Australia se reînarmează, contracarând ameninţarea chineză

În domeniul geopoliticii, Australia a fost adesea un continent trecut cu vederea – un paradis dulce pentru iubitorii zgomotoşi de cricket şi turiştii care se odihnesc pe şezlonguri în siguranţă, sub o umbrelă americană de securitate.

Cu toate acestea, transformările recente la nivel internaţional, în special dezvoltarea Chinei şi criza economică din Occident, inaugurează rapid o nouă eră în politica externă australiană. Continentul adormit a început uşor a se trezi din cauza zgomotului maşinilor din minele de uraniu, constructorilor de nave din docurile uscate şi sosirii unui nou contingent de Puşcaşi Marini americani – ultimul aspect fiind indicaţia cea mai recentă că ţara îşi schimbă politica externă faţă de expansionismul chinez.

Forţa 2030

În 2009, Ministerul Apărării australian a emis o Carte Albă intitulată "Apărarea Australiei în secolul Asia-Pacific: Forţa 2030", care prezintă un plan agresiv de expansiune militară australiană.

Deşi problemele economice au dus la discuţii cu privire la reduceri militare în Statele Unite şi în marea parte a Europei de Vest, iniţiativele Australiei au intrat în contradicţie cu această tendinţă. "Cartea Albă din 2009 a fost creată în mijlocul unei recesiuni globale", notează prefaţă documentului. "Guvernul a demonstrat importanţa pe care o acordă securităţii noastre naţionale, prin faptul că nu permite ca impactul financiar al recesiunii globale asupra bugetului său să îi afecteze angajamentul faţă de nevoile noastre de apărare." Făcând aluzie la un curent expansionist, documentul adaugă că: "cu cât Australia aspiră la a avea o influenţă strategică mai mare dincolo de vecinătatea noastră imediată ... cu atât trebuie avut în vedere un nivel mai mare de cheltuieli pentru apărare."

Cartea Albă afirmă că guvernul va introduce un "set cuprinzător de reforme care vor revizui fundamental întregul sistem de apărare, producând eficienţă şi economisind aproximativ 20 miliarde de euro." Cu toate acestea, reformele nu ar trebui interpretate în niciun caz ca reduceri - un sentiment consolidat de extinderea planificată a capacităţilor australiene de apărare, cu un accent special pe războiul naval.

Într-adevăr, documentul promite "un accent important pe îmbunătăţirea capacităţilor noastre maritime. Pe la mijlocul anilor 2030, vom avea o forţă maritimă mai grea şi mai puternică." Aceasta va include 12 submarine noi, trei distrugătoare echipate cu rachete SM-6 cu rază lungă de acţiune, opt fregate noi şi nave amfibie cu spaţii de aterizare pentru elicoptere (LHD).

China

Australia a făcut prea puţine pentru a-şi ascunde motivaţia din spatele mobilizării curente. Conturând motivaţia din spatele Cărţii Albe, autorii scriu: "în ultimele decenii, modificările în distribuţia puterii globale au devenit evidente. Ascensiunea Chinei din punct de vedere economic, politic şi militar a devenit mai evidentă. Modernizarea militară mai pronunţată din regiunea Asia-Pacific are implicaţii semnificative asupra perspectivelor noastre strategice."

Ei adaugă: "este posibil ca China să îşi permită continuarea modernizărilor sale militare prefigurate. Pe termen lung, acest lucru ar putea afecta poziţiile strategice şi globale ale marilor puteri. Reflectând asupra posibilităţii unor reduceri militare americane, raportul estimează că: "Orice viitor care ar putea implica o potenţială restrângere a prezenţei strategice americane în regiunea Asia-Pacific, alături de cerinţa ca aliaţii şi prietenii săi să facă mai multe în propriile regiuni, ar afecta în mod negativ interesele australiene, stabilitatea regională şi securitatea la nivel mondial."

Având în vedere neliniştile Australiei în legătură cu expansiunea chineză în regiune şi teama de un posibil abandon al Statelor Unite ale Americii, desfăşurarea recentă a forţelor americane pe continent nu ar trebui să mai fie o surpriză, pentru că ea adresează îngrijorări ce datează din 2009.

Alianţele 2030

Australia a întreprins cu o fervoare similară noi iniţiative şi pe frontul diplomatic. Cea mai importantă mutare a fost deschiderea Australiei către India, un vechi rival regional al Chinei. Anunţul recent al prim-ministrului Julia Gillard conform căruia va redeschide vânzările de uraniu către India, este un prim exemplu şi face parte din noul "pact de securitate trilaterală", care a fost încheiat între Australia, India şi Statele Unite ale Americii.

Deşi noul pact de securitate i-a lăsat reci pe diplomaţii chinezi, persoane din cadrul Armatei de Eliberare a Poporului şi-au exprimat opoziţia puternică faţă de mutările australiene. Generalul Geng şi-a arătat îngrijorarea faţă de pact, subliniind că "Acest lucru nu este în echilibru cu era de pace, de dezvoltare şi cooperare, şi nu contribuie la consolidarea încrederii reciproce şi cooperării între ţările din regiune, ba chiar ar putea dăuna în cele din urmă intereselor comune ale tuturor celor implicaţi." Geng a continuat prin a spune că noţiunea oficialilor americani şi australieni de avansare "a confruntării aeriene şi maritime" înseamnă de fapt "promovarea confruntării şi sacrificarea securităţii altora de dragul propriei securităţi."

Ministrul australian de externe, Kevin Rudd, a răspuns unor astfel de condamnări declarând că: "Politica noastră de securitate naţională nu va fi dictată de nicio putere externă. Asta este o problemă suverană ce ţine doar de Australia."

Până în prezent, schimburile chinezo-australiene au rămas strict verbale, nu toate semnele indicând o confruntare. "Exersaţi spiritul de cooperare", un recent exerciţiu militar comun chinezo-australian care s-a concentrat pe acţiunile necesare în cazul unui dezastru provocat de cutremur, arată că cele două ţări au rămas, în general, cordiale, în ciuda tensiunilor în creştere. Cu toate acestea, având în vedere iniţiativele reînnoite ale SUA în Asia de Est, în strânsă legătură cu ambiţiile aparente ale Australiei de a stopa expansiunea Chinei, o astfel de cooperare comună poate fi de scurtă durată.

Derek Bolton este colaborator al site-ului Politica externă în centrul atenţiei, www.fpif.org.