Un plagiat paradoxal (Deutsche Welle)

Presupusul plagiat de care este acuzat premierul Victor Ponta nu este un caz de plagiat în sensul clasic al termenului, ci mai curând o formă de cooperare foarte răspândită în universităţile româneşti, care presupune că un text trece pur şi simplu într-o altă lucrare, cu acordul tacit al tuturor părţilor, scrie Deutsche Welle.

Anomalia stă în faptul că mediile universitare de dată recentă nu par să fie guvernate de o sănătoasă competiţie intelectuală, de o luptă de idei şi de un control intelectual reciproc, ci de un cartel care asigură tuturor o ascensiune comodă şi sigură. Dar în acest caz, frauda intelectuală nu mai aparţine unuia singur (Victor Ponta în cazul de faţă), ci tuturor celor implicaţi, într-o manieră indiscernabilă, concluzionează sursa citată.

Relatând despre caz, Deutsche Welle mai scrie că, întrucât presa din România este prea puţin neutră din punct de vedere politic, acuzaţiile de plagiat au fost lansate într-o publicaţie străină, care a scris şi despre cazul fostului ministru Ioan Mang. Revista 'Nature' invocă o documentaţie trimisă de un denunţător anonim pe care a examinat-o cu ajutorul a doi experţi cunoscători de limbă română. Unul dintre aceştia, profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti, Marius Andruh, a fost categoric declarând că 'plagiatul este de o evidenţă copleşitoare'. Cel de-al doilea, Vlad Perju, profesor de drept la Boston College, a fost mai reţinut şi mai riguros: 'Reiese cu limpezime din aceste fragmente că problema pretinde să fie sondată mai adânc'. Un al treilea expert convocat de revista 'Nature,' Dragoş Paul Aligică, cercetător în ştiinţe politice la George Mason University, cunoscut în România ca publicist de orientare conservator-liberală, a făcut câteva consideraţii de ordin general despre parvenitismul intelectual al noilor potentaţi: 'Ţi se face şi milă de tipii ăştia care au bani şi putere si care sunt ahtiaţi să obţină recunoaştere intelectuală'. Ulterior însă, Dragoş Paul Aligică a publicat cîteva precizări (Contributors.ro) în care susţine că primul ministru nu ar trebui să fie discreditat mai înainte ca o comisie de specialişti să analizeze problema cu toată atenţia.

Într-o conferinţă de presă susţinută marţi dimineaţa, primul ministru Victor Ponta a negat toate acuzaţiile de plagiat susţinând că ar fi vorba de o maşinaţie pusă la cale de consilierul prezidenţial Daniel Funeriu şi în subsidiar de preşedintele însuşi: 'sursa anonimă - a spus primul ministru - este dl consilier Daniel Funeriu, care s-a dus personal şi a discutat cu revista Natura şi i-a spus cum am plagiat eu lucrarea de doctorat. Ar fi anormal dacă nu ar fi vorba de Traian Băsescu'.

Primul ministru a mai precizat că toţi autorii despre care se spune că ar fi fost preluaţi fără semnul citării se află trecuţi la bibliografie. În plus, unul dintre aceştia este chiar semnatarul prefeţei la teza sa de doctorat. Aici se află de fapt punctul tare al apărării sale: în mod paradoxal, autorii, pretins plagiaţi, nu vor depune mărturie contra sa. Cazul acesta pare neobişnuit şi îi pune pe acuzatori în dificultate, scrie Deutsche Welle în comentariul postat pe site-ul său.

Dacă analizăm însă pasajele incriminate, care au fost publicate între timp pe site-ul TVR info, continuă semnatarul articolului, Horaţiu Pepine, ajungem la concluzii surprinzătoare. Cu precauţiile şi rezervele de rigoare, căci lipseşte contextul mai larg, am putea spune că asistăm nu la un caz de plagiat în sensul clasic al termenului, ci mai curând la o formă de cooperare foarte răspândită în universităţile româneşti, care presupune că un text trece pur şi simplu într-o altă lucrare, cu acordul tacit al tuturor părţilor. Anomalia stă în faptul că mediile universitare de dată recentă nu par să fie guvernate de o sănătoasă competiţie intelectuală, de o luptă de idei şi de un control intelectual reciproc, ci de un cartel care asigură tuturor o ascensiune comodă şi sigură. Dar în acest caz, frauda intelectuală nu mai aparţine unuia singur (Victor Ponta în cazul de faţă), ci tuturor celor implicaţi, într-o manieră indiscernabilă.