Albinele vin la miere conduse de o lumină polarizată, apoi îşi încep dansul

Oamenii de ştiinţă de la Institutul Queensland Brain din Australia au descoperit noi secrete despre albine, filmând comportamentul insectelor într-un tunel. În funcţie de localizarea sursei de nectar, mişcările lor îşi schimbă direcţia.

O lumină polarizată invizibilă pentru oameni şi un dans pentru a comunica cu restul roiului: acestea sunt ultimele secrete din viaţa albinelor descoperite de oamenii de ştiinţă de la Institutul Queensland Brain din Australia şi publicate în studiul "Honeybee navigation: critically examining the role of polarization compass" .

Cercetarea, condusă de profesorul Mandyam Srinivasan, a relevat faptul că albinele sunt capabile să descopere nectarul necesar pentru a produce miere, interpretând pe cer configuraţia unei lumini polarizate. Pot face acest lucru chiar şi atunci când soarele nu este vizibil, iar apoi, pentru a dezvălui direcţia sursei de aprovizionare tuturor celorlalte surate, execută un anumit dans. Oamenii de ştiinţă le-au făcut să zboare printr-un tunel direcţionat către o sursă de zahăr, în care a fost proiectată doar o lumină polarizată, iar soarele nu era vizibil. Uneori, lumina era aliniată cu tunelul, apoi era proiectată perpendicular pe tunel. În funcţie de direcţia acesteia, dansul rezultat din mişcarea abdomenului albinelor care se întorceau la stup îşi schimba direcţia. Acest dans a fost filmat de cercetători şi arată că: în cazul în care lumina cădea perpendicular pe tunel, albinele se mişcau în principal în direcţie verticală, în timp ce, dacă lumina era aliniată la tunel albinele se mişcau pe orizontală, de la dreapta la stânga.

Pentru cercetătorii australieni - al căror studiu a fost publicat în revista Philosophical Transactions of the Royal Society - această descoperire a fost utilă pentru a analiza, în detaliu, modul în care funcţionează structura unui creier atât de simplu ca cel al albinelor. Experimentul efectuat în tunel a demonstrat că, în funcţie de poziţia luminii polarizate şi, prin urmare, a direcţiei dansului acestora, în creierul lor sunt activate două tipuri diferite de "celule de localizare". Aceste patru celule, situate într-un creier mai mic decât un vârf de ac, pot identifica direcţia în care se află sursa mierii, în funcţie de poziţia stupului. "Cu cât cresc mai mult cunoştinţele noastre despre modul în care albinele îşi desfăşoară activitatea în mediul înconjurător, cu atât suntem mai uimiţi de modul elegant în care îşi rezolvă problemele de navigare foarte complicate, ca după aceea să transmită informaţiile şi celorlalte", a spus Srinivasan.

Din păcate, atât albinele sălbatice, cât şi cele domestice sunt în pericol, şi asta înseamnă că şi noi am putea fi, de asemenea. Cauzele unor fenomene de genul morţii inexplicabile a albinelor şi a scăderii populaţiilor de albine nu sunt înţelese în totalitate, dar oamenii de ştiinţă sunt pe cale să înţeleagă mai bine ce se întâmplă. În mod ironic, multe dintre aceste probleme se datorează practicilor agricole.

Metodele moderne de producere a alimentelor ucid unul dintre cele mai mari ajutoare în producţia de hrană.

Trebuie să controlăm produsele chimice toxice pe care le folosim pentru producţia de alimente. Dacă practicile noastre ucid insectele şi păsările care fac posibilă creşterea culturilor, ne punem pe noi înşine şi restul naturii, în pericol.

Ca indivizi, putem ajuta albinele, oprind utilizarea pesticidelor. Plantele şi grădinile devin "case" pentru ele şi, astfel, putem învăţa mai multe despre prietenii noştri zumzăitori.