Algeria anchetează cu privire la un posibil rol jucat de angajaţi locali în atacul de la In Amenas (WSJ)
alte articole
Autorităţile algeriene investighează dacă angajaţi locali de la instalaţia din In Amenas nu i-au ajutat pe teroriştii care au atacat-o luna aceasta, pe fondul relatărilor unor supravieţuitori că bărbaţii înarmaţi aveau cunoştinţe elementare privind instalaţia, scrie Wall Street Journal (WSJ).
Noi informaţii de la supravieţuitori ai atacului arată că teroriştii nu deţineau nivelul înalt de cunoştinţe tehnice care le-ar fi permis să aducă mai multe prejudicii rapid. De exemplu, angajaţii au amintit cum atacatorii au făcut presiuni asupra ostaticilor să le explice cum să repornească fluxul de gaz.
'Am înţeles că vroiau să arunce în aer instalaţia. Le-am spus că inginerii plecaseră deja', a afirmat un tehnician de la compania de stat algeriană Sonatrach prezent în timpul atacului.
Faptul că gruparea a fost în posesia unor cunoştinţe a determinat Algeria să se focalizeze pe căutarea unor posibili complici, în principal printre angajaţii necalificaţi din sudul sărac al ţării unde se află instalaţia de gaz, a declarat un oficial de primă mărime din serviciile de informaţii algeriene.
Printre angajaţii din rândul forţei de muncă anchetate se numără şi aproximativ 100 de şoferi locali, aproape toţi tuaregi autohtoni din Sahara, care au imobilizat activitatea la instalaţie anul trecut, prin organizarea unei greve de şase luni, ce s-a încheiat cu câteva săptămâni înainte de atac, potrivit oficialului din serviciile de informaţii şi unei persoane din anturajul anchetei. Niciunul dintre şoferi nu a putut fi identificat sau contactat de WSJ. Autorităţile anchetează şi printre lucrătorii de nivel inferior care nu au fost implicaţi în grevă.
Asediul de patru zile, care a început la 16 ianuarie, a survenit exact când activitatea la instalaţie a început să revină la normal după seria de greve care a dus la îngheţarea unei mari părţi a activităţii în 2012.
După luni în care au existat puţini lucrători străini, instalaţia a avut un număr neobişnuit de directori de nivel înalt din afara oraşului. Instalaţia a redus numărul străinilor în 2012, îngrijorată de faptul că nu vor exista suficienţi şoferi pentru a-i aduce şi duce la aeroport, drum care durează peste o oră, considerat destul de periculos pentru ca fiecare autobuz să fie însoţit de o escortă înarmată de cel puţin şase vehicule pline cu soldaţi algerieni.
Temerea că teroriştii au folosit persoane din interior şi au vizat aruncarea în aer a instalaţiei ar putea obliga companiile petroliere să-şi reevalueze măsurile de securitate, relevă WSJ. Algeria şi firmele petroliere occidentale au întărit protecţia industriei energetice a ţării inclusiv prin desfăşurarea de mai multe forţe militare algeriene după ce atacul a ridicat semne de întrebare cu privire la caracterul adecvat al măsurilor de securitate la astfel de instalaţii energetice.
Niciun oficial algerian nu a sugerat o legătură între grevă şi atac şi nici nu a nominalizat şoferii. Forţa de muncă locală în ansamblul său a atras atenţia autorităţilor încă de când premierul algerian Abdelmalek Sellal a afirmat, la 21 ianuarie, că cei 32 de extremişti au obţinut informaţii despre lucrările la instalaţie şi au venit cu un fost şofer de aici. Sellal a afirmat că obiectivul teroriştilor a fost de a lua ostatici străini, a-i transporta în nordul Mali şi a-i folosi ca ''monedă de schimb'' împotriva forţelor franceze care au intervenit pentru a ajuta guvernul din Mali să anihileze o insurgenţă din nordul ţării. Atunci când au eşuat, a precizat Sellal, extremiştii au intenţionat să arunce în aer instalaţia.
Unii supravieţuitori au relevat indicii că gruparea a avut informaţii despre instalaţie înainte de a veni. Extremiştii păreau să ştie locul unde se afla biroul conducerii şi ora de sosire a managerilor săi, au spus doi angajaţi. Alţii au amintit cum teroriştii au întrerupt rapid alimentarea cu electricitate, după cât se pare la câteva minute de la începerea atacului. Agresorii au ajuns exact când autobuzul care transporta străinii la aeroport era pe punctul de plecare, fapt care arată, potrivit unor supravieţuitori, o cunoaştere prealabilă a programului de transport.
Deşi teroriştii ar fi putut obţine informaţiile de la aeroport, cantitatea de informaţii aflată la dispoziţia atacatorilor sugerează că le-au obţinut din interior, potrivit unor supravieţuitori.
Totodată, teroriştii au atacat atunci când la instalaţie era prezent un număr de directori de nivel înalt, ceea ce este relativ rar. Printre directorii de primă mărime din acel moment s-a aflat şi country-managerul Statoil în Algeria, un director cu sediul la Londra al BP, un consilier superior şi fost vice-preşedinte al JGC şi toţi cei trei directori din partea BP, Statoil şi Sonatrach. Unii dintre aceşti directori au murit.
Teroriştii nu cunoşteau însă detalii tehnice cruciale şi au dat dovadă de lacune majore în cunoştinţe, fapt ce sugerează că informaţiile deţinute de ei nu proveneau de la o persoană cu funcţie înaltă. De exemplu, au omis locul în care se aflau cele mai explozive substanţe chimice, a spus un angajat. Au încercat totodată să găsească lucrători capabili să anuleze închiderea de urgenţă a instalaţiei şi să repornească fluxul de gaz, dar au dovedit puţină cunoaştere a modului în care funcţiona instalaţia, au spus trei supravieţuitori.
La început, extremiştii au pus întrebări legate de aeroport şi cum să transporte un grup de ostatici străini acolo pentru a merge în Mali, şi-a amintit un angajat. Dar atunci când negociatorii algerieni militari au refuzat cererile, teroriştii şi-au îndreptat atenţia spre instalaţia de gaz, au relevat supravieţuitori.
''În mintea lor, ar fi luat ostaticii şi ar fi plecat. Când acest plan nu a funcţionat, au intrat în panică. Au început să fie foarte furioşi'', şi-a amintit un angajat care a interacţionat cu teroriştii.
Incapacitatea de a reporni instalaţia l-a consternat pe un lider al grupării, Mohamed Lamine Bencheneb, care a murit în atac, au spus unii supravieţuitori. Bencheneb a fost legat de ''Mişcarea fiilor Saharei pentru justiţie islamică'', o grupare condusă de nativi din Sahara, care s-au răzvrătit împotriva implicării guvernului algerian şi Occidentului în regiunea lor bogată în resurse, pledând pentru o revoltă şi un stat islamic.
Bencheneb s-a prezentat unui angajat al instalaţiei ca lider al ''Brigăzii Mascate'' legată de aşa-numiţii ''Semnatari în sânge'' şi a menţionat asocierea sa cu Mokhtar Belmokhtar, fost comandant de top al ''Al-Qaeda în Maghrebul Islamic'' (AQIM).
Într-un mesaj video postat pe website-ul ''Sahara Media'', Belmokhtar şi-a asumat responsabilitatea pentru atac în numele ''Semnatarilor în sânge'', grupare despre care experţii spun că a fost fondată la sfârşitul anului trecut, după ce s-a separat de conducerea AQIM. În mesajul video, el spune că brigada lui este afiliată la Al-Qaeda, dar nu menţionează AQIM.
Un extremist bărbos, blond, care a vorbit în engleză fără accent, l-a asistat pe Bencheneb în timpul atacului, au spus trei angajaţi la instalaţie. La un moment dat, Bencheneb s-a lăudat cu originea canadiană a bărbatului unui grup de lucrătorii algerieni, a amintit unul dintre angajaţi.
'Priviţi acest bărbat şi cum a ajuns Islamul în Canada. Dar voi în Algeria nu ne sprijiniţi', le-a spus Bencheneb, potrivit unor angajaţi, care au spus că l-au văzut pe bărbat vorbind la telefon cu negociatorii. Teroriştii proveneau din Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania, Mali, Niger şi Canada, potrivit autorităţilor algeriene.
Atacul a survenit după ce sute de lucrători algerieni au intrat în grevă, la 21 iunie. Protestele s-au redus deplin numai în luna decembrie. Instalaţia şi-a redus numărul de străini la un nivel minim în mai multe rânduri.
'Numărul de străini de la In Amenas a fost redus de joint-venture în timpul grevei de anul trecut', a declarat un purtător de cuvânt al BP. 'Acest lucru s-a datorat reducerii mijloacelor de transport disponibile pentru personal şi pentru că echipamentul şi materialele nu puteau fi deplasate, prin urmare nu se putea efectua munca şi astfel era nevoie de mai puţini lucrători'', a adăugat el.
Deşi instalaţia a continuat pomparea gazului din puţurile existente, greva a oprit forarea de noi puţuri şi a îngheţat programul de fracturare, au declarat cei trei angajaţi menţionaţi. Instalaţia ar fi forat circa patru noi puţuri în acele şase luni dacă ar fi fost deplin operaţională, ceea ce înseamnă că greva a costat societatea mixtă peste 100 de milioane de dolari, a spus unul dintre angajaţi. BP şi Statoil au refuzat să comenteze impactul grevei asupra forajului.
Greva a fost organizată de două facţiuni: lucrători calificaţi tehnic şi lucrători ai administraţiei, în principal din nordul Algeriei, precum şi şoferi necalificaţi, în primul rând muncitori Tuaregi locali. Niciunul dintre aceştia nu este în mod oficial sindicalizat, deşi legea algeriană prevede dreptul la acţiune grevistă în industrie.
Ambele grupuri au lucrat pe bază de contracte pe termen scurt pentru firma algeriană care asigură personal, SARL BAAT, dar au vrut contracte permanente cu Sonatrach. În ultimele luni, Sonatrach a angajat personal tehnic şi administrativ pe bază de contracte directe, dar a încetat să angajeze şoferi cu ani în urmă, potrivit unui membru al personalului tehnic.
Pe măsură ce greva a progresat, cursul celor două grupuri a fost divergent, a declarat persoane din anturajul acţiunii. Unii şoferi au decis să înceapă o grevă a foamei în căldura toridă şi au început să asocieze cererile privind contractul lor cu subiecte despre abuzul asupra populaţiei locale din partea intereselor occidentale şi algerienilor din nord, au spus persoane familiarizate cu evenimentele. Şoferii au protestat încă două luni după ce lucrătorii tehnici şi din administraţie s-au întors la lucru.
Greva a pus în lumină relaţia tensionată dintre instalaţie şi localnici, dintre care mulţi sunt săraci şi simt că nu beneficiază de pe urma bogăţiei naturale a regiunii lor. O parte din această ecuaţie este reprezentată de tuaregi, locuitorii istoric nomazi din Sahara, a căror populaţie se întinde de-a lungul frontierelor Algeriei, Libiei, Mali şi Nigerului.
Un manager al BAAT a refuzat să comenteze cu privire la grevă, afirmând că este o problemă a Sonatrach. Purtători de cuvânt pentru Sonatrach nu au răspuns cererii de a face comentarii, precizează WSJ.
Lucrătorii tehnici şi din administraţie şi-au încheiat greva în toamna anului trecut, după ce au primit o mărire de salariu şi beneficii suplimentare, dar niciun contract direct cu Sonatrach. Şoferii au încetat greva două luni mai târziu. Negocierile cu muncitorii grevişti au continuat în seara de dinaintea atacului din 16 ianuarie.
