A greşit Europa de Vest când a deschis larg uşile pentru imigranţi? Reacţia tranşantă a lui Stanomir

Politologul Ioan Stanomir a afirmat, în podcastul „Dialog Liber”, realizat de Teodor Cătăniciu, că integrarea imigranţilor în societăţile occidentale depinde de acceptarea valorilor comune, precum egalitatea în faţa legii, separarea statului de religie şi respectarea libertăţilor individuale. În viziunea sa, islamismul radical şi multiculturalismul dus la extrem pot submina acest numitor comun.

Întrebat dacă Europa de Vest a greşit când a deschis uşile pentru atâţia imigranţi, profesorul de drept constituţional a pus pe masa discuţiilor următoarele idei:

"Problemă în cazul imigraţiei europene nu este una etnică, ci este una culturală. Cetăţenia în statele europene este o cetăţenie trans-etnică şi trans-confesională. Dar ea se întemeiază pe nişte premise pe care le împărtăşesc toţi cetăţenii: egalitatea în faţa legii, separarea statului de biserică, toleranţa şi înţelegerea, oarecum similară, a diversităţii lumii. Este rezultatul unei evoluţii care a însemnat, printre altele, războaie religioase, războaie civile şi războaie mondiale. Şi o teribilă catastrofă.

Cei care au fost aduşi de europenii din Vest în interiorul societăţilor lor fac parte din spaţii care nu au această experienţă. Pentru ei, ca să luăm un caz foarte concret, şi mă refer la imigranţii de tipul celor din Africa de Nord, fără a face simplificări vulgarizatoare, statul nu poate fi separat de biserică. Pentru că, în viziunea lor, legea seculară este întotdeauna subordonată legii religioase. Eu cred că trebuie, odată şi odată, să ieşim din această formulă corectă politic şi care este suicidară din punct de vedere pragmatic şi moral. Nu e vorba de a aplica o judecată categorială, ci de a spune că aceste ţări, şi în particular Algeria, dar şi Marocul, unde paradoxul este că Marocul arată într-un fel, dar diaspora marocană este un nucleu de radicalizare.

Deci, pentru aceste societăţi, societatea franceză, de exemplu, este întemeiată pe valori pe care ei nu le pot împărtăşi. Această creştere a populaţiei europene nu este ceva nou. Mulţi italieni au venit în Franţa în secolul al XIX-lea. Mulţi evrei au venit în Anglia în secolul al XIX-lea.

Mulţi germani, irlandezi, italieni şi evrei au plecat în Statele Unite. Diferenţa este că toate aceste valuri de oameni care au plecat în căutarea unei vieţi mai bune au găsit un ţărm şi au reuşit să se lege şi ei de forma societăţii. Ei au reuşit să se lege şi nu înseamnă că au fost asimilaţi. Înseamnă că au participat la construcţia unui proiect comun.

Întrebarea este: aceste populaţii, care uneori aleg această cale a islamismului în directă conjuncţie cu stânga radicală de pe teritoriile lor, doresc să găsească un culoar prin care să se înscrie în acest concept al diversităţii cu un numitor comun? Pentru că multiculturalismul, dacă este asumat ca unică filozofie, conduce la pulverizarea oricărui numitor comun.

Este ca şi cum ai spune: Shakespeare este egal cu un bard necunoscut dintr-o ţară care a avut literatură de-abia în secolul XX. Nu, pentru că Shakespeare este centrul canonului occidental, cum zice Harold Bloom, iar valorile noastre se întemeiază pe ce? Pe ceea ce acum le descoperă şi preşedintele francez. Pe nişte cărţi, pe nişte credinţe şi pe o memorie împărtăşită. Pe faptul că, dacă te duci din San Francisco până în Canberra şi din Canberra până în Wellington şi din Wellington până la Paris, împărtăşeşti aceste valori.

Şi nu sunt valori etnice, pentru că, de exemplu, Coreea de Sud, Taiwanul şi Japonia participă organic la acest concert occidental. Pentru că ele au înţeles că nu e vorba de a fi colonizate. Este vorba de a împrumuta nişte instrumente care permit omului să-şi atingă libertatea. E o tragedie că multe dintre ţările musulmane rezistă cu încăpăţânare oricărei tentative de a oferi libertate cetăţenilor lor. Libertate. Nu vorbim aici de ţări autocratice. Vorbim de ţări care erau înainte pseudodemocratice şi care acum sunt autocratice, cum este Turcia."