Vânătoare de oferte în preajma celor mai scumpe sărbători de Paşte. Câteva sfaturi
Specialistul în protecţia consumatorilor Paul Anghel a prezentat, în cadrul unei emisiuni la B1TV, câteva recomandări care ar trebui respectate atunci când se cumpără alimente pentru sărbătorile de Paşte, în condiţiile în care costurile sunt tot mai ridicate iar oamenii se uită mai întâi la preţ şi apoi la calitatea produselor.
Redăm dialogul dintre Paul Anghel şi jurnalist.
Jurnalist: Ne pregătim de cel mai scump Paşte din ultimele decenii. Românii, împovăraţi de toate taxele de până acum, îşi calculează cu atenţie fiecare leu, din dorinţa de a păstra, totuşi, tradiţia meselor îmbelşugate. Mulţi pornesc într-o vânătoare de oferte, fără să ţină însă cont de riscuri.
Autorităţile le recomandă oamenilor să fie foarte atenţi de unde cumpără produsele tradiţionale, precum cozonacul sau carnea de miel. Cu mai multe sfaturi ni se alătură Paul Anghel, specialist în protecţia consumatorilor.
Daţi-ne câteva sfaturi pentru consumatori, mai ales că este o perioadă în care am văzut că toate produsele pe care le punem pe masa de Paşte sunt mai piperate la preţ şi, nu-i aşa, ar trebui să cumpărăm ceva de calitate, dacă tot dăm un ban în plus.
Paul Anghel: Aveţi dreptate. Plecând de la ceea ce aţi spus mai devreme, legat de preţuri şi ofertele speciale, aş recomanda consumatorilor să fie foarte atenţi în momentul în care achiziţionează produse pentru sărbătorile pascale, să se ferească de acele oferte de tip „gratis”, „cadou” şi aşa mai departe, plecând de la premisa că nimic pe lumea aceasta nu este gratis sau nimic nu se face cadou. Preţul produsului cadou reflectă, de fapt, sau este inclus în preţul produsului de bază.
Aveţi în vedere, de asemenea, locurile de unde le achiziţionaţi, inclusiv cele de pe internet, în momentul în care există particulari care comercializează astfel de produse. Aveţi în vedere că aceştia nu au, de multe ori, autorizaţii sanitar-veterinare, nu sunt autorizaţi, acreditaţi să poată să producă şi, mai ales, nu au spaţiile destinate producerii adecvate.
Aveţi în vedere, de asemenea, gramajele şi chiar în aceste zile se fac anumite măsurători ale cantităţii nete, pentru că inclusiv lipsa la gramaj sau, în ghilimele, „furtul la gramaj” este una dintre practicile întâlnite în momentul în care există o vânzare mare. Aveţi în vedere de asemenea la ouă încadrarea în cantitate, în greutate şi în calibru.
Aveţi în vedere, de asemenea, la carnea de miel sau preparatele din carne, că acestea trebuie să fie etichetate. Ştampila pe carnea de miel trebuie să aparţină autorităţii sanitar-veterinare, iar preparatele din carne de miel ar trebui să deţină o etichetă vizibilă, lizibilă, cu minim producătorul, datele de expirare, data durabilităţii minimale sau data-limită de consum.
Jurnalist: În cazul cozonacilor, am văzut aici o polemică, domnule Anghel, pentru că foarte mulţi suntem tentaţi să cumpărăm cozonaci de casă. Ştiţi, aşa sunt marketaţi, aşa sunt prezentaţi pe internet, dar în momentul în care contactăm pe cei care îi produc, spun: „Domnule, nu am niciun act, pentru că eu produc în casă. Prăjiturile la fel. Pot să vă garantez doar că au un gust extraordinar şi că sunt proaspete.” Sunt suficiente aceste garanţii?
Paul Anghel: Din păcate, nu. Este exact ce vă spuneam şi mai devreme. Spaţiile respective nu sunt autorizate sanitar-veterinar şi, din perspectiva legislaţiei privind protecţia consumatorilor, trasabilitatea, depozitarea produsului şi manipularea produsului nu se fac conform normelor igienico-sanitare care sunt astăzi în vigoare, naţional sau european.
Aveţi în vedere, de asemenea, atunci când achiziţionaţi cozonacul, eticheta produsului. Ingredientele respective vă pot spune dacă acel produs este, cum spuneaţi dumneavoastră, „de casă” sau „ca acasă” sau este un tip industrializat, având în vedere „E-urile”, aditivii alimentari care se regăsesc.
Am făcut anul trecut un studiu şi am realizat că existau cozonaci cu până la 20 de astfel de „E-uri” în ingrediente. Eu nu cred că bunica mea sau bunica noastră ar fi folosit 20 de „E-uri” la prepararea unui cozonac, motiv pentru care acel cozonac nu mai este de casă.
Deci să fim foarte atenţi la etichete. Atunci când nu există etichete şi nu există elemente de identificare, părerea noastră este să nu fie achiziţionat acel produs.
Jurnalist: Mai există şi Asociaţia Pro Consumatori, care spunea, la un moment dat, că aditivii din vopseaua de ouă sunt undeva la 21 de aditivi alimentari în vopselele pentru ouă, apropo de faptul că vine Paştele şi cumpărăm aceste ouă vopsite.
Paul Anghel: Corect, au fost făcute studii şi în acest sens în anii trecuţi. Gândiţi-vă, totuşi, să cumpăraţi aceste produse doar din locuri autorizate, pentru că acolo nici vopseaua tipografică şi nici alt tip de vopsea care nu este etichetată sau care nu este trecută prin furcile caudine ale unui control nu poate fi verificată. Dar, în situaţia în care cumpăraţi din locuri autorizate, cu siguranţă acele produse au fost trecute prin nişte norme, vă spuneam mai devreme, sanitar-veterinare şi legale.
Jurnalist: Da, dar ce facem când cumpărăm din hipermarket? Pentru că, de exemplu, studiul acesta a fost realizat într-un hipermarket, domnule Paul Anghel.
Paul Anghel: Ştiu şi aveţi dreptate. Chiar şi în hipermarketuri există acele produse de care vă spuneam şi mai devreme, cu foarte mulţi aditivi.
Părerea mea personală este că trebuie să fim un pic mai educaţi în a cumpăra anumite produse, să urmărim eticheta şi să vedem dacă acei 21 de aditivi sau ingrediente, altele decât cele normale care ar trebui să se regăsească în compoziţia unui produs finit, nu cumva ne pun, pe termen mediu şi lung, viaţa în pericol. Şi, mai ales, dacă se adresează copiilor, să evităm să cumpărăm astfel de produse.
