Adevărul despre masacrul românilor la Fântâna Albă

La 1 aprilie 1941, atunci când NKVD-ul lansase zvonuri conform cărora grănicerii sovietici i-ar fi lăsat pe mai mulţi români să treacă graniţa în România, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului, din nordul Bucovinei, a format o coloană paşnică de peste 3000 de oameni care se îndrepta spre graniţa sovieto-română.

Oamenii purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase – icoane şi cruci din cetină. Însă, grănicerii sovietici, ascunşi în pădure, au tras în ei din plin un foc continuu de mitraliere, în poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română. Cei care au supravieţuit, au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu săbiile.

Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme.

Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii '90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în Ţara Mamă informează moldova org.

Conferinţa "Adevărul despre asasinarea românilor la Fântâna Albă", a avut loc la 24 martie, la Cernăuţi, fiind organizată de Societatea regională "Golgota".