"Un pericol social concret ridicat" - De ce menţin judecătorii măsura controlului judiciar în cazul lui Călin Georgescu

Judecătoria Sectorului 1 a decis menţinerea măsurii controlului judiciar în cazul lui Călin Georgescu, trimis în judecată pentru promovarea cultului unor persoane condamnate pentru crime de război şi pentru propagandă fascistă şi xenofobă.

Magistraţii au argumentat că există „probe solide” care susţin acuzaţiile procurorilor, iar „starea de pericol, nesiguranţă şi temerea creată publicului larg persistă şi justifică menţinerea măsurii preventive”, se arată în motivarea instanţei, consultată de Aktual24.ro.

Judecătorul de cameră preliminară a subliniat că faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată „prezintă un pericol social concret ridicat”, în ciuda susţinerilor contrare ale apărării, şi a respins ideea că perioada de aproximativ şase luni de la instituirea măsurii ar echivala cu depăşirea unui termen rezonabil.

„La acest moment procesual este suficient că probatoriul administrat relevă probe care susţin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată”, se mai arată în document.

Instanţa a apreciat că faptele comise de Georgescu induc „un sentiment generalizat de teamă şi nesiguranţă la nivelul societăţii, în special în cadrul anumitor grupuri etnice sau sociale afectate de ideile fasciste, legionare sau xenofobe presupus propagate de inculpat”.

„Este necesară o reacţie fermă din partea autorităţilor statului pentru a restabili ordinea şi siguranţa publică, precum şi pentru a descuraja alte persoane în comiterea de fapte similare”, subliniază instanţa.

Georgescu rămâne sub control judiciar, iar obligaţiile care i-au fost impuse vor fi menţinute până la următoarea verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Instanţa îl avertizează că, „în cazul nerespectării cu rea-credinţă a obligaţiilor, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă”.

Călin Georgescu a fost trimis în judecată săptămâna trecută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat că, în perioada 16 iunie 2020 – 16 mai 2025, a promovat în public idei şi doctrine fasciste şi xenofobe, inclusiv cultul Mareşalului Ion Antonescu, condamnat definitiv pentru crime de război.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul a făcut „afirmaţii elogioase” la adresa unor figuri precum Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moţa sau Antonescu şi a susţinut un discurs cu simbolistică legionară în Piaţa Universităţii din Bucureşti, la 2 octombrie 2021.

„Existenţa probelor care să susţină cel puţin suspiciunea rezonabilă a săvârşirii infracţiunilor se fundamentează în continuare pe probatoriul existent la dosar. Cu toate acestea, condiţia existenţei unui probatoriu este doar una dintre cele pe care legea le prevede ca fiind obligatorii pentru subzistenţa măsurilor. De aceea, verificarea îndeplinirii acestei condiţii este o cerinţă de legalitate pentru subzistenţa măsurii preventive, care, odată îndeplinită, permite trecerea la verificarea celorlalte criterii care pot sau după caz nu pot susţine şi temeinicia sau oportunitatea măsurii preventive.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că o analiză de suprafaţă a probatoriului este aptă a trezi suspiciunea rezonabilă a săvârşirii infracţiunii de către inculpat în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Detaliile şi contextul comiterii faptei imputate inculpatului, precum şi vinovăţia acestuia, se vor decela în urma deliberarii, iar poziţia sa procesuală va fi avută în vedere în această etapă.

La acest moment procesual este suficient că probatoriul administrat relevă probe care susţin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că faptele din prezenta cauză sunt încă prezente în conştiinţa colectivă, că urmare a implicaţiei presei, care a făcut şi mai cunoscute evenimentele petrecute. Pe cale de consecinţă, starea de pericol, nesiguranţă şi temerea creată publicului larg persistă şi justifică menţinerea măsurii preventive.

În expunerea propriilor argumente, judecătorul de cameră preliminară arată că infracţiunea cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un pericol social concret ridicat, contrar susţinerilor avocatului inculpatului.

Astfel, se impune analiza raportului dintre dreptul inculpatului la libertate individuală completă, pe de-o parte, şi necesitatea protecţiei ordinii publice împotriva pericolului concret pe care l-ar prezenţa în cazul în care ar fi îndepărtate toate restricţiile, pe de altă parte. Tulburarea ordinii publice ţine de domeniul lucrurilor resimţite de ordinea publică. Analiza acestui motiv porneşte de la modalitatea concretă a comiterii faptelor, fiind vorba în cauză de o infracţiune reglementată de legiuitor cu scopul de a preveni şi combate incitarea la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război.

Din punctul de vedere al gravităţii faptelor, judecătorul de cameră preliminară reţine că infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în abstract, este o infracţiune de un pericol social foarte ridicat, în ciuda limitelor de pedeapsa scăzute pe care le-a prevăzut legiuitorul.

Prin natura sa, infracţiunea are aptitudinea de a induce un sentiment generalizat de teamă, de nesiguranţă la nivelul societăţii şi mai ales în cadrul anumitor grupuri etnice sau sociale afectate de ideile fasciste, legionare sau xenofobe presupus propagate de către inculpat.

În această privinţă, judecătorul de cameră arată că, în mod constant, în doctrina şi jurisprudenţa s-a susţinut că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.

În consecinţă, se poate considera că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială ocrotite de art. 1 C.proc.pen. (printre care se numără persoana, drepturile şi libertăţile ei), ca urmare a plasării inculpatului în afara constrângerile măsurii preventive – fie prin activitatea acestuia posterioară faptei, fie prin reacţia declanşată în cadrul societăţii de fapta comisă. Starea de pericol pentru ordinea publică trebuie dedusă din diferitele circumstanţe ale speţei, precum gravitatea şi natura infracţiunii, circumstanţele săvârşirii, reacţia societăţii etc.",se arată în motivare.