară şi autor principal a studiului. Aceasta este, aproximativ, cantitatea de masă neaşteptată pe care am găsit-o".

Craterul imens, care are o formă ovală, nu este vizibil de pe Pământ deoarece este pe partea ascunsă a Lunii. Cercetătorii au reuşit să localizeze masa misterioasă ce conţine metal măsurând modificările subtile ale forţei gravitaţionale a Lunii, care se schimbă de la o regiune la alta. Pentru a măsura modificările, ei au folosit date colectate de navele NASA în misiunea GRAIL (Gravity Recovery and Internal Laboratory).

„Când am combinat aceste date cu date despre topografia Lunii obţinute de Lunar Reconnaissance Orbiter – relatează cercetătorul - am descoperit o cantitate neaşteptat de mare de masă la sute de kilometri sub bazinul Aitken. Una dintre explicaţiile posibile pentru această masă suplimentară este că metalul pe care îl conţinea asteroidul care a format craterul este încă acolo, încorporat în mantaua Lunii”.

Este nucleul unui asteroid?

"Indiferent ce este şi de unde vine, acea masă imensă şi densă a scufundat baza bazinului cu peste 800 de metri, afirmă James. Simulările pe calculator cu impacturi mari de asteroizi sugerează că, în cazul în care condiţiile sunt favorabile, nucleul de fier şi nichel al unui asteroid poate fi dispersat în mantaua superioară (stratul între scoarţă şi miezul lunar) în timpul unui impact. Am făcut calculele şi acestea arată că în cazul în care nucleul metalic al asteroidului care a impactat este suficient de dispersat ar fi putut rămâne suspendat în mantaua Lunii până în prezent, în loc să se scufunde în miezul acesteia“.

Cu toate acestea, există şi posibilitatea ca masa misterioasă metalică să se datoreze unei concentraţii de oxizi asociată ultimei etape de solidificare a oceanului magmatic lunar. Potrivit lui James, bazinul Aitken, format acum 4 miliarde de ani, este cel mai mare dintre craterele existente în sistemul solar. Dacă au existat unele mai mari undeva, inclusiv pe Pământ, urmele lor au fost şterse, pierdute în ceaţa timpului.

James a afirmat că marele bazin lunar este „unul dintre cele mai bune laboratoare naturale pentru studierea evenimentelor cu impact catastrofal, un proces vechi care a modelat toate planetele stâncoase şi sateliţii pe care îi vedem astăzi“.

Mai multe informaţii: Mass Anomaly Detected Under the Moon’s Largest Crater