Mari rezerve de apă dulce în subsolul marin

Picătură de apă
Picătură de apă (www.visionaryhealth.com)

Pe Pământ apa începe să devină din ce în ce mai rară, dar pe planetă există o rezervă enormă de apă dulce: este ascunsă sub o altă apă, cea sărată, a mării şi constituie un enorm potenţial neexploatat pentru umanitate. Potenţial, deoarece costurile economice şi de mediu pentru a o estrage ar fi imense. Şi nu este vorba despre o resursă regenerabilă. De două ori volumul total conţinut în râuri şi lacuri. Un rezervor al cărui potenţial de sustenabilitate, cu toate acestea, trebuie evaluat.

Mari rezerve -"Puţurile" submarine de apă dulce au fost descoperite în largul coastei Australiei, Chinei, Americii de Nord şi Africii de Sud. Este o rezervă estimată la 500.000 km cubi de apă cu o salinitate mică, de două ori mai multă decât rezerva de apă dulce de pe Pământ, prin însumarea tuturor lacurilor, mărilor interioare şi râurilor. Potrivit cercetătorilor, este de 100 de ori mai mare decât cea pe care oamenii au extras-o din straturile acvifere subterane din 1900 până acum. Apa a fost identificată graţie unui studiu realizat de Universitatea din Flinders, Australia şi publicat în revista ştiinţifică Nature.

Un fenomen comun - Fluxul de apă subterană spre mare este o componentă naturală a ciclului hidrologic, iar prezenţa acestor rezerve de apă dulce/salmastră sub fundul mării era deja cunoscută de oamenii de ştiinţă. Până acum se credea, însă, că apa se forma doar în condiţii rare şi speciale. Această cercetare a demonstrat că este un fenomen destul de comun. Rezervele submarine de apă - similare cu cele de pe Pământ – s-ar fi format de-a lungul a sute de mii de ani, în epoci îndepărtate, atunci când atât nivelul cât şi suprafaţa mării erau mai mici decât în prezent. În acest fel, apa de ploaie s-a infiltrat în solurile care acum sunt acoperite de mare. Acviferele subacvatice sunt sigilate de straturi de argilă şi sedimente. Tocmai din acest motiv ele nu s-au amestecat cu apa de mare, iar gradul de salinitate este redus la punctul în care se poate obţine în cele din urmă apă potabilă, cu costuri de energie mai mici în comparaţie cu desalinizarea apei de mare.

Stresul hidric global este una din problemele majore pe care omenirea o are în faţă. Potrivit ONU, în prezent afectează mai mult de 40% din populaţia lumii şi ar putea afecta două treimi până în 2025. În plus, consumul global de apă a crescut într-un ritm mai mult decât dublu faţă de creşterea populaţiei în ultimul secol. "Apa dulce de pe planeta noastră este din ce în ce mai mult un motiv de stres şi tensiune, astfel încât descoperirea de noi rezerve importante offshore este electrizantă", a declarat Vincent Post, autorul care a condus cercetarea. "Aceasta înseamnă că există mai multe oportunităţi care pot fi luate în considerare pentru a reduce impactul secetei şi al lipsei de apă". Apa de sub oceane ar putea fi folosită pentru a alimenta marile metropole situate pe coastele acestora.

Extracţii periculoase - Autorii notează, cu toate acestea, că extragerea apei are implicaţii majore din punct de vedere ecologic, dat fiind faptul că metodele dezvoltate derivă din experienţa industriei petroliere. Accesul la această resursă de apă s-ar putea realiza în două moduri: prin construirea unei platforme de foraj marin, sau făcând-o direct de pe coastele (sau insulele) cele mai apropiate. Costurile - şi nu numai cele economice - ar putea fi foarte mari, dar, potrivit lui Vincent Post, ele merită să fie evaluate, comparându-le cu cele ale altor surse de aprovizionare. Ca şi în cazul acviferelor de pe Pământ, o problemă foarte sensibilă ar fi aceea unei posibile contaminări a acestora. Mai mult decât atât, este esenţial să se ia în considerare faptul că aceasta este o resursă ne-regenerabilă.