De ce nu scade deficitul extern al României, deşi consumul s-a redus. Explicaţiile economistului Bogdan Glăvan

Profesorul Bogdan Glăvan a explicat, sâmbătă, că deficitul de cont curent al României nu trebuie confundat cu deficitul bugetar şi nici explicat exclusiv prin consumul pe datorie.

Într-o analiză publicată pe Facebook, acesta argumentează că deficitul extern este legat în primul rând de intrările de capital în ţară – investiţii străine, împrumuturi, remitenţe şi fonduri europene – şi că nu reprezintă în sine un lucru negativ.

Problemă României, consideră economistul, nu este că atrage capital extern, ci că atrage prea puţine investiţii private şi se bazează prea mult pe împrumuturi şi fonduri nerambursabile.

ANALIZA lui Bogdan Glăvan

Bună dimineaţa la lecţia de economie!

- Deficitul bugetar a scăzut în ultimii ani, de la 8,7% din PIB pe vremea lui Ciolacu (2024) la 7,7% anul trecut şi, probabil, la puţin peste 6% din PIB în acest an.

DAR,

- Deficitul de cont curent s-a menţinut relativ constant: 8,1% din PIB în 2024, 7,4% din PIB în 2025, 7,7% din PIB anul acesta.

Păi atunci cum rămâne cu ideea că deficitul este determinat de consumul pe datorie? Apropo, consumul a scăzut şi în 2025 şi în 2026. Păi nu prea rămâne, asta e. Dacă nu învăţăm economie, nu avem cum să pricepem ce înseamnă deficitul de cont curent. Vorbim despre el ca despre dovleacul de Halloween, dar nu ştim ce reprezintă.

Nu este nimic rău ca o ţară să aibă deficit de cont curent. Fiindcă nu e nimic rău ca un individ şi, prin extensie, un grup de oameni, o comunitate sau o ţară întreagă să aibă deficit în raport cu alţii. De exemplu, eu am un deficit de circa 30% din venit (PIB personal) în raport cu hipermarketurile, dar nu mă interesează şi nu interesează pe nimeni; am deficit comercial în raport cu toate judeţele României şi excedent doar în raport cu Bucureştiul.

Deficitul în raport cu unii este posibil doar fiindcă avem excedent în raport cu alţii. Adică facem rost de bani oferind ceva altora şi, astfel, înregistrăm un deficit în raport cu furnizorii noştri de mâncare, utilităţi, haine şi benzină.

Ar fi culmea să mă apuc să produc benzină, ca să-mi reduc deficitul de cont curent personal! Nimeni nu e atât de stupid să propună o asemenea "soluţie", ar fi prea evidentă gafa.

Deficitul şi excedentul în raport cu terţii sunt determinate de stilul nostru de viaţă, de alegerile personale, de abilităţile noastre, de specializarea noastră. Cu cât ne specializăm mai adânc în ceva, cu atât excedentul personal devine mai concentrat în raport cu un terţ (să zicem, angajatorul nostru) şi cu atât deficitul devine mai vast şi mai răspândit în raport cu restul lumii.

România are deficit comercial şi de cont curent fiindcă are un excedent pe partea de capital. Adică România primeşte bani. Dacă nu ar primi bani, nu ar avea nici un deficit de cont curent, la fel cum cineva lipsit de orice sursă de venit nu se poate duce să cumpere nimic.

România are deficit extern fiindcă în România intră bani:

- prin investiţii străine;

- prin împrumuturi;

- prin remitenţe (banii trimişi "acasă" de diaspora);

- prin ajutoare/pomeni externe.

Ei bine, dat fiind nivelul ridicat al ajutorului extern, adică miliardele de euro de fonduri europene care intră în România, nici nu e vreo mirare că România înregistrează deficit de cont curent. România are bani de cheltuit fiindcă primeşte bani, punct.

Iar în 2026 a primit şi urmează să mai primească sume importante de la Bruxelles, circa 4,5% din PIB, mai mult decât a încasat anul trecut. Aşadar, deficitul de cont curent nu prea are cum să scadă - chiar dacă investiţiile străine s-au micşorat ş.a.m.d.

Desigur, deficitul de cont comercial şi cel de cont curent pot fi mari şi în cazul în care ţara se împrumută ca să mărească pensiile.

Evident. Ne împrumutăm, mărim pensiile, apoi cumpărăm mâncare. Simplu. Dar asta este posibil doar fiindcă ne împrumutăm din exterior.

Dacă nu am putea face asta, nu am putea consuma. Evident, nu e bine să te împrumuţi ca să mănânci, dar asta este altă chestiune, este valabilă la modul general, indiferent de la cine te împrumuţi (localnici sau străini).

Însă în România se tot vehiculează ideea că deficitul de cont curent este un rău absolut şi că înseamnă consum pe datorie, ceea ce este fals. Fiindcă ai deficit şi dacă investeşti, de exemplu.

În concluzie, deficitul extern este determinat şi condiţionat de intrările de capital extern, nu de ce decide guvernul să facă cu pensiile sau cu spitalele. Câtă vreme intră (net) bani, vom avea deficit, când nu vor mai intra (net) bani, atunci nu vom mai avea deficit de cont curent.

Dacă mă întrebaţi pe mine, ar trebui să avem deficit la greu, fiindcă România ar trebui să atragă capital extern la greu. Că nu face asta şi că atrage pomeni şi împrumuturi în loc de investiţii private, e altă treabă, dar nu schimbă nici contabilitatea nici ştiinţa economică.