Asemănările dintre creaturile mitice

Fiecare cultură îşi are miturile sale: poveşti cu monştri şi humanoizi, spirite şi apariţii, atât prietenoase cât şi înfricoşătoare. Câteva dintre aceste tradiţii s-au transmis prin viu grai vreme de câteva secole, în fiecare colţ al globului. Ele au evoluat independent şi totuşi între ele se găsesc multe similarităţi.

Humanoidul păros

Canadienii îl numesc Sasquatch, cei din Himalaia îl numesc Yeti, mongolii şi ruşii îl numesc Almaş, americanii îi spun Bigfoot, şi toţi susţin că l-au văzut. S-au făcut fotografii în care apare o creatură păroasă, asemănătoare cu o gorilă, care merge pe două picioare şi este acoperită cu blană albă, neagră sau maro. Scepticii insistă că fotografiile înfăţişează o variantă genetică a gorilei.

În 2007, 9 producători americani de la Destination Truth, un serial de televiziune privind cercetarea paranormalului, au călătorit în Nepal, unde au găsit urme de big foot, pe malul unui râu. Cercetătorul şef, Josh Gates, a declarat că el crede că acele urme nu aparţin vreunei specii documentate.

Şerpaşii spun poveşti cu Yeti, ale cărui sunete seamănă cu cele ale unui cufundar. Triburile locale din sud-vestul regiunii Alaska povestesc şi ei, despre o creatură similară, numită Urayuli, cu aceeaşi voce.

Hibrizi uman-animal

Multe creaturi din mituri au anumite părţi de anatomie umană. Sirenele sunt jumătate om, jumătate peşte. Minotaurii şi centaurii sunt jumătate om, jumătate taur, respectiv cal. Un faun este un om cu picioare şi coarne de ţap.

The Medieval Beastiary, un manual de creaturi medievale, a căror existenţă era atât verificată cât şi neverificată, vorbeşte despre o creatură "cu faţă de om, corp de leu şi coadă unui scorpion".

Creaturile enumerate sunt specifice tradiţiei europene, dar alte culturi au alte versiuni de hibrizi uman-animal. De exemplu, egiptenii au sfinxul, un leu cu cap de rege iar Horus era o zeitate cu cap de vultur. Totuşi, în mod curios, mitologia est-asiatică nu are hibrizi uman-animal, deşi există foarte mulţi hibrizi animal-animal, iar oamenii sunt adeseori reîncarnaţi în animale, conform tradiţiei budiste.

Dragonii

Atât mitologia estică ca şi cea vestică conţine creaturi care sunt numite "dragoni", dar fiecare denumire are un rol diferit în respectivele regiuni.

Dragonul vestic este o creatură a iadului; un tyrannosaurus-rex feroce cu aripi, care de cele mai multe ori scuipă flăcări. În mitologia vestică, este o creatură pe care protagonistul trebuie să o ucidă, deoarece dragonul o ţine captivă pe eroină.

Mitologia teutonică vorbeşte despre un "dragon de foc", o creatură reptiliană care scuipă foc, uneori innaripata. Creatura franceză Gargouille este asemănătoare unui şarpe, se ascunde în mare şi terorizează bărcile. În mitologia vestică mai sunt şi alţi dragoni de mare, care joacă roluri antagonice.

În schimb, dragonul estic, este un protector al cerurilor. Nu are aripi şi este deseori descris cu un corp prelungit, coarne, gheare şi mustăţi. Împăratul este privit ca un descendent direct din ceruri şi el este singurul care poate purta emblema dragonului. Poporul chinez susţine că este descendent al dragonului. Dragonul fulger din Bhutane reprezintă regalitatea bhutaneză, şi este înfăţişat pe steagul lor.

Oameni pitici şi uriaşii

Scoţienii povestesc despre oameni miniaturali, dar foarte puternici. Despre ei se spune că au construit structuri ca Stonehenge alături de uriaşii care au trăit în aceeasi perioadă. Unul dintre triburile de pitici, Scotii, se spune că a invadat regiunea cunoscută acum ca Scotia.

Recent, în Argentina au fost văzuţi, se pare, gnomi. Se susţine că un grup de adolescenţi au capturat un gnom care alerga pe o stradă din General Guemes, în martie 2008. Localnicii au mai văzut gnomi şi până după aceea dată. Gnomii sunt descrişi ca oamenii extremi de mici cu barbă şi cu pălării în formă de con, care locuiesc în pământ şi au o afinitate pentru plante. Americile găzduiesc, se presupune, uriaşi.

În mitologia aztecă, Xelhua este numele unuia dintre cei 7 uriaşi care au supravieţuit potopului. El a fost arhitectul care a construit un memorial pentru uriaşii care au pierit.

În sud-estul Asiei, localnicii au văzut umanoizi uriaşi, pe care îi numesc Orang Mawa, şi umanoizi pitici, pe care îi numesc Orang Pendek. Mawa au se pare 3 metri înălţime şi hoinăresc prin jungla malaieziană în grupuri mici de familie. "Orang Pendek" se traduce din indoneziană în "persoană scundă". Tot un pretins locuitor al junglei, piticul are până la 1,5 m, potrivit unor declaraţii care datează din perioada ocupaţiei olandeze a regiunii, în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Goliat, din tradiţia evreiască, măsura undeva între 1,80 şi 2,70, în funcţie de sursă. "Rephaim" ar putea fi numele unei curse de uriaşi, despre care se crede că locuiau în Israel şi Palestina, în timpul epocii fierului.

Spirite şi zombi

Fiecare cultură are legendele sale despre morţii vi. Spirite hoinare apar în urma morţilor neobişnuite sau premature, iar spiritele răzbunătoare sau zombi, se întorc la viaţă pentru a-i bântui pe cei vii.

Norse i-a clasificat pe morţii vi în două grupe: cei care îşi pot părăsi mormintele şi se pot răzbuna pe duşmani, şi cei care plutesc pur si simplu alături de mormintele lor, atacând intruşii. Mai mulţi americani de origine indigenă şi unii est-europeni povestesc despre scheletele care locuiesc în păduri.