ANALIZA. "Nici ND, nici PSD, nici puciştii şi nici chiar AUR nu vor o construcţie PNL–USR pe modelul Alianţei DA. Sabotajele vor continua prin toate mijloacele"
"Nu e un text optimist, dar nici pesimist. Eu zic că e o direcţie. Poate fi o direcţie bună, poate fi urmată? Asta vom afla în 6 luni sau mai puţin", a transmis consultantul politic Cristian Hriţuc, după ce a publicat o nouă analiză intitulată "Cine poate reaprinde flacăra speranţei pentru electoratul pro-european".
ANALIZA lui Cristian Hriţuc
La un an şi cinci luni de la instalarea preşedintelui Nicuşor Dan la Cotroceni, suntem într-o nouă paradigmă politică. După câştigarea alegerilor prezidenţiale de către actualul preşedinte, electoratul pro-european, modernist, avea speranţa că România va intra într-o nouă etapă. Chiar dacă o bună parte dintre români erau conştienţi de situaţia bugetară, de criza statului, care cheltuia mai mult decât îşi permitea, exista speranţa că cei doi lideri care se bucurau de multă încredere în rândul acestui electorat, Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan, vor putea redresa situaţia şi vor putea da un nou curs ţării.
Acum, PNL şi USR, principalii susţinători ai lui Nicuşor Dan, sunt în opoziţie, au pierdut puterea, iar tandemul Nicuşor Dan–Ilie Bolojan s-a rupt. Dacă e să vorbim cinstit, tandemul nu a existat niciodată în realitate. A fost doar o formulă promovată pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale şi pentru a trece de primul hop: formarea guvernului. Însă, chiar dacă a existat doar în percepţia unei părţi a electoratului, acest „tandem” oferea o perspectivă şi mobiliza electoratul „modernist”, pro-european, să treacă mai uşor peste perioada grea care se anunţa, marcată de reforme dureroase.
Situaţia actuală din societate se poate descrie foarte simplu: tensiune, polarizare, lipsă de speranţă. Suntem ca două triburi adversare: nu ne ascultăm, nu ne auzim, doar ne războim. Da, am descris relaţia dintre „suveranişti” şi pro-europeni, modernişti. Folosesc etichetele „suveranişti” şi „pro-europeni” pentru că s-au fixat în percepţia publică şi sunt uşor de recunoscut.
Ambele electorate, ambele triburi, sunt pe picior de război, chiar dacă au aceleaşi nemulţumiri: corupţia, inegalităţile, inechităţile, lipsa de eficienţă a statului în asigurarea unor servicii de bază, lipsa de încredere în instituţiile politice. Problemele sunt aceleaşi, dar fiecare „trib” vede diferit soluţiile pentru rezolvarea lor.
Când vine vorba despre speranţă şi despre cine poate schimba lucrurile în bine, tabăra suveranistă se regăseşte în Călin Georgescu, George Simion şi AUR. Susţinătorii acestei tabere cred că aceştia, odată ajunşi la putere, pot face schimbarea pe care o aşteaptă. Sunt liderii şi vehiculul politic în care îşi pun speranţa. Chiar dacă, de obicei, în spaţiul public apar doar sondaje „desenate”, cifrele prezentate sunt în mare parte conforme cu aşteptările acestei tabere şi, de aceea, întreţin speranţa în această zonă. De fapt, nici nu mai contează procentele, ci ordinea în clasament. Atât timp cât suveraniştii văd că preferaţii lor sunt pe primul loc, rămân mobilizaţi. Iar la această oră sunt cei mai mobilizaţi la vot şi cei mai radicali.
De partea cealaltă, pentru electoratul pro-european, pentru modernişti, situaţia nu este roză. Chiar dacă Ilie Bolojan este liderul care se bucură de cea mai mare încredere în rândul pro-europenilor, realitatea politică arată că PNL şi USR mai au de făcut clarificări interne.
PNL trebuie să îşi rezolve problema puciştilor, pentru a nu mai lăsa loc percepţiei că în interiorul partidului există o tabără apropiată de PSD, care împiedică reformarea acestuia. PNL a stat şapte ani la guvernare, foarte mult timp într-un mariaj cu PSD. În multe momente, a părut mai degrabă un partid care preferă păstrarea unor privilegii şi nu îşi doreşte reformarea statului. E nevoie de o schimbare de atitudine. PNL trebuie să se redefinească: cine este, ce vrea şi cum se raportează la viitor. Are o şansă uriaşă să facă acest rebranding cu Ilie Bolojan. Se poate rupe de trecut şi poate proiecta o altă imagine.
Ilie Bolojan nu are un contracandidat de acelaşi nivel în rândul puciştilor. Cu alte cuvinte, nici Vestea, propunerea de premier, nici Cătălin Predoiu, nici Alina Gorghiu nu se pot bate de la egal la egal cu preşedintele partidului. Niciunul nu poate insufla speranţa că ar putea câştiga alegerile sau că ar putea duce partidul peste 20%. Cei trei lideri ai taberei puciştilor pot cel mult „vinde” ideea că partidul poate ajunge la guvernare într-o alianţă cu PSD. Doar că guvernarea în timp de criză duce la pierderea de procente. PSD este un partid aflat în picaj, exact ca un om care se îneacă şi care, din disperare, îl trage la fund şi pe salvator. Iar timpul rămas până la alegerile din 2028 este foarte scurt.
Bolojan trebuie să reformeze PNL, să îi construiască o identitate pentru anii 2028–2032, sa îl despartă de trecut şi să pornească un proiect credibil, care să reaprindă speranţa electoratului pro-european, modernist.
USR trebuie să înţeleagă că nu poate reuşi pe cont propriu şi că nu se mai poate baza pe Nicuşor Dan. Chiar dacă în rândul votanţilor USR sunt şi mulţi susţinători ai lui Nicuşor Dan, aceştia trebuie convinşi că nu mai există un parteneriat cu preşedintele. De asemenea, USR trebuie să îşi definească identitatea şi să facă un rebranding. Partidul s-a maturizat mult în mandatul lui Fritz, reprezentanţii săi nu mai sunt „istericii” de serviciu, dar mai este de lucrat. Mai ales, USR trebuie să înţeleagă că va avea de pierdut dacă va ajunge din nou în situaţia din perioada în care Cioloş era preşedintele partidului, când partidul avea o viziune, iar preşedintele alta.
Nici PNL, nici USR nu vor reuşi pe cont propriu. Nu trebuie uitat că acţiunea de destructurare a celor două partide va continua. Nici preşedintele, nici PSD, nici puciştii şi nici chiar AUR nu vor o construcţie PNL–USR pe modelul Alianţei DA.
Ar fi un adversar puternic pentru fiecare dintre aceste forţe.
Sabotajele la adresa acestui proiect vor continua. Prin toate mijloacele. Niciun liberal, niciun userist nu trebuie să uite că adversarii au toate pârghiile.
Strategic vorbind, PNL şi USR au doar o pârghie: dorinţa de schimbare a electoratului pro-european. Restul, bani, televiziuni, posibilitatea de a desfăşura acţiuni speciale, structuri de stat, instituţii, se află în mâinile adversarilor.
Aşadar, PNL şi USR pot reda speranţa electoratului pro-european doar dacă construiesc un proiect capabil să se bată de la egal la egal cu AUR şi să câştige alegerile. Iar acest proiect nu se construieşte uşor, mai ales după atâţia ani în care cele două forţe au fost adversare şi s-au bătut pe acelaşi electorat. Poate fi realizat doar de sus în jos, pornind de la lideri, nu de la bază. Şi trebuie pregătit încă dinaintea alegerilor locale.
Construcţia acestui proiect trebuie începută imediat după ce ambele partide îşi clarifică situaţia internă. Trebuie creată forţa care poate reaprinde flacăra speranţei.
