Acordul cu marile puteri - o gură de aer pentru economia iraniană

Acordul semnat la Geneva între marile puteri ale lumii şi Teheran prevede o relaxare a sancţiunilor internaţionale la adresa Iranului, ceea ce va reprezenta o gură de aer pentru economia acestei ţări, notează cotidianul francez Le Nouvel Observateur.
Preşedintele iranian Hassan Rohani. (ATTA KENARE / AFP / Getty Images)
Epoch Times România
26.11.2013

Acordul semnat la Geneva între marile puteri ale lumii şi Teheran prevede o relaxare a sancţiunilor internaţionale la adresa Iranului, ceea ce va reprezenta o gură de aer pentru economia acestei ţări, notează cotidianul francez Le Nouvel Observateur.

Preşedintele iranian Hanssan Rohani a avut o singură obsesie în timpul campaniei sale electorale, una care l-a şi dus spre victorie, în iunie anul curent: să scoată Iranul din izolare, mai ales economică. Rohani a asigurat, afişând o ruptură completă cu predecesorii săi şi pledând pentru supleţe şi dialog direct cu SUA: 'Nu aprob actuala politică externă a ţării. Vom încerca să avem bune relaţii (cu ţările străine), pentru a reduce pas cu pas sancţiunile şi a le suprima în totalitate'. Promisiune onorată pe jumătate, constată cotidianul francez menţionat.

O dată cu acordul interimar asupra programului nuclear iranian, acord aprobat de Iran şi de Grupul 5+1 (membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite plus Germania), economia iraniană ar putea beneficia de o gură de aer. Acordul prevede relaxarea sancţiunilor internaţionale şi suspendarea anumitor sancţiuni privind exporturile de aur, de metale preţioase, de produse petrochimice şi din sectorul auto.

Teheranul a negat multă vreme impactul acestor sancţiuni asupra economiei sale. Cu toate acestea, ţara s-a trezit în scurtă vreme într-un fel de blocaj economic, situaţie extremă care i-a afectat în primul rând pe cetăţenii iranieni.

De mai mult de 30 de ani, Iranul se află sub povara sancţiunilor internaţionale din ce în ce mai greu de suportat. 'Există trei tipuri de sancţiuni care apasă pe Iran. Cele din partea SUA, care au început în anii 1990, cele din partea ONU, iniţiate în 2007, şi cele decise de Uniunea Europeană', precizează Mohammad-Reza Djalili, profesor emerit la Institutul de Înalte Studii Internaţionale de la Geneva. 'Sancţiunile au afectat foarte tare exporturile petroliere, provocând pierderi estimate la 30-50 de miliarde de dolari pe an. Însă, cel mai important este că Iranul a fost exclus din sistemul financiar şi bancar internaţional, ceea ce a făcut extrem de dificile tranzacţiile între importatori şi exportatori', subliniază expertul.

Sancţiunile cele mai drastice au fost iniţiate cu titlu individual de UE şi SUA. Acestea au extins lista companiilor supuse sancţiunilor şi cea a persoanelor fără drept de sejur în UE şi în SUA (foşti generali, oameni de afaceri, ingineri din domeniul nuclear). De asemenea, bănci şi companii străine pot investi cu greu în Iran, sub pedeapsa sancţiunilor în propria ţară. În consecinţă, numeroşi oameni de afaceri şi-au închis întreprinderile, iar contrabanda, facilitată de frontierele permeabile, a crescut.

La aceasta se adaugă proasta gestiune a economiei pe plan intern, în special sub mandatul lui Mahmoud Ahmadinejad. Acesta din urmă şi-a instalat apropiaţi, care nu aveau nicio experienţă în domeniul economic, în fruntea marilor companii de stat şi a băncilor. Pentru a ocoli efectul embargourilor, Iranul şi-a trecut mărfurile prin alte ţări, precum Dubaiul, sau printr-o multitudine de intermediari, ceea ce a făcut ca preţurile produselor iraniene să crească cu 20-40%.

De asemenea, pentru a compensa pierderile din exporturile petroliere, Mahmoud Ahmadinejad a făcut troc cu ţări precum China. Aceasta din urmă, de exemplu, a primit petrol în schimbul unor produse manufacturate de calitate foarte proastă, scrie Le Nouvel Observateur.

Drept rezultat, Mahmoud Ahmadinejad a lăsat Iranul într-o situaţie şi mai dezastruoasă decât o lăsase predecesorul său Khatami. Societatea iraniană s-a pauperizat şi traversează o perioadă de inflaţie greu de suportat. 'Iranienii au asistat la o reducere considerabilă a puterii lor de cumpărare. Clasa mijlocie iraniană, care este una dintre clasele sociale cel mai bine structurate din OM, este astăzi în declin. Prăpastia dintre cei bogaţi şi cei săraci s-a adâncit. Nu în ultimul rând, şomajul a atins circa 30% din populaţia Iranului şi ar putea ajunge la 40% printre tinerii care intră pe piaţa muncii', subliniază Mohammad-Reza Djalili.

Expertul identifică un impact imediat al relaxării sancţiunilor, ca o consecinţă psihologică. 'Această redeschidere a Iranului spre lumea exterioară are deja un impact considerabil, înainte chiar ca sancţiunile să fie ridicate. Acordul va da un impuls oamenilor de afaceri iranieni şi, probabil, investiţiilor din străinătate. De altfel, valoarea rialului, moneda iraniană, a crescut în ultimele zile', constată Djalili.

Turcia a declarat deja că şi-ar putea majora importurile de petrol din Iran. De asemenea, acordul semnat la Geneva menţionează explicit 'industria auto' iraniană. 'Acesta este un lucru foarte important', subliniază Mohammad-Reza Djalili, subliniind că sectorul auto, 'probabil unul dintre cele mai importante ale industriei iraniene, a fost complet blocat în ultimii ani'. 'Iranul este unul dintre marii producători de maşini din OM. Acest lucru ar putea interesa Franţa, care a fost mereu implicată în industria auto iraniană, şi mai ales ar permite, pentru început, reducerea şomajului', subliniază expertul citat de cotidianul francez.

De altfel, este necesar ca acest acord interimar să fie pus în aplicare. Unele sancţiuni au fost votate de Congresul american şi nu pot fi ridicate decât de parlamentarii americani, mult mai fermi decât preşedintele Barack Obama în problema iraniană. 'Unele sancţiuni îndreptate împotriva Irakului lui Saddam Hussein nu au fost abrogate nici până la această oră!', aminteşte Mohammad-Reza Djalili.

În afară de aceasta, preşedintele american a promis el însuşi că sancţiunile 'cele mai severe vor fi aplicate în continuare' de-a lungul perioadei interimare de şase luni. Prin urmare, vigilenţa este la ordinea zilei, conchide Le Nouvel Observateur.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor