Unde sunt aliaţii Iranului? De ce Moscova şi Beijingul îşi păstrează distanţa

Rusia şi China, cei doi cei mai puternici parteneri diplomatici ai Teheranului, au calificat războiul americano-israelian împotriva Iranului, care a ucis peste 1.000 de persoane, drept o încălcare clară a dreptului internaţional.

Preşedintele Vladimir Putin a numit asasinarea Liderului Suprem iranian Ali Khamenei, sâmbătă, o „încălcare cinică a tuturor normelor moralei umane”.

Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, i-a spus omologului său israelian, Gideon Saar, că „forţa nu poate rezolva cu adevărat problemele”, îndemnând toate părţile să evite o escaladare suplimentară.

Rusia şi China au solicitat împreună o reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, scrie Al Jazeera.

Reacţia reflectă relaţia strânsă dintre Iran, Rusia şi China. Moscova şi Beijingul au semnat acorduri bilaterale şi şi-au extins coordonarea prin exerciţii navale comune, proiectând un front unit împotriva a ceea ce descriu drept o ordine internaţională condusă de SUA care a încercat de mult timp să le izoleze.

Cu toate acestea, în pofida retoricii lor dure, niciuna dintre ele nu a indicat disponibilitatea de a interveni militar pentru a sprijini Iranul.

Rusia–Iran: parteneri strategici, nu aliaţi militari

În ianuarie 2025, Rusia şi Iranul au semnat un tratat cuprinzător de parteneriat strategic care acoperă domenii de la comerţ şi cooperare militară până la ştiinţă, cultură şi educaţie.

Acordul a aprofundat coordonarea în domeniul apărării şi al informaţiilor şi a sprijinit proiecte precum coridoare de transport care leagă Rusia de Golful Persic prin Iran.

Cei doi au desfăşurat exerciţii militare comune în Oceanul Indian chiar la sfârşitul lunii februarie, în săptămâna dinaintea atacului SUA şi Israelului asupra Iranului.

Totuşi, când a început războiul, Moscova nu a fost obligată să răspundă deoarece tratatul nu include o clauză de apărare reciprocă, ceea ce înseamnă că nu ajunge până la formarea unei alianţe militare formale.

Andrey Kortunov, fost director general al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaţionale şi membru al Clubului de Discuţii Valdai, un think tank rus de politică externă, a declarat pentru Al Jazeera prin videoconferinţă de la Moscova că tratatul de apărare reciprocă semnat de Rusia cu Coreea de Nord în 2024 este un exemplu de acord „mai obligatoriu” privind sprijinul militar.

El a spus că, potrivit acelui acord, Rusia ar fi obligată să se alăture Coreei de Nord „în orice conflict în care ţara ar putea fi implicată”, în timp ce în cazul Iranului „se menţionează doar că ambele părţi au convenit să se abţină de la orice acţiuni ostile în cazul în care cealaltă parte este implicată într-un conflict”.

Kortunov a spus că este puţin probabil ca Rusia să întreprindă acţiuni militare directe în sprijinul Iranului, deoarece riscurile ar fi prea mari.

El a adăugat că Moscova pare să „prioritizeze medierea Statelor Unite în conflictul cu Ucraina” şi a remarcat că Rusia a adoptat anterior o abordare similară, criticând acţiunile SUA în locuri precum Venezuela după atacul militar american şi arestarea preşedintelui acesteia, Nicolas Maduro, în ianuarie.

Deşi tratatul afirmă clar că Rusia nu este obligată să intervină, el a spus că unele dintre contactele sale din Teheran au exprimat „un anumit grad de frustrare” şi că exista „aşteptarea ca Rusia să facă cumva mai mult decât doar mişcări diplomatice în Consiliul de Securitate al ONU sau în alte forumuri multilaterale”.

Relaţiile China–Iran şi limitele lor

În 2021, China şi Iranul au semnat un acord de cooperare pe 25 de ani menit să extindă legăturile în domenii precum energia, atrăgând totodată Iranul în Iniţiativa Belt and Road a Chinei.

Jodie Wen, cercetătoare postdoctorală la Centrul pentru Securitate Internaţională şi Strategie (CISS) de la Universitatea Tsinghua din China, care a călătorit frecvent în Iran, a declarat pentru Al Jazeera că relaţia este privită pe scară largă la Beijing drept pragmatică şi stabilă.

„Din punct de vedere politic avem schimburi regulate”, a spus ea la telefon din Beijing, adăugând că „pe plan economic, cooperarea este foarte profundă; multe companii au investiţii în Iran”.

Totuşi, ea a subliniat că Beijingul a stabilit de mult limite clare în jurul acestui parteneriat, în special în ceea ce priveşte implicarea militară.

„Guvernul chinez respectă întotdeauna principiul neamestecului în problemele altor ţări… Nu cred că guvernul chinez ar trimite arme Iranului”, a spus ea.

În schimb, rolul Beijingului este mai probabil să se concentreze pe diplomaţie şi gestionarea crizelor.

„Cred că China încearcă să discute cu partea americană şi cu ţările din Golf pentru a menţine calmul”, a spus ea.

Această claritate în privinţa relaţiei, a adăugat ea, a contribuit la construirea încrederii la Teheran.

Chiar şi aşa, ea a remarcat că relaţia nu este simetrică.

Serviciul de monitorizare a navelor Kpler estimează că 87,2% din exporturile anuale de petrol brut ale Iranului merg către China, subliniind cât de importantă este China pentru economia Teheranului, în timp ce Iranul rămâne un partener relativ mic în comerţul global al Chinei.