2012: an dificil pentru diplomaţia română condusă de patru miniştri, principalele obiective - ratate

Diplomaţia română a avut în 2012 unul dintre cei mai dificili ani, marcat de schimbarea a nu mai puţin de patru miniştri şi de evenimente interne care au afectat imaginea României şi care au atras după sine o serie de eşecuri, precum amânarea aderării la Schengen şi menţinerea MCV.

Diplomaţia română a început anul 2012 sub conducerea lui Teodor Baconschi, dar acesta a rezistat doar până la 23 ianuarie, când premierul Emil Boc a anunţat în Parlament că i-a trimis preşedintelui Traian Băsescu propunerea de revocare. Baconschi „a plătit” pentru derapajele verbale la adresa protestatarilor din Piaţa Universităţii pe care i-a calificat, pe blog, drept „mahalaua violentă şi ineptă încolonată ca minerii odinioară în spatele moştenitorilor Securităţii”.

Teodor Baconschi, al cincilea şef al diplomaţiei pe care l-a avut România în ultimii şapte ani - fără a mai pune la socoteală şi doi interimari - a rezistat în fruntea MAE exact doi ani şi o lună. Plecarea sa avea să anticipeze un adevărat record pentru diplomaţia română, care a avut în 2012, nu mai puţin de patru şefi. Asta spre deosebire de Polonia, un jucător foarte activ mai ales în interiorul UE, ţară care are acelaşi ministru de externe - Radoslaw Sikorski - din noiembrie 2007.

La 24 ianuarie, preşedintele Traian Băsescu a semnat pentru revocarea din funcţia de ministru al afacerilor externe a lui Teodor Baconschi şi numirea lui Cristian Diaconescu. Acesta a rămas în fruntea diplomaţiei şi în Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu, care a depus jurământul de învestire, la 9 februarie.

Schimbarea de guvern din 7 mai avea să aducă şi un nou ministru de externe, în persoana lui Andrei Marga. Liberalul a avut însă un mandat extrem de scurt, de doar 3 luni, la 6 august fiind înlocuit cu Titus Corlăţean. Andrei Marga a susţinut atunci că nu a primit explicaţii pentru înlocuire, în schimb a fost felicitat pentru activitatea sa şi a lansat ipoteza că a fost vorba de „o împărţeală înăuntrul unui grup şi un domn a dorit foarte mult acest minister”.

Cu mici nuanţe, cei patru miniştri au anunţat aceleaşi priorităţi. Fără îndoială, cel mai mare eşec al diplomaţiei în 2012 este ratarea accesului în zona Schengen. Menţinerea MCV şi a vizelor SUA pentru români sunt alte două neîmpliniri ale diplomaţiei române.

„Aderarea la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv strategic pentru România. Demersurile prioritare vor viza prezentarea argumentelor în favoarea unei decizii pozitive în cursul acestui an – pornind de la realitatea îndeplinirii de către partea română a condiţiilor obiective de aderare –, astfel încât să poată fi depăşit blocajul actual generat de o poziţie singularizată printre ţările membre”, scrie pe site-ul MAE, la capitolul „Direcţii prioritare de acţiune ale diplomaţiei române în 2012”.

România şi-a fixat, împreună cu Bulgaria, obiectivul de a adera în 2011 la spaţiul Schengen.

„Ar fi deplorabilă amânarea termenului, dar aici voi avea un dialog constant cu ministrul de interne, Vasile Blaga. Practic la dânsul se află partea tehnică legată de îndeplinirea criteriilor şi, cum este un ministru hotărât şi ascultat, cred că va reuşi să menţină calendarul”, dădea asigurări Baconschi, la începutul anului 2010, într-o intervenţie la TVR1.

Mai multe ţări s-au opus însă aderării României şi Bulgariei la Schengen, în pofida îndeplinirii criteriilor tehnice. Cu excepţia Olandei, diplomaţia românească a reuşit să convingă treptat ţările reticente să-şi dea acordul pentru aderarea la Spaţiul Schengen în etape. Olanda a rămas însă fermă pe poziţii, condiţionând intrarea de progrese în justiţie şi combaterea criminalităţii. Baconschi a apreciat însă că diplomaţia românească merită „felicitată” pentru ce a făcut în acest dosar.

"Viaţa e compusă din succese şi din provocări. Diplomaţia românească merită felicitări şi pentru ce a făcut în privinţa Schengen, în sensul că, la nivel tehnic, am atras totalitatea fondurilor europene din Facilitatea Schengen, am modernizat întreaga noastră reţea consulară la standardele Schengen", declara Baconschi, la 23 septembrie 2009.

La sfârşitul mandatului, în conferinţa de bilanţ din ianuarie, Teodor Baconschi îi lăsa succesorului său sarcina de a convinge Olanda. „Prin ofensiva diplomatică dusă, am reuşit să schimb poziţia iniţial sceptică exprimată de Franţa şi Germania, şi ulterior de Finlanda. Rămâne în sarcina succesorului meu să conducă o acţiune diplomatică la fel de consecventă în relaţia cu Olanda”, a declarat Baconschi.

De altfel, succesorul său, Cristian Diaconescu, îşi începea mandatul în forţă cu declaraţii ferme privind convingerea Olandei.

La 25 ianuarie, Diaconescu declara că „Olanda trebuie convinsă” nu numai retoric, dar şi cu fapte în legătură cu aderarea României la spaţiul Schengen, iar o soluţie ar putea fi cea din 2004 - o cooperare bilaterală concretă în privinţa sistemului vamal şi judiciar.

„Eu cred că atât o cooperare aplicată între România şi Olanda în ceea ce priveşte sistemul vamal, în ceea ce priveşte sistemul judiciar românesc, experienţă pe care am mai încercat-o în anul 2004, când Olanda era la preşedinţia Uniunii Europene şi România dorea să închidă cât mai rapid capitolul de negociere pe justiţie şi afaceri interne, cât şi un demers politic substanţial, dar nu numai la nivelul Executivului, ci şi la nivelul celorlalţi vectori politici, mai ales Parlamentul, ar fi deosebit de utile. Deci, din acest punct de vedere, din contactele anterioare pe care le-am avut cu autorităţile olandeze, eu am înţeles că există disponibilitate pentru găsirea unei soluţii”, a declarat, la RFI, ministrul de externe, Cristian Diaconescu.

Liderul UNPR mai spunea că în 2012, cel mai probabil, se va lua o decizie privitoare la aderarea Romîniei a Schengen.

La 2 februarie, Diaconescu dădea vina pe „anumite stereotipii şi prejudecăţi” invocate pentru a întârzia accesul României în spaţiul Schengen.

În aceeaşi zi însă, preşedintele Traian Băsescu lansa un atac dur la adresa Olandei, acuzând-o de „abuz”. Traian Băsescu a declarat că abuzul Olandei împotriva României şi Bulgariei în ceea ce priveşte aderarea la Schengen creează suspiciunea că şi alte ţări ar putea avea un comportament similar. „Am remarcat abuzul Olandei împotriva României şi Bulgariei, abuz care ne face suspicioşi dacă nu se pot întâmpla astfel de acţiuni şi din partea altor state”, a afirmat Traian Băsescu la conferinţa „România în UE. Cinci ani de la aderare”.

La Consiliul European de Primăvară din 1 şi 2 martie, preşedintele Traian Băsescu şi premierul bulgar, Boris Borisov, reuşeau obţinerea unui acord care părea să netezească drumul României şi Bulgariei spre Schengen.

Pentru prima dată, Consiliul European stabilea un termen - Consiliul JAI din septembrie - pentru luarea unei decizii privind aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen.

După ce a fost propus şef al diplomaţiei, Andrei Marga susţinea, la 3 mai, că intrarea completă a României în Schengen reprezintă „o urgenţă” şi că România este pregătită tehnic, dar „sunt şi alte condiţii care din păcate au fost prea puţin evocate din partea românească”.

A venit însă „tăvălugul” din vară: suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi mai multe iniţiative ale coaliţiei de guvernare aspru criticate de Bruxelles, de Washington şi de unele cancelarii occidentale. Evenimentele au dus în iulie la un MCV negativ. Surse europene au declarat atunci că raportul pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare ar fi fost unul favorabil pentru România. Dar „derapajele” de la Bucureşti au supărat atât de tare Comisia Europeană, încât s-a luat decizia unui nou raport în decembrie, data fiind modificată ulterior pentru ianuarie 2013.

Se adeverea astfel un avertisment lansat la 2 mai de premierul demis Mihai-Răzvan Ungureanu. Acesta preciza că situaţia României în ceea ce priveşte MCV este foarte bună, însă „cea mai mică ezitare, cel mai mic atac asupra instituţiilor care sunt fundamentale ca importanţă în interiorul sistemului nostru legislativ vor fi amendate fără tăgadă”.

În urma verii „toride” de la Bucureşti, între martie şi septembrie, Olandei i s-au alăturat şi alte ţări, cele mai vehiculate nume fiind Germania, Franţa sau Belgia.

Consecinţa: Consiliul JAI din septembrie a fost anulat, întrucât aderarea Bulgariei şi României la Schengen era singurul punct pe agendă, iar Preşedinţia cipriotă a anunţat că nu există unanimitate privind o decizie, astfel că s-a ajuns la o nouă amânare a subiectului Schengen, pentru septembrie. Decizie luată în pofida asigurărilor venite de la Bucureşti privind respectarea statului de drept şi a standardelor democratice. Inclusiv „victima” evenimentelor din vară, preşedintele Traian Băsescu spunea, la 4 septembrie, că Uniunea Europeană „nu are motive să ne respingă intrarea în Schengen”, motivând că în ultimele luni s-a văzut că „nicio instituţie nu a cedat la presiunile politicului” şi acestea au arătat că le pasă „de cum arată România”.

MAE comunica atunci că, perioada până la reuniunea Consiliului JAI din 25-26 octombrie, reprezintă „o oportunitate ce va fi folosită pentru continuarea demersurilor politico-diplomatice in vederea promovării obiectivului său de aderare la spaţiul Schengen”.

În pofida declaraţiilor destul de optimiste ale liderilor de la Bucureşti, în octombrie s-a înregistrat o nouă amânare. Subiectul Schengen a fost pe agenda JAI, dar nu s-a luat nicio decizie, fiind doar trecut în revistă stadiul aderării celor două la Schengen.

De altfel, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Andreas von Mettenheim, avertizase, la 30 septembrie, că data aderării României la spaţiul Schengen depinde de raportul MCV al Comisiei Europene de la sfârşitul anului 2012.

Şi Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), estima, tot în septembrie că, în opinia sa, abia în martie 2013, România „ar putea avea o decizie pozitivă” cu privire la aderarea la Schengen.

După JAI-ul din octombrie au urmat iarăşi o serie de declaraţii încurajatoare.

Ministrul de interne, Mircea Duşa, declara pentru NewsIn că el şi omologul bulgar au insistat la Consiliul JAI ca în decembrie să se ia o decizie privind aderarea României şi Bulgariei la Schengen, propunere susţinută de Preşedinţia cipriotă şi de comisarul Cecilia Malmstrom.

La 1 decembrie, ministrul de externe, Titus Corlăţean, preciza, într-un interviu acordat Der Standard, că România aşteaptă o primă decizie pozitivă privind aderarea la Schengen, precum şi un raport MCV obiectiv, în decembrie.

„Conform discuţiilor noastre cu capitalele europene şi cu CE, ne aşteptăm la summit-ul din decembrie la un sprijin pentru o primă decizie pozitivă, astfel ca la summit-ul UE din martie să se decidă intrarea cu graniţele aeriene şi maritime. Şi apoi în etapa a doua, până la sfârşitul anului viitor, să se finalizeze aderarea la spaţiul Schengen”, spunea şeful diplomaţiei, întrebat ce aşteptări are Bucureştiul în privinţa Schengen.

A venit însă şi Consiliul JAI din decembrie, iar scenariul s-a repetat. Subiectul arzător al Schengen nu a fost nici măcar inclus pe agendă, ca urmare a faptului că nu au fost făcute progrese de la ultimul Consiliu, din octombrie, explica pentru NewsIn Nikos Christodoulides, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei cipriote a UE.

„România şi Bulgaria au făcut toate pregătirile necesare, dar există încă unele considerente politice”, mai spunea Christodoulides, adăugând că JAI-ul va reveni asupra subiectului în 2013.

Aderarea României şi Bulgariei la Schengen va fi abordată la JAI-ul informal din ianuarie, iar o eventuală decizie ar putea fi luată în martie.

După amânările din 2012, în Programul de guvernare al Cabinetului Ponta II nu mai este precizată nicio dată pentru aderare, ci doar „susţinerea diplomatică activă a obiectivului aderării României la spaţiul Schengen pe baza îndeplinirii standardelor acquis-ului Schengen, recunoscute deja de Consiliul JAI şi de Parlamentul European, fără condiţionalităţi politice de orice fel”.

MCV, chiar dacă nu i se poate imputa direct diplomaţiei române, reprezintă un alt eşec important al anului 2012.

La capitolul „Priorităţile diplomaţiei române în 2012”, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe se menţionează că „în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, MAE, alături de celelalte ministere implicate, va continua să prezinte cu acurateţe, pe baza progreselor interne realizate, îndeplinirea angajamentelor asumate, circumscrise obiectivului de consolidare a unui sistem judiciar corect şi eficient, orientat către cetăţean. MAE va contribui la identificarea şi promovarea formulei cele mai favorabile intereselor României, în contextul evaluării Comisiei Europene din vara 2012 privind cei 5 ani de la crearea mecanismului şi posibila lui încetare(transformare”.

În primăvară erau semnale că România, spre deosebire de Bulgaria, va avea în iulie un raport pozitiv. Evenimentele din vară au schimbat total situaţia, astfel că România nu numai că nu a mai putut aduce în discuţie încetarea MCV, dar s-a trezit şi cu un raport în decembrie (ulterior ianuarie), care nu se anunţă nici el prea favorabil, şi cu 11 „teme” date de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

La 24 septembrie, în concluziile Consiliului Afaceri Generale, unde a fost discutat raportul din iulie, se arăta că Mecanismul de Cooperare şi Verificare pentru România şi Bulgaria va fi menţinut, întrucât el reprezintă un instrument potrivit pentru a ajuta cele două ţări în atingerea obiectivelor.

Nici în ceea ce priveşte accesul lucrătorilor români pe pieţele muncii din statele membre ale UE nu s-au atins pe deplin obiectivele. Criza economică a determinat unele ţări să menţină restricţiile, în pofida demersurilor făcute de Bucureşti. 8 state membre (Belgia, Germania, Franţa, Luxemburg, Malta, Ţările de Jos, Austria şi Regatul Unit) impun încă restricţii românilor, dar au mai simplificat condiţiile sau procedurile de acces la piaţa forţei de muncă. În plus, la 21 decembrie, Comisia Europeană a aprobat o cerere transmisă de autorităţile spaniole la 13 decembrie privind prelungirea restricţionării temporare a accesului lucrătorilor români la piaţa forţei de muncă din Spania până la 31 decembrie 2013, din cauza perturbărilor grave care afectează piaţa forţei de muncă din această ţară. Spania şi-a deschis piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii români şi bulgari în 2009, dar în august 2011 Comisia a autorizat Spania să restricţioneze temporar libera circulaţie a lucrătorilor români până la 31 decembrie 2012.

Problema votului prin corespondenţă, un subiect predilect al fostului ministru Teodor Baconschi a fost dat uitării.

La 6 ianuarie, Teodor Baconschi susţinea că trei milioane de români au plecat din ţară în ultimii ani, iar votul prin corespondenţă i-ar ajuta să rămână „legaţi” de România şi, de aceea, continuă să susţină proiectul de lege pe această temă în forma propusă de MAE.

La 25 ianuarie, la scurt timp după preluarea mandatului, Cristian Diaconescu spunea că există state în care se foloseşte votul electronic, acesta putând fi o soluţie şi pentru România care nu poate extinde reţeaua consulară în toate zonele lumii unde se află români.

Pierdut undeva prin Parlament, proiectul a ieşit şi din atenţia discuţiilor publice, iar la referendumul de suspendare a preşedintelui din 29 iulie Guvernul a decis, iniţial, să înjumătăţească practic numărul secţiilor de vot din străinătate: 150. După proteste atât din ţară cât şi din străinătate s-a ajuns la un număr de 306 secţii de vot în afara ţării.

La capitolul succese poate fi trecut Protocolul privind minorităţile încheiat cu Serbia, la 1 martie. Din păcate, evoluţiile ulterioare nu se pot înscrie la acelaşi capitol, sârbii întârziind aplicarea prevederilor Protocolului, ba pe motiv pe campanie electorală, ba pe motiv de schimbare de guvern. În plus, raportul de ţară al Comisiei Europene din octombrie nu reţine şi problemele minorităţii vlahe)române din Valea Timocului, ci doar dificultăţile întâmpinate de alte etnii din Serbia. Dincolo de ambiţiile de extindere a UE manifestate de comisarul Stefan Fule, „omiterea” vlahilor din raportul CE ar putea avea drept cauză şi o proastă promovare a subiectului la Bruxelles de către diplomaţia română. Rămâne de văzut dacă diplomaţia română va avea curajul să-şi folosească dreptul de veto la începerea negocierilor Serbiei cu UE, aşa cum a făcut la obţinerea statutului de ţară candidată, pentru a readuce în atenţia UE soarta unor români care nu beneficiază de şcoli, mass-media sau servicii religioase în limba maternă.

În ceea ce-i priveşte pe românii din Ungaria, aceştia nu au în continuare dreptul, potrivit legii, la un reprezentant cu drept de vot în Parlamentul de la Budapesta.

Relaţia cu Rusia a marcat un plus prin întâlnirea, la Moscova, la 24 octombrie, a copreşedinţilor Comisiei Comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României. S-a convenit, preliminar, ca următoarea întâlnire a Comisiei Comune să aibă loc în România în luna martie 2013.

O altă „restanţă” o reprezintă menţinerea vizelor SUA pentru români. În pofida declaraţiilor de ambele părţi de bună cooperare în cadrul Parteneriatului Strategic România rămâne una dintre puţinele ţări din UE - alături de Polonia şi Bulgaria - ai cărei cetăţeni au nevoie de viză pentru a călători în Statele Unite. De altfel, la 13 ianuarie, Teodor Baconschi declara apăsat că există o incompatibilitate între Parteneriatul Strategic şi menţinerea vizelor pentru SUA.

În cadrul unei întrevederi cu congressmanul Steve Chabot, Baconschi a subliniat incompatibilitatea dintre relaţia de Parteneriat Strategic dintre cele două state şi menţinerea regimului de vize pentru cetăţenii români care doresc să călătorească în SUA şi a solicitat sprijin, inclusiv în dezbaterile pe această temă la nivelul Congresului american, pentru soluţionarea, în cel mai scurt timp posibil, a acestei chestiuni.

România speră acum că vor fi schimbate regulile de acces la Visa Waiver de către Congres pentru a putea intra în acest program.

În cadrul Task Force-ului pentru implementarea Declaraţiei Comune, a cărei primă reuniune a avut loc în octombrie, la Bucureşti, s-a decis crearea, în cadrul Task Force-ului, a unui sub-grup de lucru bilateral pe problematica vizelor, însărcinat cu identificarea celor mai adecvate modalităţi pentru accelerarea procesului de includere a României în VWP.

Dincolo de această problemă şi de „mustrările” fostului ambasador Mark Gitenstein, ale adjunctului de la Departamentul de Stat Philip Gordon şi chiar ale secretarului de stat, Hillary Clinton, în contextul evenimentelor din vară, România şi SUA au întreprins acţiuni în vederea aprofundării şi eficientizării Parteneriatului Strategic. Astfel, cu o zi înainte de aniversarea unui an de la intrarea în vigoare a „Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind apărarea antirachetă”, Ambasada SUA la Bucureşti a anunţat că o firmă românească a câştigat un contract în valoare de 3,3 milioane de dolari pentru a construi facilităţi temporare la baza Deveselu, unde va fi amplasat scutul american antirachetă.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Parteneriatul Strategic cu Franţa. Ambasadorul Philippe Gustin spunea, la 7 octombrie, că Parteneriatul trebuie „periat” puţin.

„Cred că Partenariatul Strategic, semnat în 2008, s-a dorit foarte vast, a vrut să cuprindă toată problematica relaţiilor bilaterale dintre Franţa şi România. Este un document care are mai mult de patru ani, care este foarte dens. Am propus partenerilor romani - şi ei au acceptat - să îl curăţăm puţin. Trebuie păstrată filozofia Parteneriatului, dar el trebuie periat şi trebuie să ne fixăm obiective foarte clare ca mijloace şi ca timp. Este ceea ce facem acum cu partenerii romani. În final, documentul nu trebuie să depăşească două pagini, faţă de cele 18 sau 20 care există îin prezent. Trebuie să existe şi clauze de revizuire pentru a ne asigura că lucrurile au fost bine făcute. Astăzi, Franţa - prin intermediul meu - a propus un document care nu depăşeşte două pagini, iar autorităţile române îl analizează. Sper ca acest document să fie încheiat până la sfârşitul anului. Obiectivul nostru este de a părăsi zona marilor declaraţii şi de a avea un document extrem de operaţional”, declara Gustin la RFI. Deocamdată, documentul nu a fost modificat, iar relaţiile nu par să fi avansat prea mult anul acesta. Invitat la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, Laurent Fabius şi-a contramandat vizita, din cauza programului încărcat.

Mult mai eficientă a fost colaborarea, în cadrul Parteneriatului Strategic, cu Polonia. Bucureştiul şi Varşovia au reuşit să facă front comun în special în UE, unde au avut un cuvânt de spus, împreună cu alte ţări, în cadrului grupului „Prietenii Politicii de Coeziune”, la negocierile privind exerciţiul bugetar 2014-2020. Dacă propunerile iniţiale vizau o reducere mare a bugetului pe coeziune, care ar fi afectat în special Polonia şi România, principalele beneficiare, ultima versiune, prezentată de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, la summitul extraordinar din noiembrie, este mult mai bună pentru ambele ţări şi, cel mai probabil, fondurile destinate lor vor creşte faţă de perioada 2007-2013.

Şi la capitolul „Promovarea imaginii României la nivel internaţional”, anul 2012 a fost unul dificil. Evenimentele din vară au afectat imaginea României, iar în 2013 MAE, alături de alte instituţii, va avea de muncit la acest capitol.

Ambasadorul german, Andreas von Mettenheim, sublinia, la mijlocul lunii decembrie, că România trebuie să recâştige încrederea politică şi economică în statul de drept, pierdută în urma crizei constituţionale din vară, când preşedintele a fost suspendat.

Ca rezultat al crizei constituţionale, „România se află în situaţia de a trebui să recâştige încrederea politică şi economică în statul de drept din această ţară, pierdută” după evenimentele legate de suspendarea preşedintelui, a spus Mettenheim, avertizând că „cine reduce această chestiune la o problemă de comunicare nu a înţeles efectele sale masive în celelalte state UE”.